Un uric de danie, către schitul Zagavia.

Un uric de danie, a domnului Moldovei, Ștefan Petriceicu voievod din 2 februarie 7181 (1673), prin care se dă schitului Zagavia, 20 de pământuri, 12 fălci de fâneață și un vad de moară din moșia domnească a târgului Hârlău. Document din Arhiva Epitropiei Spitalelor Sf.Spiridon din Iași – dosarul: Moșia Deleni- Hârlău, plic II, Nr.1, publicat de Gheorghe Ghibănescu, în volumul Ispisoace și Zapise (documente slavo-române) vol.IV, partea a II-a, (1692-1694), Ed.Tipografia Dacia, 1915 București p.1-3.

Danie_Zagavia

Io, Ștefan Petru Voievod, Din mila lui Dumnezeu domn țării Moldaviei; adica domnia mea a dat-am și am miluit un sfânt schit, ce iaste în hotarul târgului nostru Hârlăului, care schit a fost făcut de părintele Zagavei și de alți pravoslavici hristiiani, unde iaste hramul Nașterii prea sfintei despuitoare și pururea fecioară Maria, din hotarul târgului nostru al Hârlăului, cu o bucată de 20 de pământuri, și douăsprezece fălci de fâneață, și cu un vad de apă dinspre pădure și care vine dinspre Deleani, ca să-i fie sfântului schit ce scriam mai sus, de hrană și dreaptă ocină, și moșie nerușietă, în viacii viacilor, spre ertarea păcatelor domniei mele și a doamnei, domnei mele și a părintelui doamniel mele (…).

Această danie este întărită peste 3 ani, la 7184, 29 februarie la Iași, printr-un ispisoc de Antonie Ruset Voievod, care are conținutul identic ca cel dat de Ștefan Petriceicu Voievod. De ce a fost nevoie de o întărire a unui uric domnesc dat anterior? Probabil datorită unei anafore (plângeri) a târgoveților din Hârlău, care credeau că noul domn, va anula un ispisoc dat de precedentul domn. Așa s-a întâmplat și la Târgu Frumos după ce s-a dat mănăstirii Sf.Spiridon și anterior schitului lui Târâță, din moșia târgului și apoi, chiar vatra târgului.

Comentarii la text.

1.Ștefan Petriceicu voievod, a fost domn în Moldova de trei ori: 20 august 1672 – noiembrie 1673decembrie 1673 – februarie 1674 și 25 decembrie 1683 – martie 1684. Era fiul lui Toader, mare logofăt, decedat în 1663. A fost ales de boieri la 1672 ca domn, cu aprobarea sultanului, după a doua mazilire a lui Gheorghe Duca și după refuzul lui Ilie Sturdza de a primi tronul.

  1. Un pământ, unitate de măsură de suprafață, în evul mediu, în Moldova. Era suprafața arabilă pe care un plug cu boi o poate ara într-o zi. Era o unitate de măsură variabilă, depinzând de structura solului. Mai întinsă la câmpie și mai restrânsă la deal.
  2. Falca (flăci la pl.) moldovenească, unitate de suprafață care măsura 14.312 m.p. subdiviziunea era fertalul – un sfert de falcă.
  3. Schitul Zagavia este atestat documentar din 1624, fiind înființat într-o poiană din hotarul moșiei târgului Hârlău, de către călugărul Zagavei (Zagaveu în alte documente). Vezi și articolul https://harlau625.wordpress.com/2009/05/07/cate-ceva-despre-zagavia/

și https://harlau625.wordpress.com/2014/01/08/parcovaci-390-de-ani-de-la-atestarea-documentara-1624-2014/

  1. Cursul de apă, care vine dinspre Deleni, probabil este Bahluiul. Deoarece nu există un alt curs de apă care să aibă permanent un debit de apă, necesar unei mori de apă.
  2. Am folosit un fragment din textul original publicat de Gh. Ghibănescu.

 

 

Lasă un comentariu

Filed under istorie

O piatră cu o inscripție, din vremea lui Radu Mihnea voievod

Nicolae Iorga, în lucrarea: Inscripții din bisericile României, vol.I, partea I, 1-764, p. 12 referindu-se la inscripțiile de la bisericile din Deleni, județul Iași, scrie următoarele:

Epitaf Mihnea VV

28. 3. In curtea palatului Deleni (a familiei Ghica n.n.) piatră cu o inscripție: în rândul întâiu (cu scriere slavonă n.n.), iar în cele din urmă se înțelege:

Adică: [ Radu Voevod] fiul lui Mihnea Voevod, în anul 71-. oct.1 și s-a sfârșit la 30 Novembre. Și continuă N.Iorga: E, de sigur, piatra de la vre-o clădire a lui Radu Mihnea în Hârlău.

Oare această piatră mai există în incinta conacului de la Deleni? Dacă da, nu ar trebui recuperată și pusă în valoare de autorități?

Referință: Nicolae Iorga  Inscripții din bisericile României, vol.I, partea I, 1-764,adunate, adnotate și publicate. Fascicula I, Editura institutul de arte grafice și editura Minerva, 1909 București.(prin http://www.dacoromanica.ro)

 

Lasă un comentariu

Filed under istorie, Uncategorized

O interesantă expoziție de fotografie la bibliotecă

La Biblioteca Orășenească Hârlău, există o interesantă expoziție permanentă de fotografie dedicată Centenarului intrării României în Războiul de Reîntregire Națională.

expoz_foto_război

Sunt fotografii cu Divizia 13 Infanterie Ploiești care în perioada noiembrie 1916- iunie 1917 s-a refăcut în raionul Hârlău, Deleni, Maxut și Bădeni. După care a plecat pe front. A luptat la Mărășești, unde s-a luptat vitejește oprind dușmanul să cucerească și restul de țară, divizia suferind grele pierderi

În această expoziție sunt și fotografii inedite cu Corpul Voluntarilor Ardeleni, care s-a constituit și pregătit pentru luptă în raionul Hârlău, Deleni, Scobinți, Buhalnița și Bădeni în perioada decembrie 1917- mai 1918.

Biblioteca prezintă și o expoziție de carte cu lucrări dedicate primului război mondial.

În ziua de 20 aprilie, am ținut o mică expunere despre primul război mondial și fotografiile din expoziție, unui grup de elevi de la Școala Gimnazială Pârcovaci, din clasa profesorului Ioan Mușei.

De remarcat strădania doamnelor bibliotecare Voicu Iuliana și Cuciureanu Maria de a realiza această expoziție, probabil unicat în județul Iași.

În această săptămână au fost două evenimente: săptămâna națională a bibliotecilor și pentru elevi, săptămâna: școala – altfel.

Felicit doamnele bibliotecare, pentru prestigiosul premiu primit în aceste zile  de la Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași. Biblioteca fiind premiată  ca fiind „cea mai bună bibliotecă publică” din județ.

Câteva fotografii:

Expoz_foto_bibl 008Expoz_foto_bibl 002

Lasă un comentariu

Filed under istorie, Uncategorized

Stăpânii moșiei Deleni, ținutul Hârlău.

Într-un articolul publicat în acest blog, despre două documente date de Irimia Movilă Voievod în 1603, îmi exprimam opinia că la acea vreme stăpânul moșiei și satului Deleni (fost Iugani) a fost logofătul Lupu Stroici.

https://harlau625.wordpress.com/2015/12/16/inca-doua-documente-date-de-ieremia-movila-voievod-la-deleni-in-1603/

După 17 de ani, stăpân la Deleni este Coste Bucioc, mare vornic în Țara de Jos (Moldova de Jos cu capitala în Târgul Nou – Roman). Din ispisoacele de întărire ale domnilor Moldovei, rezultă următoarele privitor la familia Bucioc:

„1620 (7128) Aprilie 12 Copie di pi suretu ispisocului lui Gaşpar v<oe>v<o>d, pe moşii şi pe vii şi pe Ţăgani, anul 7128 <1620> Apr<ilie> 12 zile.

Facem însemnare cu aceasta carte a noastră, tuturor carii pre dânsa o vor vinde sau carii pre dânsa o vor auzi, adică acel adevărat al nostru credincios şi cinstit boieri Costea Bucioc marele dvornic de pământul de gios, slujând cu driaptă credinţă celor mai denainte cu sfinţăi odihniţ<i> mai înainte domni, iar astăzi slujeşte şi nouă, drept şi cu credinţă şi pământul nostru […]. Pentru aceia noi văzănd a lui driaptă încredinţată slujbă către noi, l-am miluit pre dânsul cu osăbită a noastră milă şi i-am dat  şi i-am întărit lui, dela noi, în pământul nostru al Moldaviei. […] satul Delenii şi cu cuturile lui, Iuganii şi satul Rușii, ce sânt în ţă<n>utul  Hărlăului şi iarăş<i> satul Bejenii şi Pridenii şi Mărculeşti şi Nemţănii şi Cucuiaţii pre părăul Răut, cu heleştei şi cu loc de mori în Răut şi cu bălţi.”

Documente privind Istoria României. Veacul XVII. A. Moldova, Bucureşti, 1956, vol. IV, pp. 444-445

Marele Vistiernic Coste Bucioc, fiind judecat ca trădător, că a uneltit contra Înaltei Porți este tras în ţeapă de Schender Paşa și i se confiscă toată averea. În uricul de întărire dat de Alexandru Iliaș la 1621, se întărește mănăstirii Sf.Sava din Iași două vii din Cotnari foste ale marelui vornic.

„1621 (7129) iunie 26, Iaşi

 Alexandru Iliaş voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Iată domnia mea m-am milostivit şi am dat şi miluit, ruga noastră sfântă mănăstire a Sf. Sava, ce este în târgul Iaşi, ce este metoh al sfintei mari lavre de la Ierusalim, cu patru fălci de vie, ce sunt în dealul Mândrul şi la Laslău, la Cotnar, care acele vii au fost ale lui Coste Băcioc vornic şi el le-a pierdut şi toate celelalte ocini ale lui, pentru viclenie, pentru că el cu Gaşpar voievod s-au ridicat împotriva turcilor şi au tăiat mulţi turci în Iaşi şi apoi l-au prins şi au fost ucis în ţeapă la Schender paşa.

Documente privind Istoria României. Veacul XVII. A. Moldova, Bucureşti, 1957, vol.  V, p. 58

La  24 Noiembrie 1676, Doamna Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, fost căsătorită cu Timuș Hmelnițki (Тиміш Хмельницький în ukr.), fiul lui Bogdan Hmelnițki hatmanul cazacilor, după moartea soțului, revine la Deleni la moșia bunicului, vornicului Coste Bucioc. In diată (testament), lasă moștenire moșia și satul Deleni  din ținutul Hârlăului, vărului primar, Tudorașcu Cantacuzino, vel (mare) vistier.(Mama Roxandrei  și mama lui Tudoreșcu Cantacuzino fiind surori).

diată_Rocsanda

Nicolae Iorga Studii și documente cu privire la istoria românilor Documente amestecate, vol.II, editura Ministerului de Instrucție, Socecu, 1906, București. p. 78, doc 135.

Aprilie 7121 (1673). Impărțire a Delenilor între Iordachi Cantacuzino și Doamna Roxandra. Se strâng oameni buni și șoltuzul din Hârlău, și târgoveții și Peatrea Capră pivnicerul de Cotnar, Frâncu de acolo, Hanoș Feltin de acolo…Ajungând noi în sat în Deleni, dumneaei Ruxanda au și purces din sat în sus, zicând că merge la ușieru Andronic, au trimis de i-am zis să se întoarcă dumneaei, să fie la socoteala locului, și a vecinilor…ce dumneaei nu a vrut, ce au zis să facă ce oi ști, că dumneaei la hotărâte nu va fi.

Urmează numele participanților la hotărnicie (…).

Impărțirea Deleni_1673

 

Hrisov de împărțire a satului Deleni și stabilire a hotarelor. Din „oamenii buni”, care participă la stabilirea hotarelor sunt: șoltuzul din Hârlău, pivnicerul Peatrea Capră din Cotnari, oameni din Cotnari și vecinii moșiei din Deleni.

 

Familia Cantacuzină vezi și articolul https://harlau625.wordpress.com/2014/08/08/noi-date-despre-curtea-boiereasca-de-la-deleni/ , va stăpâni moșia Deleni până la sfârșitul secolului al XVIII-lea când prin căsătoria Măriuței (Maria) Cantacuzino cu Costache Ghica, stăpâna moșiei devine familia Ghica (Ghika) – Deleni.

Fiica lui Gheorghe (Iordache) Cantacuzino, Maria (Măriuța) Cantacuzino (decedată după 1819), s-a căsătorit la Deleni în 1778 cu marele logofăt Constantin (Costache) Ghica (1758-1818), nepotul de fiică al fostului domnitor Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1775-1777), care era proprietarul moșiei Comănești (azi în județul Bacău), moșia va fi stăpânită până la 1947 de această familie.

Care este moștenirea acestor mari boieri care au dat și domni Moldovei?

Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din vecinătatea conacului,  a fost construită în anii 1668-1669 de către marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu (1635-1686), în apropierea curții boierești a vornicului Coste Bucioc. Ea a fost clădită din piatră și cărămidă.

Lăcașul de cult a fost reparat în perioada 1721-1722 de către nepotul ctitorului, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?), care a înzestrat-o “cu toate podoabele” făcute de iznoavă, după cum scrie și în pisania bisericii.

Pisania_Bis_Deleni

Pisania bisericii Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din Deleni, ctitorie a marelui vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu. Nicolae Iorga în lucrarea Inscripții din Bisericile României, vol.I, partea I, cap.Deleni, pag.11 scrie:

Această sfântă biserică a preacuratei Fecioare, Adormirea, a făcut-o Toderașco Cantacuzin vel vist (mare vistiernic n.n), la an. 7177 (1668-1669), iar de iznovă, toate podoabele au făcut Iordache Cantacuzin  vel vist. la an. 7230(1721-1722)

De remarcat stema Cantacuzinilor, care este comună împăraților bizantini și în prezent Federației Ruse: vulturul bicefal. (pentru cunoscători, stema se regăsește și pe peretele de la intrare în biserica domnească Sf.Dumitru din Hârlău).

N.Iorga mai adaugă o notă: Toderașcul este fiul lui Iordache I-iu. El nu a fost niciodată singurul stăpânitor al Delenilor. Dar în aprilie 7181 (1673), moșia s-a împărțit între dânsul și Ruxanda fata lui Vasile (Lupu n.n.)Vodă, care făgădui la 24 noiembrie 7185 (1676) că va lăsa după moartea ei tot cuprinsul moșiei acestui văr primar (Condica Delenilor, păstrată de domnul Costachi Ghica (…).

Mai scrie N.Iorga: În curte pe un mormânt se află următoarea inscripție:

Pulcheria serdăreasa zace în acest mormânt /Au lăsat aice casă și pe al ei soț scârbit,/Și s-au dus la vecinicie, /Unde toți vom merge,/În vec pomenită fie/Numele nu se va șterge/Cine stihul va citi/Să zică în gândul său/Măcar de o va ști Dumnezeu/841, iul 8

Fiisa Ecaterina, odat’ cu măsa naște și pere cu veselie, la Domnul vecinicie.

Conacul din vecinătatea bisericii, a fost construit în anul 1730 de vornicul Iordache Cantacuzino Deleanu şi extins în 1802 de marele logofăt Costache Ghica Deleni Comăneşti (1758-1818) şi soţia sa Mariuţa Cantacuzino.

Alți Ghiculești care au lăsat moștenire biserici, un spital, aici:

https://harlau625.wordpress.com/2011/03/12/familii-boieresti-din-zona-harlaului-ghica-deleni/

 

 

Comentariile sunt închise pentru Stăpânii moșiei Deleni, ținutul Hârlău.

Filed under istorie

Istoria ținutului Hârlău mai puțin cunoscută: Ocolul Prut

La 1774, în urma păcii de la Kuciuk – Kainargi (vezi https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/11/08/prevederile-tratatului-de-pace-de-la-kuciuk-kainargi-pentru-tarile-romane-1774/ ), o parte din Bucovina istorică este ocupată și administrată militar de imperiul austriac. Astfel ținutul Suceava, rămâne doar cu teritoriile din est. Se face o nouă reîmpărțire administrativă, se dau Sucevei teritorii din ținutul Dorohoi, care primește teritorii din ținutul Botoșani, iar Botoșanii primește cele două ocoale din nordul ținutului Hârlău: Coșula și Miletin.

In compensație la 1803 Hârlăul primește de la ținutul Dorohoiului, ocolul Prut, inclusiv târgul Ștefănești pe Prut.

În 1812, imperiul țarist la înțelegere cu împăratul Napoleon I,  după un nou război cu imperiul otoman, ocupă teritoriul Moldovei dintre Prut și Nistru. Ținutul Iașilor care avea peste Prut 2/3 din teritoriu, pierde ocoalele de peste Prut și rămâne cu ocoalele de pe malul drept: Braniște, Codrului, Copoului și Turiei, primind de la Hârlău la 1816 ocolul Prut, la care se adugă teritoriile de nord ale ținutului Cârligătura care și așa țineau de ocolul Iași, și localitățile din nordul ținutului Vaslui, cu care se învecina la sud.

In consecință, ținutul Hârlău rămâne cu cele două ocoale de la sud: Bahluiul și Jijia. (cea mai mică întindere din istoria ținutului).

Ocolul Prut, era o fâșie de teritoriu, de-a lungul Prutului.

Să vedem ce localități făceau parte din ocolul Prut așa cum apar în Catagrafiile Visteriei Moldovei la 1820:

  • Băscăceni, moșie răzeșească (înglobat în com. Românești, județul Botoșani)
  • Ostopceni, moșie răzeșească a boierului Niță Romanescu (răzeșească aici are semnificație că avea mai mulți stăpâni care împărțeau satul); (com. Românești, Botoșani)
  • Bobulești, sat pe moșia aga Catinca Ghica (soția lui aga Ghica) (cuprins în orașul Ștefănești, Botoșani)
  • Bădiuți, sat pe moția hatmanului Constadin Paladi.(ține de Ștefănești, Botoșani)
  • Târgul Ștefănești cu 451 de persoane cu mahalalele: Mahalaoa de Gios, Todirițăni, Mahalaua de Sus, Frumușica, Ștefăneștii Gănii și Podarii. (actualul oraș Ștefănești, jud.Botoșani).
  • Stânca pe moșia hatmanului Constandin Paladi (sat aparținător de Ștefănești, Botoșani)
  • Silișcani, pe moșia lui Ghiorghi Meghistan. (actualul sat Păun, comuna Mihălășeni, jud. Botoșani)
  • Cișmăneștii pe moșia stolnicului Constandin Canano (sat în comuna Dobârceni, jud.Botoșani).
  • Dobârceni pe moșia banului Mihalache Negre (comună în județul Botoșani).
  • Bârsăneștii, pe moșia răzeșească a boierului Damian Butuce și polcovnicului Bănică. (sat în comuna Durnești, jud. Botoșani).
  • Cucutenii lui Holban, moșie răzeșească. (sat în comuna Durnești, jud. Botoșani.
  • Cucutenii lui Andrieș pe moșia căminarului Tănasă Gosan (sau Cucuteni, jud. Botoșani)
  • Bobiceni, pe moșia lui Gheorghe Chirescu (sat în comuna Durnești, jud. Botoșani).
  • Durnești, pe moșia căminarului Săndulache Cațichi (comună Durnești, județul Botoșani).
  • Rânghilești, pe moșia logofătului Dumitrache Sturza (actualul sat în comuna Șanta Maria, jud. Botoșani).
  • o câșlă Dămideni pe moșia casei jicnicerului Petrachi Buzilă. (sat ce ține de comuna Românești, jud. Botoșani).
  • Budeștii (i se spunea și Guranda) pe moșia spătarului Iancu Canano. (sat în comuna Durnești, județul Botoșani).
  • Coropce Bejenari, pe moșia logofătului Dumitrache Sturza. (fostul sat este în prezent înglobat în satul Guranda, jud.Botoșani).
  • Broșteni, sat pe moșia comisului Constandin Lazu ( moșie primită zestre de la Vasile Balș). (sat în comuna Durnești, jud.Botoșani).

Mai erau 5 odăi care cu timpul unele au devenit sate cum ar fi Biholarii.

Ocolul Prut

 

Ocolul Prut, fost în Ținutul Dorohoi, trecut la 1803 la ținutul Hârlău și la 1816 la ținutul Iași. (Harta captură de pe google.maps)

 

 

 

 

În total în Ocolul Prutului, numărul locuitorilor era de 1351 de persoane. Ca număr de persoane, Ocolul Prutului avea cea mai mică populație. Tot ținutul Iașilor (fără târg) avea la 1820 o populație de 10227 persoane (cât are Hârlăul și Pârcovacii în prezent!).

Despre odăi și câșle la începutul secolului al XIX-lea am scris aici: https://harlau625.wordpress.com/2014/10/17/odai-si-casle-in-moldova-inceputului-de-secol-xix/

Referință: Catagrafiile visteriei Moldovei (1820-1845) II Ținutul Iași (partea I (1820), colecție coordonată de Mircea Ciubotaru și Silviu Văcaru, Casa Editorrială Demiurg Plus, 2013 Iași, p.1-44, 289-293.

 

 

 

Comentariile sunt închise pentru Istoria ținutului Hârlău mai puțin cunoscută: Ocolul Prut

Filed under istorie

Vasile Pârvan, un articol despre Corpul Voluntarilor Ardeleni de la Hârlău.

Am găsit un volum scris de Mariana Gurza: „Vasile Pârvan, un Slavici al Bucovinei”, apărut în  Editura Fundaţiei pentru Cultură și învățământ “Ioan Slavici”, 2013 – Timișoara: Editura Eurostampa, 2013, p.21-27

În capitolul Per Aspra, Vasile Pârvan scrie despre drama voluntarilor ardeleni și bucovineni aflați la Hârlău pentru a se pregăti de luptă pentru eliberarea Ardealului, după ce au fost aproape doi ani prizonieri de război la ruși, după pacea de la Buftea din 1918, au fost urcați în trenuri la Iași și trimiși la vatră, adică în teritoriile ocupate de austro-ungari. Iată fragmentul:

Voluntarii ardeleni şi bucovineni, cari prin gestul lor hotărât de patriotism curat şi sincer, dădură lumii dovadă strălucită pentru unitatea sufletească a Românilor de pe ambele versante ale Carpaţilor, au fost încartiruiţi în 1917 pentru organizare şi instruire în taberele din satele Cepleniţa, Buhalniţa şi Deleni din jurul orăşelului Hârlău.

Acolo se înfiinţară cele trei regimente de voluntari ardeleni şi bucovineni: 1 Turda, 2 Alba-Iulia şi 3 Avram Iancu, sub comanda d-lui colonel Olteanu, astăzi distins general. În împrejurimile Hârlăului voluntarii români au fost instruiţi luni dearândul de către ofiţerii români, pregătindu-se pentru ceasul cel mare care avea să sosească.

În Decembrie 1917 sosi la corpul voluntarilor un grup de cărturari ardeleni şi bucovineni, voluntari şi ei, cari absolviseră instrucţia în şcoala militară din Botoşani în compania de voluntari de sub comanda căpitanului Beldiceanu. Noii elevi plotonieri fură întrebuinţaţi la deprinderea soldaţilor voluntari cu metoda de luptă după instrucţia românească. Voluntarii avură, între altele, însărcinarea să păzească şi să menţie în acea parte a ţării ordinea periclitată de armatele ruseşti care se găseau în plină debandadă.

Prin luna Martie 1918 mai mulţi elevi şi soldaţi am fost trimişi, după o alegere făcută de către comandanţii de batalioane, la şcoala specială de mitraliere din Iaşi. Ne găseam sub mistica triunghiului morţii, care ni se aciuase în suflet. Cu atât mai vârtos stăruiam să ne pregătim cât mai bine pentru împlinirea datoriei, muncind de zor. Abia ajunsesem să mânuim bine la şcoala din Iaşi mitralierele şi grenadele, când sosi un ordin de rechemarea noastră la corp. În acelaşi timp veni ca un trăsnet şi vestea despre încheierea păcii de la Buftea, care rupsese făşii din trupul sângerând al Ţării, mutând bourii de pe locul unde străjuiseră mai multe veacuri. În Iaşi aflarăm că una din condiţiunile păcii de la Buftea este şi disolvarea corpului de voluntari, a căror extrădare o ceruse duşmanul. Când zvonurile desluşiră tot mai mult condiţiunile păcii de la Buftea, o jale de nedescris se lasă pe sufletele voluntarilor. Nu puteau înţelege această prăpastie ce suhnise atât de dureros între realitate şi visul lor alintat de un şir de generaţii.

Lovitura venise cu atâta cruzime, încât voluntarii la început nici nu credeau că se dărâmase pentru o clipă, visul cel mai scump al neamului. Pe o noapte neagră şi pâcloasă coborârăm spre gara Iaşi pentru îmbărcarea.În oraşul abătut nu întâlneam decât patrule şi sentinele. În atmosferă pluteau parcă sufletele celor 800 de mii soldaţi cari ne şopteau că ei nu înzădăr îngrăşară pământul ţării cu sângele lor. În clipele acelea de grea cumpănă pentru Ţară desperarea şi obida era mare, dar încrederea în dreptatea imanentă nu dispăruse. În gara Iaşi voluntarii deprimaţi începură să-şi descarce aleanul, cântând doine trăgănate. În noaptea ceea răsunară în capitala Moldovei doinele ardeleneşti, frumoase şi fermecătoare, răsunară cântate cu mare foc de voluntarii stânşi de dorul după Ardeal şi Bucovina. Un sergent distins pentru acte de mare bravură a cântat, înconjurat de un grup de voluntari cari îl acompaniau, o doină care se aude în Ardeal : De-ar fi trăsnit Dumnezeu Muntele de la Braşău Talpa leagănului meu, Să nu se legene nime, Om nefericit ca mine, Că n-am avut nici un bine. Ajunşi la Hârlău, aflarăm despre disolvarea definitivă a corpului de voluntari. Ştirea aceasta o primirăm chiar în Săptămâna Patimilor.

Det. voluntari transilvaneni

La despărţire d-nul general Olteanu într-o cuvântare înflăcărată ne-a încurajat să ţinem sus frunţile, în bătătura de la Hârlău voluntarii urmând în curând să se adune iarăşi spre a purcede să sfarme pentru vecie cătuşele robiei. Voluntarii se răspândiră în toate părţile în preajma Paştilor din 1918, sperând în dezolarea lor să-şi afle un rost pe lume. Unii ofiţeri cum au fost Ghişa, Bufnea ş.a., au înfruntat toate pericolele strecurându-se printre armatele bolşevice din Rusia până în fundul Siberiei la legiunea cehoslovacă- română, unde au luptat vitejeşte împotriva armatelor bolşevice. Ofiţerul bucovinean Piţul sub numele de Petaleanu, la demobilizare în 1918 a plecat cu regimental său în Capitala ocupată încă de inamic, expunându-se pericolului de moarte, numai ca să contribue şi el la ridicarea moralului scăzut al camarazilor săi din cauza păcii de la Buftea. Inamicul german, aflând că ofiţerul Piţul este de fapt fost supus austriac, luase hotărârea să-l extrădeze autorităţilor austriace. Soarta a voit ca tocmai atunci să se producă prăbuşirea armatelor centrale, încât ofiţerul bucovinean a putut scăpa cu viaţă.

Notă:

Per aspera ad astra sau Ad astra per aspera este o expresie în latină care apare în versul 437 al tragediei „Hercule furios” de Seneca, și care poate fi literalmente tradusă ca „pe căi anevoioase (se ajunge) la stele” sau „pe căi aspre către stele”.Cu alte cuvinte: calea spre reușită este presărată cu greutăți și numai prin strădanii anevoioase (per aspera) se poate ajunge la izbândă, la lumină (ad astra).   https://ro.wikipedia.org/wiki/Per_aspera_ad_astra

Colonelul Marcel Olteanu, fost comandant de brigadă în luptele din trecătoarea Oituz, a fost comandant al Corpului Voluntarilor Ardeleni din Hârlău, comandantul unui detașament format din 5 divizii de infanterie, cavalerie și Voluntari Ardeleni care a luptat cu bolșevicii unguri în 1919 în Maramureș, fost guvernator militar al Budapestei în 1919, până la retragerea armatei române din Ungaria.

Pentru comentarii și eventuale postări de fotografii și documente despre Corpul Voluntarilor Ardeleni din Hârlău, vă stă la dispoziție pagina de Facebook cu adresa:

https://www.facebook.com/voluntari1917/?ref=bookmarks

 

 

Comentariile sunt închise pentru Vasile Pârvan, un articol despre Corpul Voluntarilor Ardeleni de la Hârlău.

Filed under Rege

Un moment din istoria Moldovei, despre agenții diplomatici din secolul al XVIII-lea.

Iorga, în “Istoria românilor prin călătorii, vol.I, capitolul XII”, amintește despre primul agent diplomatic acreditat de imperiul țarist în Moldova.

Prin pacea de la Kuciuc – Kainargi din 21 iulie 1774, Rusia primește de la Turcia importante teritorii în zona Mării Azov, dar și beneficii politice, economice și diplomatice. Să nu uităm că și Imperiul austriac, parte a tratatului, primește unele teritorii, rupând din trupul Moldovei, Bucovina care era deja ocupată militar. https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Kuciuk-Kainargi

Iorga, se oprește în câteva rânduri la agentul diplomatic țarist la Iași. Primul numit de țarina Ecaterina a II-a la 1782, a fost un anume Lascarov sau Lașcarev, un giorgian, caracterizat de Iorga astfel:

“Un giorgian, cunoscând foarte bine Orientul, foarte șiret, foarte brutal, care aveau un principiu ca diplomația fără obrăznicie nu se poate. Față de anumiți boieri ai noștri din secolul al XVIII-lea se pare că sistemul a prins, că omul s-a speriat cu apucăturile lui teribile și mai ales el i-a făcut să creadă că domnul este ceva de al doilea rang, pe lângă dânsul, consulul rusesc, care prin intervențiile lui la Constantinopole, pe lângă ambasadorul țarinei, este în stare să aducă în orice moment mustrări pentru purtarea domnului sau chiar destituirea acestuia. (…) Îndată ce Rusia a avut la noi acest agent, care nu era decât un simplu spion, căci rușii nu făceau aproape nici un negoț (…).”

iași la_1788

Ei ce spuneți despre comportamentul unor ambasade din țară, din prezent? Nimic nou sub soare. Exemple sunt numeroase, și ar putea fi date și din secolele următoare.

Referință: Nicolae Iorga, Istoria românilor prin călătorii, editura Eminescu, 1981 București, p. 372

Fotografia Iașul la 1788: https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2011/11/19/gravuri-schite-si-poze-vechi-ale-iasului/

 

 

 

Comentariile sunt închise pentru Un moment din istoria Moldovei, despre agenții diplomatici din secolul al XVIII-lea.

Filed under istorie