Orașul asediat

Cam de la inceputul lunii mai, orașul a căpătat aspectul unui oraș asediat. Zilnic locuitorii sunt supuși unui stres continuu din cauza deselor întreruperi ale apei potabile, curentului electric, semnalului de la firmele de distribuire a semnalului de televiziune prin cablu și internet.

Și nu este doar acest lucru, lucrările de reabilitare ale conductelor de apă-canal s-au făcut haotic mai ales în centru, orașul de multe ori a fost blocat pentru autovehicule și pentru pietoni.

La unele întreruperi ale apei potabile, pe situl societății au fost date unele explicații și anunțuri cu programul de distribuire, care nu a fost niciodată respectat. La întreruperile pe termen scurt, sau mai lung, al curentului electric nimeni nu dă nici o explicație. Oare instituțiile și firmele care au nevoie de curentul electric pentru a funcționa nu protestează? Oare ANAF-ul nu face calculul cam ce valoare au mărfurile și serviciile ce se dau fără bon fiscal (și așa nu se obosesc mulți să dea, măcar la întreruperea curentului au un motiv).

Dinspre primărie, care teoretic ar trebui să reprezite interesele urbei în toată acestă perioadă, nu am auzit, văzut sau citit nici o reacție.

Ce ar trebui să facă cetățenii din orașul asediat pentru a protesta, a face ca totul să revină la normal și să scăpăm de stresul zilnic provocat de acest disconfort ce pare că nu se mai termină? Ce spuneți de o petiție de protest, ce spuneți de reclamații la protecția consumatorilor, de solicitarea sprijinul presei, al televiziunilor (nu cele plătite de primărie pentru informarea publicului cu activitățile primăriei)?

Ce spuneți de o ieșire în stradă la un protest?

O sugestie pentru domnul primar ales al Hârlăului. Actualizați pagina web a primăriei. Din aprilie 2015 nu s-a mai facut nici o actualizare. Vă mirați că nu ne întreabă nimeni de investiții? Unde să se informeze mai corect, decât pe situl primăriei.

http://primaria-hirlau.ro/

Mulțumesc cititorilor paginii H care au citit, apreciat și distribuit articolul.

H

 

 

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Controverse privind atestarea documentară a orașului Pașcani.

Studiind documentele date de Radu Vodă Mihnea la Hârlău, după ce a mutat curtea de la Iași la Hârlău, în împrejurările știute (curtea de la Iași a ars într-un incendiu), am gasit un document despre Pașcani, pe Siret.

Curiozitatea m-a făcut să caut informații despre acest municipiu al județului Iași. Am avut surpriza de a găsi unele date controversate.

Pe portalul Enciclopedia României http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Pa%C5%9Fcani citesc că o primă atestare documentară este data de 8 aprilie 1419. Un ispisoc de danie dat la Suceava de Alexandru (cel Bătrân) Voievod. Aceste date se regăsesc pe toate documentele ce privesc istoria orașului Pașcani.

Caut documentul în lucrarea  lui Mihai Costăchescu, Documente Moldovenești, înainte de Ștefan cel Mare documente interne (1374-1437), vol.I, Editura Viața Românească 1931 Iași,  doc.44, p. 131-134 unde găsesc acest ispisoc de danie și întărire a trei sate, Borâlești, Pașcani și Drăgoești lui Dragomir și Ioanăș, fii lui Ștefan Borâlovici.

Surpriza vine la nota explicativă pe care o scrie la sfârșitul hrisovului Mihai Costachescu. Acesta la p.135 scrie următoarele:

“Pașcanii (din document n.n.) nu mai sânt azi. Era însă tot lângă Borlești, pe Bistrița. Despre acest sat (Pașcani n.n.) vorbește uricul din 6988 (1480) ianuarie 25. Satul a fost dăruit mănăstirii Tazlău, de Petru Rareș voievod, după cel confiscase de la boierul Sima, care se răsculase împotriva lui Ștefăniță Vodă. Satul era și în veacul al XIV-lea și vine de la  un Pașco.”.

Despre Pașcani pe Siret, am găsit date în lucrarea lui Alexandru I. Gonța, Documente privind Istoria României, A.Moldova, veacurile XIV- XVII (1384 – 1625) Indice nume de locuri, Editura Academieie Române, 1990 București, p.183,  care arată următoarele:

Pașcani pe Siret, ținutul Suceava documente se găsesc în DIR XVI, vol.III, doc.365, și vol.IV, doc. 238. deci apare în documente abia în în secolul al XVI-lea. La 1419 documentul citat  face referire la Pașcani pe Bistrița, ținutul Neamțului. Deci o regretabilă eroare.

Dacă tot scriu despre Pașcani, să redau ispisocul de întârire dat de Radu Vodă Mihnea la Hârlău la 23 iunie 1625. In hrisov Radu Vodă Mihnea întărește lui popa Mihul din Pașcani și ginerelui acestuia Ionașcu Grecul, dreapta ocină și cumpărătură, o a treia parte din jumătatea satului Pașcani , care este în ținutul Suceava, pe Siret. In hrisov se amintește că popa Mihul are un hrisov de întărire mai vechi de la Eremia Movilă (Moghilă în text) (1595-1600), și de pâră (deci a făcut obiectul unuei judecăți domnești) în vremea lui Ștefan Tomșa voievod (1563-1564). Ca majoritatea  documentele date la Hârlău de Radu Vodă Mihnea, și acest hrisov este contrasemnat de marele logofăt Dumitrașcu Ștefan (formula este Dumitrașco Ștefan mare logofăt a învățat)  și este scris de uricariul Toma.

Documente privind Istoria României, veacul XVII, vol.V, (1621-1625), Editura Academiei Române, 1957 București, doc. 465, p. 353.

Sate Pașcani sau Pășcani, sunt menționate în documentele domnești din Moldova, existând în ținutul Chigheci (lângă Cimișlia), un altul lângă Cahul (și sub numele de Păciciani), un Pășcani în ținutul Romanului; un altul lângă Criuleni, R.Moldova pe valea Ichelului; un Pașcani pe valea Cuțitna, lângă Mircești; un altul Pășcani, a boierului Pașco pe Miletin, ce a fost în ținutul Hârlăului, o siliște (vatră de sat) pe Ciulnic ce a aparținut până la 1812 de ținutul Iașilor, teritoriile de peste Prut, în raionul Lazovsk,  R.Moldova. (I.Gonța Op.c.p. 183-184).

pașcani_stradă

 

Strada Ștefan cel Mare din Pașcani, carte poștală 1919.

Foto: https://www.facebook.com/Fotografii-ale-orasului-Pascani-in-sec-XX-185089504838780/?fref=photo

 

 

Comentariile sunt închise pentru Controverse privind atestarea documentară a orașului Pașcani.

Filed under istorie

Ziua eroilor, manifestări la Hârlău

Dimineața, pe platoul Colegiului Național Ștefan cel Mare din Hârlău, sub coordonarea doamnei profesor Ștefania Burican, cu sprijinul Casei de Cultură Hârlău, a avut loc un moment comemorativ și depuneri  de coroane de flori.

ziua eroilor 005

A vorbit despre semnificația „Zilei Eroilor”, doamna profesor Ștefania Burican, invitați și elevi. A fost prezentată o scurtă recenzie a lucrării „Divizia 13 Infanterie Ploiești-10 luni în anticamera morții” care prezintă acțiunile acestei mari unități a armatei române în Primul Război Mondial, care după bătăliile de pe Valea Oltului și Câmpia Română, ca urmare a pierderii capacității de luptă, a fost trimisă pentru refacere în raionul Hârlău, Maxut, Deleni în iarna anilor 1916-1917. Au fost audiate de cei prezenți cântece patriotice. S-au depus coroane de flori la statuia lui Ștefan cel Mare Voievod, de la intrarea principală a colegiului. O coroană fiind contribuția elevilor din clasa a 10-a A.

ziua eroilor 006

ziua eroilor 012

 

 

 

 

 

 

 

La ora 12.00 a avut loc la Cimitirul de Onoare al eroilor din Hârlău, o ceremonie religioasă, urmată de depunere de coroane. Am remarcat cuvântarea ținută de preotul protopop Nicolae Crăciun, care a subliniat că, slujba de pomenire și comemorare este pentru eroii conoscuți și mai ales cei necunoscuți, care au murit pentru țară și libertate. De asemenea primarul ales al orașului, economist Gheorghiță Curcă, în cuvântul ținut a subliniat nevoia de construire a unui monument pentru cei peste 600 de militari din Divizia 13 Infanterie Ploiești care acum 100 de ani, au murit de febra tifoidă și febra recurentă, dar și pentru cei peste 1000 de locuitori ai orașului Hârlău, înmormântați în Dealul Spitalului, de la nord de Spitalul Orășenesc Hârlău.

ziua eroilor 027

ziua eroilor 031

 

 

 

 

 

 

 

S-au depus coroane de flori din partea primăriei Hârlău, consiliului local,  instituțiilor din oraș, agenți economici, partide politice.

 

Comentariile sunt închise pentru Ziua eroilor, manifestări la Hârlău

Filed under Uncategorized

Hârlăul, primul târg din Moldova apanaj al Doamnei?

Când intri în orașul Hârlău, venind dinspre Târgu Frumos, pe indicatorul de oraș este scris: Orașul Hârlău atestat documentar la 1 mai 1384.

Documentul de atestare documentară a mai fost prezentat pe acest blog, https://harlau625.wordpress.com/2014/01/26/o-enigma-istorica-neelucidata-pe-deplin-actul-de-donatie-al-lui-petru-i-musat-din-1-mai-1384/ deoarece este interesant nu numai pentru Hârlău, ca atestare documentară, ci și pentru istoria veche a Moldovei.

Reamintesc cititorilor de ce este important aceast document:

  • este primul document intern cunoscut, dat de cancelaria domnească a Moldovei.
  • domnul se prezintă ca fiind voievod al Moldovei. (Petrus waievoda);
  • apare pentru prima data numele acestei țări Moldova (dux Terre Moldavie).

Statuia_Margaretei_Muşat

 

 

 

Statuia Margaretei Mușata din orașul Siret (în fața policlinicii).

 

 

 

Insă documentul este important și pentru alt aspect. Din textul documentului rezultă că Hârlăul a fost la sfârșitul secolului al XIV-lea,  apanajul doamnei Margareta Mușata, catolica, mama voievodului Moldovei, Petru I Mușat. Deci, prima dintre doamnele Moldovei, atestată documentar stăpânind un teritoriu ce îi fusese concedat prin poruncă domnească, al cărei nume de botez a rămas în istoria noastră un nume patrimonial, desemnând cea mai longevivă dintre dinastiile domnitoare ale Ţării Moldovei, cea a Muşatinilor.

Numele ei este amintit pentru prima dată într-o scrisoare a papei Grigore al XI-lea, adresată chiar doamnei şi datată 28 ianuarie 1378. Papa i se adresa principesei moldave cu apelativul „Margarita di Cereth, domina Valachiae Minoris”. În documentul din 1 mai 1384, Margareta Muşata rezultă că se afla la „villa Horleganoio, curia matris nostre carrissime”.

Trăind încă Margareta Muşata, fiul ei şi domnul Ţării Moldovei, Petru I al Muşatei se va căsători, pe la 1375-1377, cu o rudă a lui Vladislav Jagiello, mare duce al Lituaniei, iar din 1382 devine  rege al Poloniei. Probabil că această soţie a sa era tot de confesiune catolică şi cum exista deja un apanaj al Doamnei, târgul Hârlăului, iar doamna care stăpânea acest apanaj, Margareta – Muşata, era încă în viaţă, Petru I va constitui un nou apanaj, probabil târgul Siretului, unde exista deja o biserică dominicană şi unde se afla sediul unei episcopii catolice, căruia i-a adăugat teritoriul înconjurător. Neîmpărtăşind credinţa catolică a mamei sale, deşi din respect pentru ea, dar şi din raţiuni politice, i-a susţinut, până la un punct, iniţiativele de sprijinire a acestei confesiuni, Petru I dând acest document, în care, alături de Bârlă, este invocat ca martor şi pan Gyula, maghiar după nume, al cărui apelativ îl asociem topicului Giuleşti, sat din apropierea Hârlăului (lângă Cotnari), în ținutul Hârlăului.

Concedarea spre administrare, a Hârlăului, doamnei Margareta-Muşata, pare cu atât mai logică şi de acceptat cu cât acolo locuia o deja numeroasă populaţie catolică, aşadar de aceeaşi confesiune cu cea din acel moment a Doamnei, doi delegaţi ai Hârlăului participând, câteva decenii mai târziu (1415), la conciliul de la Konstanz, din Baden, în Germania.  De asemenea, este puţin probabil ca doamnei Margareta-Muşata, văduvă a lui Costea, fost domn al Ţării Moldovei, nora lui Bogdan I Întemeietorul şi mamă a altor doi domni, Petru I şi Roman I, primul aflat în scaun la data la care ne referim, să i se fi concedat ca apanaj un sat oarecare  (Horlăceni) în condiţiile în care, în acea vreme, se conturase deja o clasă socială de mari boieri, care stăpâneau un număr mult mai mare de sate. Este la fel de improbabil ca un act atât de important, prin care doamna ţării, catolică la acea dată, dăruia ctitoriei sale din Siret, bisericii dominicane Sf. Ioan Botezătorul, venitul cântarului din acel târg, să fi fost scris la Horlăceni (un sat), când mult mai logic era ca actul să fie dat din oraşul Hârlău, unde decizia domnului ar fi putut fi influenţată şi de către misionarii catolici de acolo.

Referință: articolul, “Când au devenit Botoşani târg al Doamnei?” de dr. Daniel Botezatu apărut în revista Forum cultural, anul XI, nr.4, decembrie 2011, Botoșani.

Mihai Costăchescu, Documente Moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, Vol.I, documente interne, Iași Editura Viața Românescă, 1931, p.1-2

 

 

Comentariile sunt închise pentru Hârlăul, primul târg din Moldova apanaj al Doamnei?

Filed under istorie, Uncategorized

Podul lui Contaș

Toată lumea știe de podul lui Contaș, care trece peste Bahlui în vecinătatea unei intersecției de drumuri, unul care vine de la Cotnari spre Hârlău, și a drumului care duce din șoseaua națională spre satul Scobinți și după ce treci podul spre Hârlău, la dreapta este drumul către Bădeni și Ceplenița.

Nu se știe cine a refăcut acest pod  peste Bahlui, care aici are malurile înalte. Insă la 1673 aprilie, într-o “carte” (scrisoare) a slugerului Contășu, fost stăpân, prin cumpărare, a unei părți a moșiei și satului Deleni din ținutul Hârlăului, adresată Măriei Sale domnul Moldovei Ștefan Petriceicu voievod, solicită o judecată a domnului în privința dreptului de proprietate asupra părții de moșie, în cauză fiind el, slugerul Contașu, Ruxana fiica lui Vasile Lupu voievod și nepoata lui Toderașco Costea Bocioc – mare vornic și Toader Iordache (Cantacuzino n.n.) vistiernicul.

Posibil ca slugerul Contaș să fi refăcut podul, deoarece acesta potrivit hotărniciei din 1711, făcută pentru stabilirea hotarelor daniei primită de postelnicul Iani Macsut, din moșia târgului Hârlău, moșia Deleni se întindea și în afara târgului Hârlău (de menționat că târgul se termina la biserica Sf.Nicolae, unde era cimitirul târgului).

La 1616 podul exista, probabil fără un nume, sau cu alt nume, fiind amintit în bătălia de la porțile Hârlăului dintre mica oaste de 6000 de oșteni moldoveni și poloni, ai doamnei Elisabeta Movilă și fiul acesteia Alexandru Movilă voievod, cu oastea de 25 de mii de turci, tătari și munteni (ai noului domn uns de turci – Radu Vodă Mihnea venit de pe tronul Munteniei, unde l-a lăsat pe fiul acestuia Alexandru Coconul). pod Contaș 006

 

 

Podul lui Contaș. La orizont Dealul lui Vodă, unde la acea dată era un schit, metoc al mănăstirii Neamț.

 

De atunci a rămas în memoria oamenilor locului numele de Contaș dat podului  (am gasit și Contăș în unele lucrări). In apropierea capului de sud-vest a podului este captat un izvor cu apă.(Nu cunosc dacă este și potabilă).

A se vedea și articolul publicat pe acest blog https://harlau625.wordpress.com/2016/01/27/propunere-pentru-un-monument-comemorativ/

Referință: Analele Academiei Române, seria II, tomul XI, 1888-1889, Memoriile Secșiunii Istorice, Ed. Academiei Române, 1890 București, p. 139.

Notă: Interesant și numele de Contaș (Contăș). Potrivit DEX era pe vremuri o haină lungă îmblănită purtată de boieri. Insă este și o scruteică îmblănită purtată de locuitorii satelor din Modova (de nord mai ales) și Bucovina.

Un comentariu

Filed under istorie

Atestarea documentară a orașului Podu Iloaiei

Citesc pe un blog al primăriei din Podul Iloaie,  care probabil este o pagină oficială a primăriei:  http://primariapoduiloaiei.blogspot.ro/ despre istoricul acestei localități și nu este pentru prima dată când constat că  unele date istorice sunt eronate.

De exemplu se scrie despre atestarea documentară a localității, citez: “Localitatea Podu Iloaiei este mentionata în documente înca din secolul XVII (prima oara se pare ca în 1646)”.

Dețin în biblioteca personală o lucrare Documente privind Istoria României, veacul XVII A. Moldova, volumul V (1621-1625). La paginile 344-345, este publicat documentul nr. 454. Este un ispisoc de întărire dat la Hârlău la 1625 (7123) 14 mai, de Radu Vodă Mihnea, la curtea domnească, mutată de domn în târg, la curtea zidită de Ștefan cel Mare (1486), ca urmare a arderii curții domnești de la Iași.

Ce scrie în document? Domnul dă acest ispisoc de întărire ca urmare a unui conflict de hotar dintre mănăstirea a cărui egumen Calistrat și tot soborul de călugări de la mănăstirea Sf.Ilie de lângă târgul Suceava, îl avea cu răzeșii din Scobențeni, cărora mănăstirea le-a  fi luat din moșia răzeșească.

Domnul nu dă dreptate răzeșilor, ci mănăstirii și obligă pe răzeșii care “au pârât” mănăstirea să plătească o amendă de 12 zloți, și în veci să nu mai facă pâră către domn.

Interesant cine contrasemnează acest hrisov de întărire. Printre alții, și Costin din Podu Lăloaie, Glicorcea stolnicel din Mădărjești, banul diac din Gănești, Lupu visternicel din Iurghiceni. (localități din ținutul Cârligătura).

Nu reiese din acte ce calitate avea Costin din Podu Lăloaie, însă prin semnătura lui pe un ispisoc domnesc de întărire, ne face să credem, că era un vătaf al boierului ce deținea locul Podu Lăloaie.

Deci până la găsirea altor documente mai vechi, consider că acest hrisov dat de Radu Vodă Mihnea la Hârlău, este prima atestarea documentară a actualului oraș Podul Iloaiei.

În catagrafiile Visteriei Moldovei din 1820, sămile Ținutului Cârligătura, se arată că Scobâlțenii (fost Scobențeni) era un sat în ținutul Cârligătura, Ocolul de Sus, în prezent inclus în orașul Podul Iloaiei, se afla pe moșia vornicului Șarban Negel, avea 55 de liudi (oameni care plăteau bir către visterie) și 6 slugi.

La 1820, în locul numit Podu Lăloaie era o cârciumă, pe care o ținea un “jidov orândar”, adica cârciuma era a boierului, stăpânul moșiei, fiind dată în arendă (orândă) unui orândar (arendaș) evreu. Nu erau consemnate alte persoane, cu și fără bir, sau slugi,  ci doar “un loc cu o cârciumă”,  probabil în vecinătatea podului pe unde trecea peste Bahlui, drumul domnesc ce venea de la Târgu Frumos către Iași.

Referință: Documente privind Istoria României, A. Moldova, veacul XVII, (1621-1625), editura Academiei Române, 1957 București.

 

Un comentariu

Filed under istorie

Gheorghe Cheptea, arhitectul care a proiectat hotelul Rareșoaia a murit.

Nu dețin prea multe date despre biografia acestui mare arhitect, Gheorghe Cheptea, căruia Iașul îi datorează multe. Unele clădiri proiectate de acesta sunt emblematice pentru imaginea Iașului din zilele noastre. De exemplu: motelul Bucium (1965), restaurantul Civic (1969), facultatea de medicină veterinară din Copou (1972), blocul Cina de pe strada Ștefan cel Mare din Iași (1975), sediul Institutului de Proiectare din Iași (1969), hotelul Moldova (1984).

Arh_Ceptea Gh

Arhitectul Gheorghe Cheptea, a proiectat hotelul Rareșoaia din Hârlău, la vremea respectivă, o clădire frumoasă, îndrăzneață și emblematică a centrului orașului Hârlău, care a fost urâțită prin adausurile de după 1990 (autogara mizeră, fastfood-ul și bomba publicitară. Nu mai spun de aspectul mizer și neîngrijit din zilele noastre. Pot spune fără a greși că este o rușine pentru oraș ca o clădire emblematică să ajungă atât de respingătoare și în exterior și în interior.

vederi_3 002

Raresoaia

 

Hotelul Rareșoaia a fost inaugurat în 1975, un proiect a arhitectului Gheorghe Cheptea, decedat în mai 2016. Un omagiu solitar, din partea unui iubitor al orașului Hârlău, așa cum este, cu bune și cu rele și optimist, că la 632 de ani de la atestarea documentară vă avea și zile mai bune!

Dumnezeu să-L ierte, odihnească-se în pace, condoleanțe familiei.

Comentariile sunt închise pentru Gheorghe Cheptea, arhitectul care a proiectat hotelul Rareșoaia a murit.

Filed under istorie