Mănăstirea Coșula, catastihul cu sama din 1742

Mănăstirea Coșula la 1742, era în ocolul Coșula din ținutul Hârlău. Periodic – aproximativ la 7 ani, se întocmeau Catagrafiile visteriei Moldovei, prin care se stabileau prin recensământ, care sunt contribuabilii la visterie, pe categorii de persoane.

Mitropolia Moldovei, în paralel, cerea și ea de la mănăstiri și schituri “sama”, o dare de seamă, prin care se stabileau creșterile și descreșterile bunurilor mobile și imobile ale acestor așezăminte.

Protopopiatele dădeau și ele o “samă” pentru parohiile din subordine.

Iată care era “sama” din catastihul mănăstirii Coșula al 1742.

  • Mănăstirea avea o moară cu roată lângă mănăstire,
  • un sfert dintr-o poiană, Corneciul,
  • Un sfert din satul Costini (sat medieval Costeni, pe r.Bistrița, la 1606 era întărit de Constantin Movilă voievod lui Golâiaș, fost jicnicer). In prezent Costina județul Suceava.)
  • Jumătate din satul Iacobini pe Jijia (actualul sat Slobozia, comuna Deleni, județul Iași).
  • Jumătate din satul Itești (lângă hotarul moșiei mănăstirii Putna)

Bucate (animalele domestice ale mănăstirii)

  • 2 boi mari,
  • 4 boi gonitori (?)
  • 2 tăurași din anul respectiv
  • 1 junică
  • 40 de stupi, intr-o prisacă

Cheltuieli ale egumenului (starețul) mănăstirii:

  • 2,6 lei pentru bucate de hramul mănăstirii
  • 1 leu ciubote
  • 2 lei sucman (suman?) pentru un argat
  • 5 lei simbrie pentru un preot (bani din simbria egumenului)
  • 1 leu pentru un scuman unui țircovnic.
  • 1,4 lei pecete unui argat holtei(?)

Suma totală lipsește din catastih (catastif).

Sama M-rii Coșula 1742

După cum se vede și mănăstirile aveau un catastif unde se treceau cheltuielile egumenului. Este drept că am gasit documente unde egumenul lua din mănăstire bani și-i folosea în scopuri personale. Mulți aveau moșii, sate și vii proprii, sau odăi și câșle unde aveau vite, oi și cai. Acest lucru nu era interzis în acele timpuri, condiția era că după moarte, acele bunuri erau trecute la averea mănăstirii.

Referințe: Buletinul comisiei istorice 1915, vol.I, p.286

M-rea Coșula 1900

Mănăstirea Coșula, fotografie din anul 1900. Foto din Fototeca ortodoxiei române

Cu această ocazie, aduc la cunoștința cititorilor acestui blog, că lucrarea “Ținutul Hârlău, sate, târguri, mănăstiri” a ieșit de la tipar. Lansarea va avea loc la 18 aprilie, de Zilele orașului Hârlău. Programul se va afișa de primărie.

Lăsați un comentariu

Filed under Uncategorized

O ipoteză interesantă. Întemeietorul Moldovei, Bogdan I, s-a refugiat la Hârlău?

Un interesant articol de pe blog de istorie veche:   http://istoriefurata.istorieveche.ro/transilvania-intre-anii-1342-1382-si-regele-ludovic-de-anjou/ de pe platforma wordpress.com

In articolul “Transilvania între anii 1342-1382 și regele Ludovic de Anjou”, descrie împrejurările în care Basarab I în 1342 a părăsit Maramureșul istoric, după ce a intrat în conflict cu regele Ungariei, Ludovic de Anjou.

Citez un fragment care mi se pare interesant și pentru istoria Hârlăului:

Situația din Moldova însă nu era pe deplin liniștită. Lipsa documentelor nu ne permite stabilirea ținutului unde s-a “autoexilat”, Bogdan. Unii istorici opinează în privința nordului Moldovei, susținând că voievodul își stabilise reședința la Hârlău. Cert este că nu avem o dovadă sau atestare istorică. In decursul timpului curtea acestuia avea să se mărească prin desele migrații ale maramureșenilor în Moldova, permițându-i crearea unui mic voievodat, independent de coroana maghiară. Este mai mult ca sigur că atât tătarii cât și lituanienii îl percepeau ca pe un aliat împotriva coroanei maghiare, dovadă că documentele timpului nu prezintă nici un conflict  între acesta și cei doi puternici vecini.

Câteva ipoteze interesante pentru Hârlău:

  • dacă se vor găsi documente de atestare a prezenței lui Bogdan I și a curții sale, formate din fugari din Maramureș la Hârlău, istoria Hârlăului, atestată documentar, va fi mai veche decât cea recunoscută în prezent: 1 mai 1384.
  • documentul din 1384, dat de Patru I Mușat către mama acestuia Margareta Mușata, ar întări existența la Hârlău a curții voievodale, unde  la 1384 se găsea mama acestuia.
  • descoperirile arheologice din campaniile arheologice din secolul trecut și descoperirile accidentale de monede, ceramică efectuate la săparea fundațiilor blocurilor de pe strada Ștefan cel Mare, strada Logofăt Tăutu și hotelul Răreșioaia în deceniul în anii ’70 al secolului trecut, atestă locuirea Hârlăului încă din a doua parte a secolului XIV.
  • dacă documentar se va stabili că Hârlăul a fost prima reședință voievodală, acest lucru ar marca Hârlăul  ca locul unde s-a întemeiat Moldova și nu Siretul și ulterior Baia.

Cum este o poveste, neatestată documentar ci doar o ipoteză, din patriotism local semnalez pe acest blog un aspect mai puțin cunoscut de istorie veche a Moldovei și implicit a târgului, acum oraș Hârlău

Bogdan I la Hârlău

Articolul integral poate fi citit aici:  http://istoriefurata.istorieveche.ro/transilvania-intre-anii-1342-1382-si-regele-ludovic-de-anjou/

Lăsați un comentariu

Filed under Uncategorized

Hârlău, legende, istorie și actualitate

Un film de 51 de minute despre Hârlău.

http://www.ibs-tv.ro/tv/ibstv/extra/video/comunitati-locale-harlau/

Lăsați un comentariu

Filed under Uncategorized

Un prim articol, la un blog nou – nouț, despre Hârlău.

Un nou blog “Gânduri din Hârlău”, despre Hârlău. Ii doresc mult succes, articole bune și mai ales citite. Blogul este aici: Peste 10 zile probabil va apărea și pe google la căutare.

https://ganduridinharlau.wordpress.com/2015/03/19/aripi-frinte/

Nu cunosc cine este autorul, însă primul articol, “Aripi frânte”, ne prezintă o persoană cu harul scrisului.

Un comentariu

Filed under Uncategorized

Istorie: Mici Alianțe, mari pierderi.

Găsesc într-o publicație de acum 83 de ani o fotografie cu miniștrii de externe ai celor trei țări din Mica Alianță (Mica Înțelegere), care se dorea o contrapondere la revizionismul maghiar, care nu se împăca cu tratatul de la Trianon.

Din Mica Antantă, sprijinită de Franța, făcea parte Cehoslovacia, România și viitoarea Iugoslavie.

După exact 10 ani, rând pe rând țările cad sub loviturile Germaniei naziste, iar tratatul de alianță s-a dovedit a fi o hârtie fără valoare.

Unii politicieni de pe Dâmbovița doresc refacerea unor astfel de alianțe zonale. Cu vecinii din Nord, cu cei de mai aproape sau mai departe. Se poartă de 25 de ani, trilaterale și bilaterale care la o adică, la greu, nu cred că vor avea efectul dorit.

Despre Mica Antantă aici        http://ro.wikipedia.org/wiki/Mica_Antant%C4%83

Mica Antantă

Fotografia este din revista Realitatea Ilustrată nr. 24 din 20 iunie 1928

In fotografie: Edvard Beneș – ministrul de externe al Cehoslovaciei,  Nicolae Titulescu – ministrul de externe al României, Vijislav Marincovici – ministrul de externe al viitoarei Iugoslavia.

Lăsați un comentariu

Filed under Uncategorized

Unde este mormântul portarului Sucevei, hatmanul Luca Arbore?

Hatmanul Luca Arbore a fost decapitat de armaș în aprilie 1523 la Curtea domnească din Hârlău, din porunca domnitorului Ștefăniță Vodă (1517-1528). El a fost acuzat de trădare de către voievod, dar nu a fost găsit vinovat și nici măcar judecat.

După moartea sa, în urma unei porunci a domnitorului au fost uciși și doi fii ai hatmanului: Toader și Nichita. În letopisețul său, cronicarul Grigore Ureche relatează astfel acest eveniment:

“Într-acest an (7031), în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ștefăniță Vodă au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fi aflat cu hiclenie, iară lucrul adevărat nu să știe. Numai atâta putem cunoaște că norocul fie unde are zavistie, ales un om ca acela, ce au crescut Ștefan vodă pre palmile lui, avându atâta credință și în tineréțile lui Ștefan vodă toată țara otcârmuia, unde mulți vrăjmași i s-au aflatu, cu multe cuvinte réle l-au îmbucat în urechile domnu-său. Ci pururea tinerii să pleacă și cred cuvintele céle réle (a puhlibuitorilor). Și acea plată au luat de la dânsul, în loc de dulceață amar, pentru nevoința lui cea mare, că nici judecatu, nici dovedit au pierit. De care lucru mulți înspăimântați din lăcuitorii țării au început a gândi cum vor lua și ei plată ca și Arburie, că nu multă vréme după acéia, într-același an, au tăiat și pe ficiorii lui Arburie, pre Toader și pre Nichita.”

Aceste aspecte sunt cunoscute și nu există controverse. Insă există o controversă asupra locului unde a fost înmormântat Luca Arbore? In tainițele bisericii Sf.Gheorghe din Hârlău, sau în biserica cu hramul Sfântul Ioan cel Nou din Șipote, zidită la 1507, la fosta curte boierească a familiei Arbore, sau în mormântul de sub baldachinul bisericii din Solca (Arbore), unde este înmormântată și soția sa Iuliana?

In articolul “Semi-mileniul Bănilei și Igeștilor din Bucovina”, (p.297-316), publicat în “Ioan Neculce – buletinul muzeului municipal Iași, fascicula 7 pe anii 1926-1927″,  istoricul Sever Zotta, prezintă printre altele și sfârșitul tragic al  hatmanului și portarului Sucevei, Luca Arbore (Arbure), și faptul că în biserica cu hramul “Tăierea Capului Sf.Ioan Botezătorul”, ctitorită la  1502  de hatman  la Arbore (fostă Solca) – Suceava, unde este înmormântată soția Iuliana și un copil ce a murit de tânăr, nu ar fi  înmormântat și hatmanul Luca Arbore.

Aceste ar fi înmormântat de fapt în tainițele bisericii Sf.Gheorghe din Hârlău, sau cum spune autorul articolului: “sau mai curând la ctitoria lui din 1507, biserica din Șipote, județul Iași aproape de  Hârlău, ceeace este de înțeles în urma uciderii și a fiilor săi”.

Poate că descoperirea din anul 2001 în tainițele din subsolul bisericii Sf.Gheorghe, a unui cavaler în zale, să fie bătrânul hatman Luca Arbore? A se vedea și articolul scris acum ceva timp, pe acest blog.

https://harlau625.wordpress.com/2011/07/02/lumina-de-sub-pamant-se-intampla-acum-10-ani/

Biserica_Sf_Ioan_Sipote_02

Biserica din Șipote, jud.Iași, ctitorie a hatmanului Luca Arbore.

Lăsați un comentariu

Filed under Uncategorized

O pecete a târgului Botoșani la 1780

În revista Ioan Neculce – buletinul muzeului municipal Iași, fascicula 6 pe anii 1926-1927, p. 364, capitolul VII, dezbateri și comunicări, este publicată o comunicare a directorului publicației Gheorghe Ghibănescu : “Actele de proprietate ale bisericilor Sf.Gheorghe și Vovidenia. puse la dispoziția publicației de părintele paroh, Irimescu”.

Autorul spune că a primit două dosare cu acte vechi, unele de la doamna Despina, soția domnului Petru Rareș, ctitor a bisericii Sf.Gheorghe și de la Gheorghe Varlaam, care a zidit la 1834 biserica Vovidenia, pe locul unei vechi biserici din lemn.

Ce mi-a atras atenția este pecetea târgului la 1780, mult diferită de cea din vremea când doamna Despina, era stăpâna târgului (Botoșani era târgul Doamnei, adică toate veniturile târgului erau în beneficiul soției voievodului).

Ce au în comun cele două peceți? Ambele au păunul, însemnul Doamnei ce desemna Botoșani ca târg al Doamnei.

Noua pecete Botoșani

Pecetea este pusă pe un act de danie către biserica Sf.Gheorghe la 1780. Pecetea are înscris cu caractere slavone: Pecete târgului Botoșani.

pecete Botoșani

Pecetea veche este scrisă tot cu litere slavone, are păunul în centru, iar spre exterior scrie peceat (târgșor?) Botoșani. Pecete luată de pe un document din secolul XVI (este datată greșit în fotografie).

Lăsați un comentariu

Filed under Uncategorized