Din cronici, izvoade și hrisoave. Strămoșii din Hârlău ale istoricului V.A.Urechia.

Istoricul V.A.Urechia în ale sale istorii, amintește de bunicul dinspre tată, preotul iconom Ureche, protopop de Hârlău.

Protopopul Ureche a avut un fiu, culcerul Alexandru Popovici, care a avut un fiu pe istoricul Vasile Alexandrescu Urechia, născut la 15 ianuarie 1834 în P.Neamț.

https://ro.wikipedia.org/wiki/V._A._Urechia

protopop-ureche

Merită citită biografia acestui istoric, a avut o viață demnă de un roman de aventuri.

Despre strămoșii din Hârlău ale lui M.Kogălniceanu, tot pe acest blog aici:

https://harlau625.wordpress.com/2014/01/31/din-surete-si-izvoade-despre-stramosii-din-harlau-ai-lui-mihail-kogalniceanu/

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Din istoria bisericii domnești Sf.Gheorghe Hârlău.

Ultima ședință de Consiliul Local din Hârlău a avut pe ordinea de zi și un ajutor bănesc pentru finalizarea acoperișului bisericii domnești Sf.Gheorghe din Hârlău. In îndelungata istorie a acestei biserici, a cunoscut multe distrugeri, dar și reparații făcute de domnii Moldovei, și de marii boieri ai Moldovei. Lista lor este lungă, doresc să mă opresc doar la un hrisov de danie, dat de Mihail Constantin Șuțu voievod, la 14 aprilie 1793.

Mitropolia Moldovei și Sucevei într-o anaforă (cerere adresată domniei) solicită domnului (care era grec fanariot născut în Fanar – Istanbul și mort în sărăcie tot la Istanbul) să dea un ajutor, pentru repararea acoperișului bisericii domnești cu hramul Sf.Gheorghe din Hârlău. Domnul, Mihail Șuțu voievod dă un ispisoc de danie la 14 aprilie 1793, prin care venitul din vatra târgului Dorohoi pentru un an (ce era venit pentru visteria  domnească) să se dăruiască bisericii domnești din Hârlău.

danie-harlau

Motivul acestei danii este scăderea numărului enoriașilor creștini-ortodocși din parohie și creșterea populației de altă confesiune. Deci cu daniile enoriașilor și ale târgului nu se puteau acoperi cheltuielile de reparații ale bisericii domnești.

De ce de la Dorohoi? Vatra târgului Hârlău era o danie dată cu aproape 100 de ani înainte Episcopei Romanului, și ulterior Epitropiei Sf.Spiridon din Iași. Dările din ținuturile Hârlău și Dorohoi erau adunate laolaltă, de isprăvnicia ținutului Dorohoi, iar vatra târgului Dorohoi, rămăsese a domnului Moldovei.

La fel se întâmplă și acum. Parohia Sf.Gheorghe este relativ mică, efortul enoriașilor și ale preotului paroh a fost însemnat pentru o așa lucrare costisitoare, de înlocuire a învelitorilor bisericii domnești, având în vedere rangul de monument de arhitectură  inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul IS-II-m-A-04178.01.

p1070300

Felicit consiliul local și pe domnul primar, pentru dania făcută bisericii domnești, care este un simbol al orașului și cea mai veche construcție ajunsă în zilele noastre. În 2017 biserica va aniversa 525 de ani de la zidire, așa că înlocuirea învelitorilor este un omagiu adus ziditorului acestui locaș,  Ștefan cel Mare și Sfânt voievod, domnilor Moldovei, marii boieri și zecilor de generații de enoriași, care au făcut danii și preoții care au slujit și s-au rugat pentru creștinii și locuitorii acestui târg.

Să nu uităm că aici a fost sute de ani sediul protopopiatului ținutului Hârlăului.

Referințe: Gheorghe Ghibănescu „Ispisoace și zapise” -6, vol.I, 1933 Iași.

 

Lasă un comentariu

Filed under istorie, Uncategorized

Dragoste și război în târg la Hârlău.

TEATRU ISTORIC

Piesa de teatru :

Dragoste și război în târg la Hârlău.

Piesă în două părți

Autor: Miron Dumitru

08.10.2015 Hârlău.

PERSONAJELE:

  • Rita – evreică fiica comerciantului Schvartzemberg Nuhan, patronul unei pravalii de coloniale și tutun pe Strada Mare din Hârlău.
  • caporal Radu Nicolae, ordonanța căpitanului Gheorghe Nicolescu. Face parte din Regimentul 49 Infanterie, aflat în refacere la Deleni. Este curier militar la statul major al Regimentului 49 Infanterie.
  • Hadasa (Edith) – sora lui Rita
  • Nuhăm Schvartzemberg – tatăl Ritei – comerciant
  • Sura Schvartzemberg – mama Ritei
  • Reb Maier – rabin
  • locotenent Dumitru Istrate – capelan militar
  • capitan Gheorghe Nicolescu – camandant direct al caporalului Radu Nicolae
  • soldati, comercianți, localnici din târg din Hârlău.

Prezentor:

Acțiunea se petrece în Hârlău,  pe timpul primului război mondial, între lunile noiembrie 1916 – august 1917.

Divizia 13 Infanterie “Ploiești”, după lupte grele în câmpia Transilvaniei, Dobrogea cu un regiment, în munții Carpații Meridionali și Câmpia Română, având pierdută capacitatea de luptă datorită pierderilor grele, este trimisă în refacere in Moldova în localitațile Hârlău, Deleni și Maxut. Soldații sunt cartiruiți în bordeie de pământ, ofițerii la casele târgoveților, se refac efectivele de soldați si se instruiesc intens cu armamentul primit din Franța. In perioada noiembrie 1916-1917, 682 de soldați din cadrul diviziei mor datorită febrei tifoide și febrei recurente, fiind îngropați în dealul din spatele Spitalului Pulheria Ghica, spital de campanie pe timpul razboiului, iar alții 700 în cimitirul vechi din Deleni, iar 600 în cimitirul militar din Maxut.

Actul I. Decorul va fi sumar, în partea stângă pravalia familie Schvartzemberg, coloniale, tutun, o tejghea, rafturi, borcane, sticle. In partea dreaptă, un bordei de campanie, punctul de comandă a unei companii,  Arme, efecte militare, lăzi cu materiale militare, hărți.

NOTĂ: Piesa este o ficțiune. Orice asemănare cu persoane sau situații este absolut întâmplătoare.

PARTEA I

TABLOUL I

Un grup de târgoveți și cetațeni din Hârlău, stau pe o bancă și în picioare lângă pravalia jupânului Schvartzemberg și discută despre razboi, și iminenta sosire în gara Hârlău cu trenurile militare și pe jos a unor unități militare în târg. Tinerele surori Rita și Hadasa la tejgheaua prăvăliei.

NUHAN, am citit la avizierul primariei ca azi vin soldații în târg, câteva mii. Vin direct de pe front.

RITA, vai de mama lor, murdari, raniți, bolnavi.

NUHAN, vai de noi și de țară. Război au vrut cu nemțul? Acum nemții  au ocupat trei sferteuri din țară, și mare lucru să nu ajunga și aici!

TARGOVETUL 1. Si ce o sa mai ia? Au luat deja tot rusii, sunt acum în Moldova câtă frunză și iarbă, aproape un milion. Nu mai este ce mânca, este foamete și boală. Vom muri cu toții!

Se aude aude un marș militar  și trupe în mars. Toți se reped la fereastra  și pe stradă să vadă soldații.

TÂRGOVETUL 1: Da unde-i duce domnule, așa mulți în plină iarnă?

TARGONETUL 2. Bieții oameni, majoritate sunt tineri, aproape copii, oare câți au mai rămas din cei care au început războiul?  Ii dus în bordeie la Maxut și Deleni și prin casele hârlăoanilor. Vor ieși din iarna asta grea?

NUHAN, să vezi mata, ce la parale ne va lua primăria pentru armată, rechiziții, contribuții. Am auzit ca la primărie se strâng iar contribuții de război.

TARGOVAT 1. Lasă domn Nuhan, că matale nu vei ieși in pierdere! Armata asta o să aiba nevoie de țigări de la matale, pâine de la brutaria lui Noeh, medicamente de la Victor Rhein famacistul, carne de la abatorul țiganului Căldarau și săpun de la Haim Feller, vin bun de Cotnari pentru domnii ofițeri. Avem de toate pentru armată, numai să aibă bani să plătească.

TARGOVET 2, da și petrol de la Sloima gazarul, și de croitori și de frizeri și de pantofari, de fierari. Dacă regele și primul ministru Bratianu au bani, și vor marfa și servicii de la noi, toți vom fi în câștig.

NUHAN: De 10 zile, ambulanțele și caruțele aduc de la gară din trenul militar zeci de răniți. Nu mai încap în spital. Deja au început să moară și îi îngroapă în spatele spitalului. Am văzut și niște prizonieri de război, cred că erau turci, plini de boli și păduchi.

HADASA: Vai de ei, tineri saracii, au venit jumate de țară, ca să moară departe de casă, de tineri! Am auzit ca au murit și mulți baieți de ai noștrii, evrei pe front!

TARGOVET 1, așa-i la război, mor oamenii de tineri. Moartea nu cată de ce neam ești și ce vârstă ai. Am auzit ca au murit pe front din august pănă acum peste 200.000 de oameni.

NUHAN, vom vedea de spune comendatura militară și primaria. Mâine ne adună la primărie, vine și colonelul Popescu comandantul diviziei, vin și de la Iași, de la Cartierul General. Bine nu va fi! Hai să ne vedem de ale noastre, că și mâine va fi o zi.

Lumina se stinge la pravalie. Se reaprinde, după puțin timp, la tejghea cele două surori RITA și HADASA. RITA în picioare așează în raft marfă, HADASA numără banii din încasările zilei. După puțin timp se apropie un caporal, înalt, cu căciula pe o ureche, cu musteață și o tolbă mare ca de poștaș. Acest are o  figură prietenească, zâmbește și salută.

Caporal RADU: Buna ziua, saru’mâna. Văd ca aveți țigări și cafea. Vreau să cumpăr pentru domn căpitan.

RITA, cu ochii pe caporal: Bună ziua domn ofițer.

RADU, ei nu sunt decât caporal!

RITA, și ce ar dori domn caporal?

RADU, ei ce vrea orice tânăr când vede o așa frumusețe de fată! Inima, ce să vrea!

RITA, ai greșit adresa, domnule, mergi la pravalia de alături, are inimă de porc și vacă, și de oaie, pe alese.

RADU, (trage un scaun și se așează lângă tejghea, dându-și seamă ca nu este indiferent fetei).Oftează! Ei și matale duduiță, parcă nu știi ce inimioară caută baieții!

RITA, face pe nedumerita. Și ce inimă vor baieții, după vorbă nu esti din Moldova!

RADU, sunt din Ploiești, am deja 3 luni de razboi, din Ardeal, am ajuns înapoi în Prahova și acum am ajuns aici la Hârlău. Ce inimă vreau eu? O inimă fierbinte de la o roșcată ca tine.

RITA, (puțin jenată, se face ca nu aude.) Si cu ce te putem servi?

RADU, 2 pachete de Royale și 4 de Plugaru. Da și o jumate de kil de cafea.

RITA, face 12 lei. (Ii impachetează marfa), caporalul salută și pleacă.

HADASA. Să nu spui, că nu te-ai amorizat la prima vedere de  căprar! Ce zici, mai trece pe aici?

RITA, vine negreșit, doar nu o sa mergă după țigări la baba ZWIA.

SURA (mama Ritei intră din stânga scenei), Da cu cine vorbeai mai inainte fato? Parcă am vazut un soldat!

RITA, da era un soldat, a vrut țigări.

SURA: Aveți grijă cu soldații ăștia. Nu le stă capul decît la băut și femei. Mai ales ca este vreme de razboi. Lor nu le pasă, trăiesc momentul, că nu știu ce le aduce ziua de mâine.

RITA: Fii fără grijă mamă, este un strain ca oricare altul, vine, cumpăra, plecă.

TABLOUL 2

după o lună.

Același decor, pravalia decorată cu o coroniță de brad cu ornamente de anul nou. La capatul tejghelei este o lampă cu petrol care dă o lumină slabă. Este ajunul Anului Nou. Pe scaune la tejghea stau RITA și RADU. Pe un calendar se vede că este 31 decembrie. Prăvălia este ornamentată sărăcăcios cu ghirlande din hârtie și o coroană din brad cu fâșii de hârtie. Din culise se aude o melodie de epoca, a lui Jean Moscopol (Iubesc femeia) https://www.youtube.com/watch?v=D4pKIGXXYfg

RITA (are mâinele în mâinile lui Radu). Radule, îmi vine să plâng! Un ajun de An Nou, atât de trist, atâta suferință și moarte.

RADU: Ție Rita, îți datorez aceste clipe de fericire, în ciuda morții care ne înconjoară. Tu m-ai vindecat, cu dragostea ta și medicamentele tale. Jumatate din companie este bolnavă și zeci de camarazi au murit!

RITA: Cred ca IAHVE al nostru și DUMNEZEUL vostru al creștinilor a vegheat asupra noastra. Ne-a dat o șansă în viață.

RADU: Ai vorbit cu părinții tai? In ultimul timp sunt cam distanți, nu prea mai sunt dorit aici la voi. Au vorbit și cu căpitanul meu. Abia mai pot ieși din tabără! Stă cu ochii pe mine tot timpul!

RITA: Stii cum sunt părinții! Este război, nu se știe ziua de mâine! Spun ca esti un om bun, însa nu vor să sufar. Dacă mori în război? Ce voi face eu? De amenenea se gândesc ca eu sunt evreică, tu ești creștin! Cine va ceda? Eu sau tu la credință! Ai trece tu pentru mine la credința mozaică?

RADU: Nu cred ca faptul ca tu esti de altă credință contează! Contează ca noi să fim fericiți! Vom câștiga acest razboi! Regele a promis ca după razboi se va da pământ la veterani, vom merge în Prahova la ai mei, vom face casă, tu vei fi învățătoare, eu voi face un atelier de reparat mașini, pot cultiva și pământul și vom avea tot ce ne trebuie.

RITA: Radule, îmi este frică, nici nu-mi vine să mă gândesc atât de departe. Eu spun să nu ne mai gândim la ce va fi mâine! Să ne traim fiecare clipă, ca și cum vom muri mâine! Dacă vom supravețui, vom vedea după razboi ce vom face.

La ușă prăvaliei se aud glasuri de copii care colindă, se aude și un clopoțel.( Se dă din culise o colinda, care se termină cu sărbători fericite și la mulți ani). Dacă este posibil se aduc în scenă copii care să colinde.

RITA și RADU, surprinși (RITA își șerge lacrimile), în liniște ascultă plugușorul și RITA pregăteste un coș cu mere, nuci, covrigi, niște bani pentru copiii care colindă.

RITA:  Sunt copilași din Zagavia. Sunt a lui Sumanariu. In fiecare an vin să ne colinde.  (dă mere, nuci, colecei și bani copiilor) Mergeți sănătoși copii, la mulți ani și vouă.

Radu, își șterge și el o lacrimă în colțul ochilor, dă de năduf cu căciula de tejghea și spune: Mai acum câțiva ani în urmă mergeam în sat la colindat și urat rudele și fetele din sat. Acum parcă nu-mi mai vine în minte nici o urătură.

RITA, hai spune-mi și mie o urătură de pe la voi din Prahova.

RADU, nu mai știu și nici nu mai am chef de urături. Insă îți pot spune altceva:

RITA, orice, vreau să aud de la tine.

RADU, hai să-ți spun  o doină de cătănie.

RITA: Îi ia iarăși mâinele și palme, și cu lacrimi în ochi: Te ascult, ai mai spus doine și îmi plac foarte mult.

RADU, se scarpină puțin în cap, își așează tunica, și spune: Hai că-ți spun versurile, nu este timp de cântat. Este o doină care se cântă printre soldați, la o țigară, seara prin bordeie:

Foaie verde trei smicele,

Militar țara mă cere,

La tunuri, ori arme grele,

La puști și mitraliere,

Ordinul când a venit,

La masă el m-a gasit,

Ordinul stătea pe masă,

Eu cu ai mei, la cei de-casă.

Mamă, tată, m-ai petrece

Până-n gara cea rece,

Și de-acolo, înainte

M-or petrece  mii și sute,

M-or petrece străinii,

Până-n poarta cazărmii.

Că eu nu n-am soră sau frate

Să-mi ia din greutate

Măcar ranița din spate,

Că tata-i bătrân, nu vine,

Mama-i moartă de trei zile.

Când de-acasă am plecat

Scumpă mamă-am  lăsat,

Lăsai casă, lăsai masă,

Lăsai nevastă frumoasă,

Cu doi copilași în brațe,

Mama-n brațe că-i ținea,

Pe fereastă se uita,

Fata voia legănată,

Iar băiatul striga tată.

Și-atunci mama îi zicea,

  • Taci băiete, nu striga,

Tatăl tău i-n bătălie,

Domnul știe de-o să vie,

Nu știu i viu sau împușcat,

Sau prizonier luat.

E-nbrăcat în haine verzi,

Nu știu zău dacă-l mai vezi,

Să vii maică să mă vezi,

Cât mai sunt în haine verzi,

De-i vedea steagu-n picioare

Să știi maică, că-s o floare

Dei vedea steagul plecat

Să știi maică c-am picat,

Să vii maică să mă cați,

Să nu mă cați printre soldați,

Să nu mă cauți pe ogoare,

Nici în codru la răcoare,

Să mă cați în dealuri înalte,

C-acolo-i drumul către moarte,

Floricică dintre flori,

Măi soldat din vânători

Un ți-a fost soarta să mori,

Sus în vârful munților,

In desimea brazilor,

In fața dușmanilor.

– Măi soldat, cin te-o plânge?

– Păsările când s-o strânge,

– Măi soldat, cinte-a boci?

– Maica mea când o veni,

– Măi soldat, cinte-ar scălda?

– Apele când s-or vărsa,

– Măi soldat, cin-te-ongropa?

– Malurile când so-r dărăma!

Să vii maică la mormânt

Să-mi semeni rând cu rând,

Tot fire de busuioc,

De la mijloc la picioare

Să-mi pui floare lângă floare,

Numai flori de lăcrămioare.

RITA – ( își mai șterge o lacrimă, și spune)  Frumos și tare trist. Ca acest nenorocit de război.

Stau câteva momente în tăcere. Nu se mai aud nici colindătorii.

Pe ușă intră NUHĂN, HADASA, SURA, rabinul REB MAIER, posomorâți, oftând, și surprinși să-i vada pe cei doi tineri tineri împreună!

NUHĂN: Domn căprar, nu stiu ce mai cauți aici? Ti-am mai spus, i-am spus și comandantului tău, noi nu avem nevoie de soț creștin pentru fiica noastră! Fă matale bine și pleacă! Și nu mai veni pe aici.

RADU: Domn NUHAN, eram în trecere și nu am putut să nu vin să-i fac o urare de An Nou, domnișoarei RITA. Acasa nu mai am pe nimeni, ea este singura speranță care mă mai ține în viață/

NUHĂN: Domn soldat, nu avem nevoie de urările matale, vezi-ți de armata matale! Te rog să pleci, că pravalia este închisă.

RITA: Tată, măcar acum de sărbatori fii mai bun, doar vorbeam, nu poți pune stapânire pe mintea mea, pe inima mea! Văd ca acum nu-ți mai este pe plac armata, uiți că medicul militar te-a adus la viață când te-ai îmbolnavit de tifos! Te rog să nu te mai bagi in viața mea!

SURA: (O ia pe RITA în brate!) NUHĂN, lasă tinerii în pace, în vremurile astea de moarte, iubirea este atât de rară. Faptul că se iubesc nu face rău la nimeni. Avem și în târg creștini căsătoriți cu evreice. Sunt fericiți, afacerea le merge, au copii frumosi și nimeni nu spune nimic. De ce am face noi o excepție?

NUHAN. Tu SURA să taci. Eu am rabini în familie! Cum să-mi dau fata unui creștin? Si apoi, ce sa facă el? Nu are nimic, este un țaran amărât, nu are pământ, nu are o afacere! Din ce își va ține familia! Iar fata nu o dau din Hârlău să moară de foame departe!

RABINUL REB MAIER! Nuhăn, Sura, să nu sticăm o zi de sărbătoare! Eu spun ca dacă există iubire curată  între ei, IAHVE le va aranja și vor fi fericiți! Toți sunt fiii Domnului. Trebuie doar avem sufletul curat, să avem tăria de a trece de acestă năpastă care este acum. Să trecem de acest război cu bine, si apoi vom vedea.

RITA și RADU se ridică de pe scaune, RADU salută o ia de după umeri pe RITA și amândoi părăsesc prăvalia. Pe străzi se aud pocnetele de bici, urători. Lumina se stinge.

TABLOUL 3

Este luna februarie. Un adăpost a comandamentului companiei 1 infanterie, comandant căpitanul Gheorghe Nicolescu. Un mic birou, pe masă hârtii, hărți pe un perete, un telefon. Un cuier improvizat, o manta militară, o căciulă, o mască de gaze. O lampă cu petrol dă o lumină slabă. Lîngă birou un scaun și lăzi de muniție pe post de scaune. In adăpost, comandantul companiei, capelanul militar, un soldat la telefon. Comandantul de companie, se uită pe o hartă și scrie un raport. Intră caporalul Radu, curierul regimentului.

RADU, cu o geantă de curier: Să trăiți domn căpitan, am adus corespondența de la poșta militară și civilă.

Căpitanul NICOLESCU: cu ochii pe niște hărții, fără să se uite la caporal: Dăle încoace!

RADU, se apropie de masa birou, pune teancul de hărtii, salută și dă să plece.

Capitanul NICOLESCU: Stai așa! Bai, de ce nu îmi asculți ordinul bă? Ti-am spus să nu mai mergi la evrei în târg? Ti-am spus, bă? Vrei să te bag la carceră? Să te trimit la instrucție pe dealuri? Ai? Bă îmi mănânci zilele, mă îmbolnăvești.

RADU: Am fost doar să cumpăr țigări pentru dvs. și soldați…!

Căpitanul NICOLESCU: Tigări pe aia mătii de golan! Pe mine nu mă interesează dragostea voastra! Este război bă soldat! Aia sunt evrei, ți-am mai spus ce spun unii,  despre aia se spune că dau informații la nemți! Că sunt  spionii nemților, ba! Curtea Martială te va mancă!

RADU, pe un ton glumeț: Ce spionaj domn căpitan? Ce să le spună nemților, că murim pe capete în bordeie? Ca mâncam ce mâncăm? Că ne mănâncă păduchii? Că murim cu zile și ne îngroapă  zilnic cu zecile în gropi commune? Cum să ne tradeze, au și ei rude pe front, au și ei morți pe front în luptele din toamna și iarna asta!

Căpitanul NICOLESCU, ce bă s-a umflat arpacașul în tine? Ridici vocea la mine bă? Culcat, drepți, culcat, drepți! Dacă ar fi altul, la curtea marțială te trimeteam!

RADU, după ce face câteva culcări și salturi prin odaie, cu o figură amărâtă, își așează uniforma.

Căpitanul NICOLASCU, dă din mână a lehamite, își aprinde o țigară, îi dă și caporalului o țigară și îi spune să se așeze pe o stivă de lazi de muniție! Bă Radule! Suntem amândoi de la începutul războiului! Am văzut multă moarte și mizerie. Tu nu vezi că aștia văd tradători peste tot, caută vinovați de nenorocirea în care a ajuns țara? Ei nu văd, ca nu avem încă armament, nu avem mâncare ca lumea, doctori, asistență sanitară, că mor pe capete oameni tineri! Nu văd! Lasă dracului mai ușor cu evreica ta, trece și tu mai rar pe la pravalie, scriei și tu scrisori!

RADU, păi acu, chiar nu mai pot să o vad, ca o ține taică-su ascunsă. Domn căpitan, dacă mai am zile, și mai traiesc, nu renunț!  O iubesc ca un nebun pe fata asta. Nu pot sa stau departe de ea!

Capitanul NICOLESCU, bă, eu îți spun să ai grijă! Mai este vreme și de amoruri gheboase! După război, dacă vei avea zile, o rezolvi cum vei pofti. Poți lua și o tigancă, însă acum nu mă mai bate și tu la cap cu amorul tau, auzi? Acum du-te la comandament la Conacul Ghica la Deleni, să duci niste documente. Treci și pe la Polizu la comandament, poate au ceva ordine pentru noi. Vezi când ne cheamă în gară, să preluăm armamentul adus de la francezi. Am făcut raport cu necesarul. Pentru transport, care și căruțe avem la regiment.

Pe ușă intra capelanul militar. Salută, și dând ochii de RADU, îi face din deget și îi spune ca are ceva de discutat cu el.

Se așează și el pe un scaun, își aprinde o tigară si spune:

CAPELANUL MILITAR: Am auzit că de luni vine armametul nou, îl vom lua din gara de la Hârlău. Incepem instrucția la sânge.

Capitanul NICOLESCU: Dacă nu se rezolva cu molima de febră tifoidă, nu vor îmbunatați  mâncare, și nu aduc medicamente, nu știu cine va mai face instrucție. Mâine sunt la rând cu compania la etuvă la deparazitare și baie. Toți soldații vor trece prin comisie medicală.

CAPELANUL MILITAR: Se pare ca treburile nu merg bine pe front, în Franța și  în Rusia, și este o iarnă tare rea, ieri au fost minus 35 de grade. Nu știu dacă ai aflat, însă balanța se înclină de partea alianței contra Puterilor Centrale. In noiembrie a intrat in razboi și America. Ei cum o vrea domnul! De aici merg la cimitir, pentru că mai îngropăm 21 de soldați morți de febră tifoidă astă noapte. Am auzit că la Tg.Frumos, a venit o comisie medicală de la Marile Cartier General. Au murit jumatate din soldați, și toți ofiterii, si medicii. Un maior de la servicii este acum la comanda regimentului. Face și el ce poate! (Da din cap) Este pedepsa lui Dumnezeu!

Către RADU: Caporale, ești de poveste cu evreica ta, vorbesc până și la divizie despre voi. Tineri te apără, cei mai batrâni spun ca dacă nu esti nebun, ești bun de trimis pe front. Eu zic ca a iubi este cel mai frumos lucru. Insă tu nu trebuie să-ți schimbi credința! Ai fost botezat crestin-ortodox, așa trebuie să rămâi. Iar copii tăi trebuie să fi creștini! Ei dar ce spun și eu, să dea Dumnezeu să ieșim din războiul asta, multe lucruri nu vor mai fi cum au fost.

RADU: Nu știu ce să mai spun, părinte! Am discutat și cu părinții ei, sunt tot contra. Ea este la mijloc săraca, însă nu renuță la mine! Cred ca mă va urma. Numai să se termine razboiul asta. Și mai ales să scap cu viață.

CAPELANUL MILITAR: Suntem în voia Domnului! Numai El ne arată calea și ne orânduiește soarta!

Căpitanul Nicolae, dă din cap și dă dreptate capelanului militar, mai scrie câte ceva pe acte. Dă un plic lui RADU. Se întoarce către CAPELANUL MILITAR, iar amândoi se duc la hartă și discută despre situația de pe front. RADU pune plicul în geanta de curier, salută și părăsește încăperea. Lumina se stinge.

TABLOUL 4

In față pravaliei, lume multă, îmbrăcata de sărbatoare, unii au stegulețe și steaguri tricolor in mâini.  Este 10 mai Ziua Națională. Se aude imnul regal.

https://www.youtube.com/watch?v=uive8r2sWZU

Toți iau o ținută sobră. Se aude o comanda militară: PENTRU ONOR, PREZENTATI ARM! Se dă onorul: La Majestatea Sa Regele, pentru defilare cu onorul spre dreapta, înainte marș. Fanfara cântă un marș Batalioane române treceți Carpații. https://www.youtube.com/watch?v=3OwbPKjBfzA

Toți stau în fața prăvăliilor și se uită spre stradă (practic spre public).

NUHAN: Parcă nu-mi vine să cred tinerii aștia care au trecut prin boli, moarte și mizerie au făurit o așa armată mândră.

SURA: Ia uitati-vă, este regele Ferdinand, regina Maria, primul ministru Bratianu

TARGOVETUL 1, este și generalul franțuz Berthelot, papa Berthelot.

(Se aude din ce în ce mai tare tropotul marșului trupei și sunetul fanfarei).

TARGOVETUL 2: Da unde merg soldații?

NUHAN: Merg pe dealul Gurguieta, pe drumul Botoșanilor, unde se fac manevre militare  demonstrative pentru Majestatea Sa Regele, iar apoi zicea Simon Rozen, cârciumarul, ca vor merge în pădure în Pârcovaci, ca se  dă o masă în onoarea regelui și oaspeților străini de către boierii Ghica de la Deleni.

TARGOVETUL 1: Nu de la Simon Rozen,  a luat regele  o mașina de vin de Cotnari vechi?

RITA: Da de la el au luat. A dărămat Rozen un zid în pivniță. In spatele zidului erau zidite mii de sticle de Cotnar vechi de zeci de ani. Pe toate le-a luat regele.

HADASA: Rita, Rita, uita-l pe RADU în rândul întâi…făi din mână….!

NUHAN, Bieții soldați, zilele următoare plecă la tren la Dolhasca și merg spre front la Mărășești. Anul asta vor fi batălii grele care va decide soarta țării!

Orășenii fac din mână, flutură steaguri, se aude marșul și fanfara militară, ovații.

RITA către soră și mai ales către taica-su: Da,  tată, știu că te vei bucura ca plecă RADU, nu-ți va mai fi pe cap cu casătoria voastră.

NUHAN: Ti-am mai spus, să se termine razboiul și vom mai vedea ce mai este de făcut, dacă mai apucăm terminarea lui…! Nu mai am ce discuta despre asta, am și așa multe pe cap.

SURA: Hai acasă, gata s-a terminat cu totul. Către RITA: Arați cam rău, ești bolnavă? Ce ai?

Toți părăsesc strada, se aude în depărtare marșul și trupa.

TABLOUL 5 (final)

Este 22 august 1917. La Mărăști, Mărășești și Oituz s-au dat lupte grele.

NUHAN, RITA, HADASA, TARGOVETII 1, 2, SURA, alte persoane, în stradă, se uită pe vitrina prăvăliei lui IVANOV – lipoveanul, unde este afișat comunicatul de pe front al Marelui Cartier General.

NUHĂN: de când este comunicatul?

TARGOVETUL 1, păi din 10 august. Abia l-au pus de la primărie.  Scrie de pierderile din bătalia de la Mărașești, Maraști și Oituz.

HADASA, uite aici RITA, dă pierderile de la Divizia 13 Infanterie, iată și de la Regimentul 49 Infanterie a lui Radu, Ferească…

UN CETATEAN doamne sunt mii și mii de morți. Cică nemții au spart frontul la Mărășești și Divizia 13 Infanterie a salvat frontul la Razoare.

TARGOVET 2, au fost lupte crâncene, au folosi și gaze toxice de luptă, au murit și de la noi și de la nemți mulți.

HADASA, se uită pe lista, și ajungând la numele lui RADU, tresară și spune către Rita: Hai acasă, nu mai avem ce vedea.

RITA, apucă să vadă numele lui Radu trecut pe lista morților, (i se face rău, dă să cadă, o prinde SURA și HADASA):  a murit RADU….. voi avea un copilaș orfan de tată!

Se face întuneric, se trage cortina. Se aude întâi mai încet apoi mai atare Imnul eroilor. https://www.youtube.com/watch?v=YlPHSK1TfxA

SFÂRSIT

Lasă un comentariu

Filed under istorie

120 de ani de școală la Pârcovaci.

Astăzi 8 noiembrie, am trăit momente deosebite la Școala Gimnazială Pârcovaci. Aniversarea festivă, a 120 de ani de la prima atestare documentară, a școlii din Pârcovaci. Au fost activități dense, cu o mare încărcătură emoțională, transmise celor prezenți, de  cei care au evocat anii de școală, de profesare în calitate de cadre didactice. Unele luări de cuvânt au fost emoționante. Stările vorbitorilor s-au extins și asupra auditorilor. Ceva rar în zilele noastre, când mulți vorbitori transmit mesaje meșteșugite, frumos ambalate, însă false, neutre, care nu impresionază pe nimeni. Emoționante au fost evocările despre clădirea școlii vechi, demolate, a cărei pierdere, a fost resimțită, ca pierderea a unei persoane apropiate.(Oare nu are nimeni fotografia școlii vechi, ca să o facă publică?)

p1070580

 

Programul artistic pregătit de elevi, coordonați de cadrele didactice, au fost minunat pregătite, iar copiii s-au întrecut pe ei în interpretare. Am remarcat corul, dar și micii actori care au intrepretat un mic act scenic: „Noul director”.

 

 

p1070581

 

Am primit cadou noul număr al  revistei școlii „Perspective” cu subtitlul „La ceas aniversar…1896 -2016”. Revista cu pagini color, cu articole scrise de profesori, elevi, foști elevi și cadre didactice care au activat mai mult sau mai puțin în această școală.

Lipsa unei săli de festivități s-a simțit și aici. Într-o sală de clasă, s-a improvizat o sală de spectacole.

 

 

p1070568

 

Neobositul colecționar, profesorul – învățător Ioan Mușei, a prezentat o expoziție amplă cu medalii, cărți vechi cu tematica școala, diplome școlare, creioane, penițe, chiar și o copie a paginilor de catalog școlar, unde era trecut și elevul Nicolae Iorga. Impresionantă expoziție!

 

p1070572

Nu pot încheia fără a remarca pavoazarea școlii, expozițiile din clasele de curs, costumele populare, unele chiar autentice și tradiționale satului Pârcovaci, pregătirile și efortul financiar deloc neglijabil al cadrelor didactice, probabil și contribuția unor părinți de elevi și donatori, care au contribuit la realizarea unei aniversări de neuitat. Felicit sincer pe cei care au pregătit și contribuit, la această mare sărbătoare a școlii.

 

La mulți ani școală!

 

1 comentariu

Filed under Uncategorized

Cărţi româneşti de învăţătură (Iaşi – 1643, 1646), la împlinirea a 370 de ani de la oficializarea limbii române în Țara Moldovei.

Anul 2016 este, declarat de către Patriarhia Română “An comemorativ al Sfântului Ierarh Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești”

Aniversarea  a 370 de ani de la oficializarea limbii romȃne ȋn Moldova şi a două acte singulare de cultură majoră ale ilustrei domnii a lui Ioan Vasile Lupu (1636-1653): publicarea la Iași a „Cărții românești de învățătură în 1643” (cunoscută mai ales sub numele de „Cazania lui Varlaam” – prima carte tipărită în Moldova) și promulgarea, tot la Iași, în 1646 a unei alte „Cărți românești de învățătură (Pravila)”, ambele „cu dzisa și cu toată cheltuiala lui Vasile, Voievodul și Domnul Țărâi Moldovei”.

Prin această aniversare se readuce în atenția publicului larg faptul că oficializarea limbii române în Moldova s-a petrecut la Iași, acum 370 de ani.

cazania-1643 Bibliotecile mitropolitane sau universitare la aniversări și praznice ale limbii române  mai prezintă în expoziții aceste cărți rare ce au căutare în lumea colecționarilor de carte veche.

Voi cita un fragment din lucrarea lui Florea Mureșanu, “Cazania lui Varlaam (1643-1943), prezentare în imagini”  apărută la editura ERAM 1944, Cluj, și anume Prodoslovenia Prea Sfinții Sale Episcopul Nicolae Colan  membru al Academiei Române:

cazania_introducere

Dar mai trebuie să adăugăm un lucru: Cazania lui Varlaam era și un monument de meșteșug tipografic. Rândurile de slove iscusit cioplite și curat tipărite, în două culori, ca și osebitele chipuri care împodobeau paginile cărții, vor fi sălășluit nu puțină desfătare în sufletele tuturor celor care au avut norocul a le privi.

După unele ca acestea nu e de mirare ca Voevodul Țării, preoții și obștia cea mare a credincioșilor de o potrivă  vedeau în Cazania Mitropolitului Varlaam o carte deosebit de prețioasă, un adevărat  “odor ceresc” aceștia din urmă necruțând nici o cheltuială pentru a și-o cumpăra, ca să aibe din ce să se lumineze în ale crediinței drepte și din ce să se îndulcească în ale graiului romanesc. Se cunosc multe cazuri, când pentru câte o Cazanie s-au plătit zeci de zloți buni. Mai grăitor decât toate  este însă cazul unei Cazanii din satul Someșul Cald, pentru cumpararea căreia s-au întovărășit zece credincioși, plătind  zece oi si opt miei.

pagina_cazanie

 

 

Pagină din Cazania lui Varlaam

 

 

 

 

Neobișnuita prețuire de care s-a bucurat această carte ne lămurește și pricina pentru care ea nu a fost, îndeobște, legată în piele, ci și în chingile unor grele afurisenii, asupra oricui s-ar fi încumetat să o înstrăineze în chip necuviințat. (…)

Răspândită , după cum am spus, ca nici o altă carte pe vremea ei, Cazania lui Varlaam, a împlinit o neasemănat de rodnică slujbă – religioasă și culturală- în mijlocul “seminției românești” de pretutindeni.

 

 

 

1 comentariu

Filed under istorie

O comemorare la cimitirul militar din Maxut

Ziua de 20 octombrie 2016, va rămâne mulți ani în memoria locuitorilor din satul Maxut, comuna Deleni.

p1070502

Pe o vreme închisă și rece de toamnă, subunități militare, generali și ofițeri din Divizia 2 Infanterie „Getica”, un sobor de preoți din protopopiatul Hârlău, preoți militari, oficialități din cadrul prefecturii și consilului județean din județele Iași și Buzău, din cadrul primăriei Deleni, elevi, un numeros public, au participat la o comemorare și depunere de coroane de flori la cimitirul militar din satul Maxut, comuna Deleni.

 

p1070490 Soborul de preoți, din protopopiatul Hârlău, a săvârșit o slujbă de pomenire a militarilor, care departe de casă, de familie, de rude, aflați în Regimentul 48 Infanterie Buzău, în refacere în satul Maxut, au murit de febră tifoidă cu sutele și au fost înmormântați în marginea de nord a cimitirului parohial  Maxut.

In cuvântul lor, domnii generali, ofițeri, oficialitățile prezente, au rememorat tragedia petrecută  acum 100 de ani. Au fost subliniate faptele de eroism și sacrificiu ale militarilor din R.48 Infanterie Buzău în luptele din capul de pod de la Sibiu, unde într-o singură acțiune de luptă, în 4 ore, sub focul ucigător al dușmanului,  au murit 1400 de ofițeri și soldați.

p1070483

Acțiunea de comemorare se desfășoară  în cadrul unei acțiune naționale a Fundației “Mareșal Alexandru Averescu” din Buzău, de cinstire a eroilor,  ocazionată și de centenarul intrării României în primul război mondial.

S-a subliniat de către militarii care au susținut cuvântări că Divizia 13 Infanterie, după refacere, în iunie 1917, a fost trimisă pe frontul de la Mărășești, unde datorită eroismului militarilor a fost stavilită ofensiva dușmanului, au respins dușmanul care a rupt apărarea trupelor noastre, existând pericolul  de pierdere a luptei. Contraatacul curajos a rezervelor Diviziei 13 Infanterie Ploiești a salvat situația frontului. Acțiunea curajoasă a Diviziei  13 Infanterie a fost plătită cu sângele a mii de militari, morți și răniți în luptă.

Fanfara militară a intonat imnul eroilor, iar cei prezenți au depus coroane de flori. O subunitate de militari a executat focuri de salvă cu armamentul din dotare.

p1070499

 

La sfârșitul ceremonialului, garda de onoare având în frunte drapelul de luptă a unității, a defilat dând onorul celor prezenți, dar și peste timp, camarazilor care-și dorm somnul de veci în cimitirul militar.

 

 

p1070501

p1070488

Glorie eternă militarilor căzuți pentru patrie!

Inregistrarea video a ceremoniei aici:

 

Comentariile sunt închise pentru O comemorare la cimitirul militar din Maxut

Filed under istorie

100 de ani de la primul război – filatelie

Sunt fericitul posesor a unui set de plicuri aniversare, ce au fost lansate cu prilejul Expoziției filatelice „Centenarul intrării României în războiul pentru întregire” ce a avut loc la București în perioada 29 august – 9 septembrie.

filatelie_1

Cele 5 plicuri au o tematică individualizată, sunt minunat ilustrate, setul meu este timbrat cu un  timbru aniversar Constantin Brâncuș (colecția IN MEMORIAM și EROII NEAMULUI) și o ștampilă omagială. Un plic are ștampila poștei:26 august 2016, ora 16.00.

Mulțumesc pe această cale domnului Mihai Iacob, colecționar de renume național din București, cu obârșia din zona Hârlăului, pentru darul făcut!

Mai multe despre această emisiune de maximafilie aici:

https://alexantonache.wordpress.com/2016/09/11/expozitia-filatelica-centenarul-intrarii-romaniei-in-razboiul-pentru-intregire-1916-2016-iii/

Mulțumesc prietenilor paginii dedicate primului război mondial MARELE RĂZBOI, pentru prezență și comentarii.

https://www.facebook.com/Marele-Razboi-682022645156761/?ref=bookmarks

Comentariile sunt închise pentru 100 de ani de la primul război – filatelie

Filed under istorie