Gheorghe Cheptea, arhitectul care a proiectat hotelul Rareșoaia a murit.

Nu dețin prea multe date despre biografia acestui mare arhitect, Gheorghe Cheptea, căruia Iașul îi datorează multe. Unele clădiri proiectate de acesta sunt emblematice pentru imaginea Iașului din zilele noastre. De exemplu: motelul Bucium (1965), restaurantul Civic (1969), facultatea de medicină veterinară din Copou (1972), blocul Cina de pe strada Ștefan cel Mare din Iași (1975), sediul Institutului de Proiectare din Iași (1969), hotelul Moldova (1984).

Arh_Ceptea Gh

Arhitectul Gheorghe Cheptea, a proiectat hotelul Rareșoaia din Hârlău, la vremea respectivă, o clădire frumoasă, îndrăzneață și emblematică a centrului orașului Hârlău, care a fost urâțită prin adausurile de după 1990 (autogara mizeră, fastfood-ul și bomba publicitară. Nu mai spun de aspectul mizer și neîngrijit din zilele noastre. Pot spune fără a greși că este o rușine pentru oraș ca o clădire emblematică să ajungă atât de respingătoare și în exterior și în interior.

vederi_3 002

Raresoaia

 

Hotelul Rareșoaia a fost inaugurat în 1975, un proiect a arhitectului Gheorghe Cheptea, decedat în mai 2016. Un omagiu solitar, din partea unui iubitor al orașului Hârlău, așa cum este, cu bune și cu rele și optimist, că la 632 de ani de la atestarea documentară vă avea și zile mai bune!

Dumnezeu să-L ierte, odihnească-se în pace, condoleanțe familiei.

Lasă un comentariu

Filed under istorie

O nouă noapte a muzeelor la Muzeul Viei și Vinului din Hârlău.

Ediția 2016 a nopții muzeelor din Hârlău, are o semnificație aparte, este în anul când muzeul împlinește 10 ani de la inaugurare. Este ediția a -XII-a.

noaptea muzeelor 011

 

 

Un program bogat și atractiv organizat de domnul muzeograf Paul Iancu. Din program:

18.00 un vernisaj de expoziție de sculptură a maestrului Ion Irimescu și a sculptorului Eftimie Bârleanu.

 

 

 

Copertă carte CârligăturaLa 18.30 subsemnatul, Miron Dumitru, voi lansa o monografie a ținutului Cârligătura, în lucrarea Ținutul Cârligătura, târgul, sate, mănăstiri, editura PIM, 2016 Iași.la  ora 19.00 o degustare de vinuri a unei renumite case de vinuri din Iași. Intre orele 20.00-24.00 muzeul se poate vizita liber, iar în frumoasa grădină a muzeului o petrecere.

Sunt așteptați inclusiv sărbătoriții zilei, cei care poartă numele de Constantin și Elena, care pot petrece o zi de onomastică de neuitat.

 

 

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Hârlăul de altă dată. Oamenii care aduceau apa.

Șantierele firmei de apă-canal, care parcă nu se mai termină, bântuind lumea din Hârlău când pe o stradă, când pe alta, cu șanțuri și gropi, dar și o fotografie găsită în fototeca iadului, care este internetul, m-a făcut să scriu despre oamenii care aduceau  apa, în  Hârlăul de acum aproape 100 de ani.

Povestea este din anii interbelici, și este povestită cu un deosebit haz de Marcel (Marcovici) Meridan în cartea “Hârlău, târgușorul evreiesc al tinereței mele”, apărută în 1993 la Tel – Aviv, Israel.

În Hârlăul de atunci erau trei categorii de consumatori de apă. Boierii care aveau curți, slugi și bineînțeles fântâni în curte, cum ar fi inginerul Totoescu,  doctorul Agapie și Gheorghiu, foști primari ai Hârlăului, care aveau rezolvată permanent problema apei din sursă proprie. Mai erau creștinii din periferiile urbei: Munteni, Siliște, Bojica care apelau la fântânile publice, relativ numeroase în târg. Cel mai rău era de târgoveții, majoritatea evrei, care aveau casele, prăvăliile și atelierele meșteșugărești, cârciumile, cofetării, brutăriile pe Strada Mare (strada Ștefan cel Mare), strada Deleni (Bogdan Vodă), strada Bahlui (Logofăt Tăutu), cartierul Burdujeni (unde acum este judecătoria  și parcul Tineretului). Pentru aceștia existau așa numiții wasser-führeri, mai pe românește sacagii.

sacagiu de Harlau

Aceștia aveau un poloboc cu capac, cu capacitatea de 150-200 l, pus pe două roți și tras de un cal. Mergeau cu noaptea în cap la fântânile publice  cu apă bună și rece și de dimineață, erau la stradă cu două cofe de lemn în mână și băteau la ușa “abonaților”.  Unii mai hâtrii cum intrau pe ușă spuneau: “Vezi, mă las pe mine fără apă, ca să vă aduc vouă!” La sfârșit de săptămână veneau la beneficiari, ca să-și primească plata pentru marfa, apa cea de toate zilele. Autorul, îi amintește pe wasser-führereri (s-ar traduce șeful apei), din vremea copilăriei și tinereții petrecute în Hârlău, despre care scrie cu nostalgie, melancolie și cu umor: Unul se numea Ianchel, un tip înalt, tăcut care cât era ziulica de mare muncea fără să-i auzi gura, altul era Ițic der Roiter, un tip slab, de statură potrivită, cu o barbă roșie în furculiță, mai erau și alții de care nu-și amintește.

Apa cea mai bună și mai rece și cea mai cerută, era cea de la un puț de peste drum de moara Zaharia (actuala autobază Codreanu), sub dealul cimitirului Maxut, de unde luau apa dimineața, pentru ca clienții să-și facă cafeaua bună.

Aceștia aveau de lucru toată ziua, de dimineață și până seara, pe căldură, pe gerul iernii și din munca lor abia își duceau zilele ei și familiile lor. Ei făceau parte din săracii orașului.

Comentariile sunt închise pentru Hârlăul de altă dată. Oamenii care aduceau apa.

Filed under istorie, Uncategorized

Un uric de danie, către schitul Zagavia.

Un uric de danie, a domnului Moldovei, Ștefan Petriceicu voievod din 2 februarie 7181 (1673), prin care se dă schitului Zagavia, 20 de pământuri, 12 fălci de fâneață și un vad de moară din moșia domnească a târgului Hârlău. Document din Arhiva Epitropiei Spitalelor Sf.Spiridon din Iași – dosarul: Moșia Deleni- Hârlău, plic II, Nr.1, publicat de Gheorghe Ghibănescu, în volumul Ispisoace și Zapise (documente slavo-române) vol.IV, partea a II-a, (1692-1694), Ed.Tipografia Dacia, 1915 București p.1-3.

Danie_Zagavia

Io, Ștefan Petru Voievod, Din mila lui Dumnezeu domn țării Moldaviei; adica domnia mea a dat-am și am miluit un sfânt schit, ce iaste în hotarul târgului nostru Hârlăului, care schit a fost făcut de părintele Zagavei și de alți pravoslavici hristiiani, unde iaste hramul Nașterii prea sfintei despuitoare și pururea fecioară Maria, din hotarul târgului nostru al Hârlăului, cu o bucată de 20 de pământuri, și douăsprezece fălci de fâneață, și cu un vad de apă dinspre pădure și care vine dinspre Deleani, ca să-i fie sfântului schit ce scriam mai sus, de hrană și dreaptă ocină, și moșie nerușietă, în viacii viacilor, spre ertarea păcatelor domniei mele și a doamnei, domnei mele și a părintelui doamniel mele (…).

Această danie este întărită peste 3 ani, la 7184, 29 februarie la Iași, printr-un ispisoc de Antonie Ruset Voievod, care are conținutul identic ca cel dat de Ștefan Petriceicu Voievod. De ce a fost nevoie de o întărire a unui uric domnesc dat anterior? Probabil datorită unei anafore (plângeri) a târgoveților din Hârlău, care credeau că noul domn, va anula un ispisoc dat de precedentul domn. Așa s-a întâmplat și la Târgu Frumos după ce s-a dat mănăstirii Sf.Spiridon și anterior schitului lui Târâță, din moșia târgului și apoi, chiar vatra târgului.

Comentarii la text.

1.Ștefan Petriceicu voievod, a fost domn în Moldova de trei ori: 20 august 1672 – noiembrie 1673decembrie 1673 – februarie 1674 și 25 decembrie 1683 – martie 1684. Era fiul lui Toader, mare logofăt, decedat în 1663. A fost ales de boieri la 1672 ca domn, cu aprobarea sultanului, după a doua mazilire a lui Gheorghe Duca și după refuzul lui Ilie Sturdza de a primi tronul.

  1. Un pământ, unitate de măsură de suprafață, în evul mediu, în Moldova. Era suprafața arabilă pe care un plug cu boi o poate ara într-o zi. Era o unitate de măsură variabilă, depinzând de structura solului. Mai întinsă la câmpie și mai restrânsă la deal.
  2. Falca (flăci la pl.) moldovenească, unitate de suprafață care măsura 14.312 m.p. subdiviziunea era fertalul – un sfert de falcă.
  3. Schitul Zagavia este atestat documentar din 1624, fiind înființat într-o poiană din hotarul moșiei târgului Hârlău, de către călugărul Zagavei (Zagaveu în alte documente). Vezi și articolul https://harlau625.wordpress.com/2009/05/07/cate-ceva-despre-zagavia/

și https://harlau625.wordpress.com/2014/01/08/parcovaci-390-de-ani-de-la-atestarea-documentara-1624-2014/

  1. Cursul de apă, care vine dinspre Deleni, probabil este Bahluiul. Deoarece nu există un alt curs de apă care să aibă permanent un debit de apă, necesar unei mori de apă.
  2. Am folosit un fragment din textul original publicat de Gh. Ghibănescu.

 

 

Comentariile sunt închise pentru Un uric de danie, către schitul Zagavia.

Filed under istorie

O piatră cu o inscripție, din vremea lui Radu Mihnea voievod

Nicolae Iorga, în lucrarea: Inscripții din bisericile României, vol.I, partea I, 1-764, p. 12 referindu-se la inscripțiile de la bisericile din Deleni, județul Iași, scrie următoarele:

Epitaf Mihnea VV

28. 3. In curtea palatului Deleni (a familiei Ghica n.n.) piatră cu o inscripție: în rândul întâiu (cu scriere slavonă n.n.), iar în cele din urmă se înțelege:

Adică: [ Radu Voevod] fiul lui Mihnea Voevod, în anul 71-. oct.1 și s-a sfârșit la 30 Novembre. Și continuă N.Iorga: E, de sigur, piatra de la vre-o clădire a lui Radu Mihnea în Hârlău.

Oare această piatră mai există în incinta conacului de la Deleni? Dacă da, nu ar trebui recuperată și pusă în valoare de autorități?

Referință: Nicolae Iorga  Inscripții din bisericile României, vol.I, partea I, 1-764,adunate, adnotate și publicate. Fascicula I, Editura institutul de arte grafice și editura Minerva, 1909 București.(prin http://www.dacoromanica.ro)

 

Comentariile sunt închise pentru O piatră cu o inscripție, din vremea lui Radu Mihnea voievod

Filed under istorie, Uncategorized

O interesantă expoziție de fotografie la bibliotecă

La Biblioteca Orășenească Hârlău, există o interesantă expoziție permanentă de fotografie dedicată Centenarului intrării României în Războiul de Reîntregire Națională.

expoz_foto_război

Sunt fotografii cu Divizia 13 Infanterie Ploiești care în perioada noiembrie 1916- iunie 1917 s-a refăcut în raionul Hârlău, Deleni, Maxut și Bădeni. După care a plecat pe front. A luptat la Mărășești, unde s-a luptat vitejește oprind dușmanul să cucerească și restul de țară, divizia suferind grele pierderi

În această expoziție sunt și fotografii inedite cu Corpul Voluntarilor Ardeleni, care s-a constituit și pregătit pentru luptă în raionul Hârlău, Deleni, Scobinți, Buhalnița și Bădeni în perioada decembrie 1917- mai 1918.

Biblioteca prezintă și o expoziție de carte cu lucrări dedicate primului război mondial.

În ziua de 20 aprilie, am ținut o mică expunere despre primul război mondial și fotografiile din expoziție, unui grup de elevi de la Școala Gimnazială Pârcovaci, din clasa profesorului Ioan Mușei.

De remarcat strădania doamnelor bibliotecare Voicu Iuliana și Cuciureanu Maria de a realiza această expoziție, probabil unicat în județul Iași.

În această săptămână au fost două evenimente: săptămâna națională a bibliotecilor și pentru elevi, săptămâna: școala – altfel.

Felicit doamnele bibliotecare, pentru prestigiosul premiu primit în aceste zile  de la Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași. Biblioteca fiind premiată  ca fiind „cea mai bună bibliotecă publică” din județ.

Câteva fotografii:

Expoz_foto_bibl 008Expoz_foto_bibl 002

Comentariile sunt închise pentru O interesantă expoziție de fotografie la bibliotecă

Filed under istorie, Uncategorized

Stăpânii moșiei Deleni, ținutul Hârlău.

Într-un articolul publicat în acest blog, despre două documente date de Irimia Movilă Voievod în 1603, îmi exprimam opinia că la acea vreme stăpânul moșiei și satului Deleni (fost Iugani) a fost logofătul Lupu Stroici.

https://harlau625.wordpress.com/2015/12/16/inca-doua-documente-date-de-ieremia-movila-voievod-la-deleni-in-1603/

După 17 de ani, stăpân la Deleni este Coste Bucioc, mare vornic în Țara de Jos (Moldova de Jos cu capitala în Târgul Nou – Roman). Din ispisoacele de întărire ale domnilor Moldovei, rezultă următoarele privitor la familia Bucioc:

„1620 (7128) Aprilie 12 Copie di pi suretu ispisocului lui Gaşpar v<oe>v<o>d, pe moşii şi pe vii şi pe Ţăgani, anul 7128 <1620> Apr<ilie> 12 zile.

Facem însemnare cu aceasta carte a noastră, tuturor carii pre dânsa o vor vinde sau carii pre dânsa o vor auzi, adică acel adevărat al nostru credincios şi cinstit boieri Costea Bucioc marele dvornic de pământul de gios, slujând cu driaptă credinţă celor mai denainte cu sfinţăi odihniţ<i> mai înainte domni, iar astăzi slujeşte şi nouă, drept şi cu credinţă şi pământul nostru […]. Pentru aceia noi văzănd a lui driaptă încredinţată slujbă către noi, l-am miluit pre dânsul cu osăbită a noastră milă şi i-am dat  şi i-am întărit lui, dela noi, în pământul nostru al Moldaviei. […] satul Delenii şi cu cuturile lui, Iuganii şi satul Rușii, ce sânt în ţă<n>utul  Hărlăului şi iarăş<i> satul Bejenii şi Pridenii şi Mărculeşti şi Nemţănii şi Cucuiaţii pre părăul Răut, cu heleştei şi cu loc de mori în Răut şi cu bălţi.”

Documente privind Istoria României. Veacul XVII. A. Moldova, Bucureşti, 1956, vol. IV, pp. 444-445

Marele Vistiernic Coste Bucioc, fiind judecat ca trădător, că a uneltit contra Înaltei Porți este tras în ţeapă de Schender Paşa și i se confiscă toată averea. În uricul de întărire dat de Alexandru Iliaș la 1621, se întărește mănăstirii Sf.Sava din Iași două vii din Cotnari foste ale marelui vornic.

„1621 (7129) iunie 26, Iaşi

 Alexandru Iliaş voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Iată domnia mea m-am milostivit şi am dat şi miluit, ruga noastră sfântă mănăstire a Sf. Sava, ce este în târgul Iaşi, ce este metoh al sfintei mari lavre de la Ierusalim, cu patru fălci de vie, ce sunt în dealul Mândrul şi la Laslău, la Cotnar, care acele vii au fost ale lui Coste Băcioc vornic şi el le-a pierdut şi toate celelalte ocini ale lui, pentru viclenie, pentru că el cu Gaşpar voievod s-au ridicat împotriva turcilor şi au tăiat mulţi turci în Iaşi şi apoi l-au prins şi au fost ucis în ţeapă la Schender paşa.

Documente privind Istoria României. Veacul XVII. A. Moldova, Bucureşti, 1957, vol.  V, p. 58

La  24 Noiembrie 1676, Doamna Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, fost căsătorită cu Timuș Hmelnițki (Тиміш Хмельницький în ukr.), fiul lui Bogdan Hmelnițki hatmanul cazacilor, după moartea soțului, revine la Deleni la moșia bunicului, vornicului Coste Bucioc. In diată (testament), lasă moștenire moșia și satul Deleni  din ținutul Hârlăului, vărului primar, Tudorașcu Cantacuzino, vel (mare) vistier.(Mama Roxandrei  și mama lui Tudoreșcu Cantacuzino fiind surori).

diată_Rocsanda

Nicolae Iorga Studii și documente cu privire la istoria românilor Documente amestecate, vol.II, editura Ministerului de Instrucție, Socecu, 1906, București. p. 78, doc 135.

Aprilie 7121 (1673). Impărțire a Delenilor între Iordachi Cantacuzino și Doamna Roxandra. Se strâng oameni buni și șoltuzul din Hârlău, și târgoveții și Peatrea Capră pivnicerul de Cotnar, Frâncu de acolo, Hanoș Feltin de acolo…Ajungând noi în sat în Deleni, dumneaei Ruxanda au și purces din sat în sus, zicând că merge la ușieru Andronic, au trimis de i-am zis să se întoarcă dumneaei, să fie la socoteala locului, și a vecinilor…ce dumneaei nu a vrut, ce au zis să facă ce oi ști, că dumneaei la hotărâte nu va fi.

Urmează numele participanților la hotărnicie (…).

Impărțirea Deleni_1673

 

Hrisov de împărțire a satului Deleni și stabilire a hotarelor. Din „oamenii buni”, care participă la stabilirea hotarelor sunt: șoltuzul din Hârlău, pivnicerul Peatrea Capră din Cotnari, oameni din Cotnari și vecinii moșiei din Deleni.

 

Familia Cantacuzină vezi și articolul https://harlau625.wordpress.com/2014/08/08/noi-date-despre-curtea-boiereasca-de-la-deleni/ , va stăpâni moșia Deleni până la sfârșitul secolului al XVIII-lea când prin căsătoria Măriuței (Maria) Cantacuzino cu Costache Ghica, stăpâna moșiei devine familia Ghica (Ghika) – Deleni.

Fiica lui Gheorghe (Iordache) Cantacuzino, Maria (Măriuța) Cantacuzino (decedată după 1819), s-a căsătorit la Deleni în 1778 cu marele logofăt Constantin (Costache) Ghica (1758-1818), nepotul de fiică al fostului domnitor Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1775-1777), care era proprietarul moșiei Comănești (azi în județul Bacău), moșia va fi stăpânită până la 1947 de această familie.

Care este moștenirea acestor mari boieri care au dat și domni Moldovei?

Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din vecinătatea conacului,  a fost construită în anii 1668-1669 de către marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu (1635-1686), în apropierea curții boierești a vornicului Coste Bucioc. Ea a fost clădită din piatră și cărămidă.

Lăcașul de cult a fost reparat în perioada 1721-1722 de către nepotul ctitorului, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?), care a înzestrat-o “cu toate podoabele” făcute de iznoavă, după cum scrie și în pisania bisericii.

Pisania_Bis_Deleni

Pisania bisericii Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din Deleni, ctitorie a marelui vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu. Nicolae Iorga în lucrarea Inscripții din Bisericile României, vol.I, partea I, cap.Deleni, pag.11 scrie:

Această sfântă biserică a preacuratei Fecioare, Adormirea, a făcut-o Toderașco Cantacuzin vel vist (mare vistiernic n.n), la an. 7177 (1668-1669), iar de iznovă, toate podoabele au făcut Iordache Cantacuzin  vel vist. la an. 7230(1721-1722)

De remarcat stema Cantacuzinilor, care este comună împăraților bizantini și în prezent Federației Ruse: vulturul bicefal. (pentru cunoscători, stema se regăsește și pe peretele de la intrare în biserica domnească Sf.Dumitru din Hârlău).

N.Iorga mai adaugă o notă: Toderașcul este fiul lui Iordache I-iu. El nu a fost niciodată singurul stăpânitor al Delenilor. Dar în aprilie 7181 (1673), moșia s-a împărțit între dânsul și Ruxanda fata lui Vasile (Lupu n.n.)Vodă, care făgădui la 24 noiembrie 7185 (1676) că va lăsa după moartea ei tot cuprinsul moșiei acestui văr primar (Condica Delenilor, păstrată de domnul Costachi Ghica (…).

Mai scrie N.Iorga: În curte pe un mormânt se află următoarea inscripție:

Pulcheria serdăreasa zace în acest mormânt /Au lăsat aice casă și pe al ei soț scârbit,/Și s-au dus la vecinicie, /Unde toți vom merge,/În vec pomenită fie/Numele nu se va șterge/Cine stihul va citi/Să zică în gândul său/Măcar de o va ști Dumnezeu/841, iul 8

Fiisa Ecaterina, odat’ cu măsa naște și pere cu veselie, la Domnul vecinicie.

Conacul din vecinătatea bisericii, a fost construit în anul 1730 de vornicul Iordache Cantacuzino Deleanu şi extins în 1802 de marele logofăt Costache Ghica Deleni Comăneşti (1758-1818) şi soţia sa Mariuţa Cantacuzino.

Alți Ghiculești care au lăsat moștenire biserici, un spital, aici:

https://harlau625.wordpress.com/2011/03/12/familii-boieresti-din-zona-harlaului-ghica-deleni/

 

 

Comentariile sunt închise pentru Stăpânii moșiei Deleni, ținutul Hârlău.

Filed under istorie