500 de ani de la prima atestare documentară a satului Lețcani.

La 10 decembrie 1516, la curtea domnească din Hârlău, Bogdan al III-lea voievod, fiul și urmașul la tron a lui Ștefan cel Mare, dă un ispisoc de întărire lui Cozma Șarpe postelnicul, care cumpără de la Marușca și sorei acesteia Zoica nepoatele lui Giurgiu, satul Lațcani (Lețcani n.n.) pe Bahlui. Hrisovul este scris de Ivanco Diac, iar logofăt este Totrușan. Probabil bătrânul logofăt a lui Ștefan cel Mare, Tăutul a murit între timp. DIR XVI volumul I, p. 102- 103. De menționat că acest act dat de Bogdan al III-lea voievod, este actul de primă atestare documentară a satului Lețcani, județul Iași.

La acea dată Lețcanii era în ținutul Iașilor și ținea de  ocolul curții domnești din Iași.

Din Catagrafiile Visteriei Moldovei, II, Ținutul Iași (1820-1845), erau două sate Lețcani: Lețcanii Noi, din ocolul Copou, care era pe moșia hatmanului Iordachi Balș, și Lețcanii Vechi, care era tot în ocolul Copou, pe moșia harmanului Constantin (Constandin în text) Paladi.

Lețcanii Noi, avea 76 de locuitori. De sat depindea și un cătun Căcărăzeni.

Lețcanii Vechi, cu cătunul Brătuleni, avea doar 54 de locuitori.

In catagrafie este și o adnotare care se arată că locul este îndestulat, locuitorii mai lucrează și în târg în Iași, însă au probleme din cauza revărsăii Bahluiului, care le inundă imașul.

La mulți ani satului, care în prezent, este sediul unei comune prospere Lețcani.

Referințe:

Documente privind Istoria României, veacul XVI, A.Moldova, vol.I (1501-1550), Ed. Academiei Române, 1953 București. (DIR XVI, vol.I)

Catagrafiile Visteriei Moldovei (1820-1845), II Ținutul Iași Partea I (1820) Casa editorială Demiurg, 2013 Iași, p.105-106 și 108-110.

Extras din volumul în lucru  „Curtea Domnească din Hârlău – Documente interne și externe ale cancelariei domnești 1497-1631”, care va apărea în 2017.

Lasă un comentariu

Filed under istorie

Muzeul Viei și Vinului din Hârlău, la 10 ani de la înființare.

Mâine 20 iulie 2016, se împlinesc 10 ani de la înființarea Muzeului Viei și Vinului din Hârlău.

Un scurt istoric al muzeului pe pagina web.

http://www.muzeulvieisivinului.ro/Despre-muzeu-2/,Istoria-muzeului-15

Pe Facebook, momentul aniversar a fost marcat cu o invitație de aniversare:

aniversare muzeu

La mulți ani, Muzeului Viei și Vinului din Hârlău!

Festivitățile aniversare și programul se vor anunța printr-un afiș!

Lasă un comentariu

Filed under istorie

Revoltă peste Prut în mediul academic.

A fost o dată ca niciodată la București o bibliotecă virtuală, cu sute de mii de cărți, publicații, anuare ale Academiei Române, monitoare oficiale și câte și mai câte documente în biblioteca virtuală a Bibliotecii Metropolitane București. Situl era o mană cerească pentru cercetători, istorici, studenți la istorie, amatorii de istorie,  (care sunt și eu). ERA! Acum peste o lună în mod suspect, platforma care opera biblioteca virtuală a intrat în mentenanță și a murit. Tipic românesc. Am mai intrat pe pagina web, să văd dacă și-a revenit. Nu, același anunț ne face cunoscut că este tot în mentenață. Adică a murit.

Citeam zilele acestea pe un blog, de altfel interesant din R.Moldova   http://www.kishiniov.eu/ro/cum-sa-ti-bati-joc-profesionist-de-cultura-romana-cazul-bibliotecii-digitale-daco-romanica/

care se plângea de aceiași durere. Strigătul de dezamăgire a fost preluat și de zeci de persoane, care comentează aceată situație. Ce este totuși de făcut?

Întăi să aflăm cine este stăpânul acestei instituții de cultură: Biblioteca Metropolitană București. Să facem cunoscut și presei această situație.  Să ne adresăm instituției care patronează BMB. Poate că totuți se va mișca ceva. Dacă nu, să anunță înmormântarea și parastasul și trecem la capitolul pierderi și această instituție de cultură. Nu este nici prima și nici ultima care moare.

Dacă cineva, poate da o mână de ajutor, să ne dea un sfat, sau să facă demersul necesar.

Referințe:Pagina bibliotecii virtuale a Bibliotecii Municipiului București  http://www.digibuc.ro/

 

Comentariile sunt închise pentru Revoltă peste Prut în mediul academic.

Filed under istorie, Uncategorized

“Sfânta noastră rugă”, în uricele de danii ale domnilor Moldovei

In documentele medievale ale domnilor Moldovei am găsit de multe ori următorul text: “Sfânta noastră rugă”, atunci când se referă la mănăstiri, iar despre ieromonahi și frații călugări expresia “rugătorii noștri”.

Această denumire revelează profunda conştiinţă creştină a domnilor, familiei domnitoare, boierilor din conducerea Țării Moldovei, o recunoaștere a rolului pe care aceste așezăminte, mănăstirile, le aveau în acea epocă privind educaţia pe fundamentul valorilor propovăduite de Biserică creștin-ortodoxă. Ctitorii au o cinstire deosebită în ochii lui Dumnezeu și ai oamenilor, ca unii ce, prin dărnicia lor, „Îl împrumută pe Dumnezeu”.

Un sfânt locaş, biserica sau mănăstirea era construită sau ocrotită de domni sau boieri, era o împlinire a rugii sale către Mântuitorul de a-i ajuta să fie buni conducători, dar, în acelaşi timp, era locul în care se rosteau neîncetat rugăciuni pentru ajutorul său şi al poporului. Moldova este unul dintre cele mai grăitoare exemple de aplicare a principiului armoniei dintre Stat şi Biserică, exprimat printr-un număr impresionant de biserici şi mănăstiri.

In documentare pe care o fac pentru o lucrare, am găsit un frumos hrisov din 25 iunie 1623, dat la Suceava, aparținând lui Ștefan Tomșa voievod care face cunoscut că a zidit și înzestrat sfânta mănăstire Solca (1622).

“Io, Ștefan Voievod, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor, celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că domnia mea, cu bunăvoința atotțiitorului Dumnezeu și prin cugetul îndurării sale, din frageda noastră copilărie, în dorința iubirii de Dumnezeu am dorit ca să urmăm pașii a bunilor și străbunilor noștri, care au zidit biserici și mănăstiri, întru slava și lauda temutului și mărețului Dumnezeu, pentru pomenirea lor și a părinților lor, ce și după trecerea lor, trupurilor lor, acum stau ca vii, se odihnesc în faptele îndeplinite cu mâinile lor, iar sufletele lor sunt în mâna lui Dumnezeu.  La aceasta deci, domnia mea totdeauna, întristându-ne, și din durerea inimii dorind, preabunul Dumnezeu, în mila Lui preabogată, netrecând cu vederea ruga noastră, cea către binefăcătorul bogat de nădejde, a binevoit și s-a îndurat de noi, și ne-a dăruit  puterea și vremea prielnică de am căpătat ce am dorit. De aceea, cu bunăvoința lui Dumnezeu și cu binecuvântarea rugătorilor noștri,  arhirei ai lui Dummnezeu, ierarhii noștri moldoveni, chir Anastasie arhiepiscop și mitropolit de Suceava, și chir Atanasie episcop de Roman, chir Evoghie episcop de Rădăuți, și chir Pavel episcop de Huși, domnia mea a început și am făcut biserica și mănăstirea (…) în locul numit Solca, care s-a sfințit cu numele sfinților apostoli Petru și Pavel (…).”

Cu această carte, domnul face o danie mănăstirii cu satul Storești, care este în ținutul Hârlău, sat ce a fost domnesc și ascultător  de ocolul târgului Hârlău.

Solca_1

Satul Storești există și astăzi, este în comuna Frumușica, județul Botoșani. Parohie în protopoiatul Hârlău. Apreciez că acest uric de danie a lui Ștefan Tomșa voievod, este documentul de atestare documentară a acestui sat. (Bineînțeles până la găsirea unui document mai vechi).

La 1633, 5 mai, satul este dat danie mănăstirii Sf.Sava din Iași de către Moise Movilă voievod care întărește dania către mănăstirea Sf.Sava. Un obicei, din păcate, cam des întâlnit în acele vremuri tulburi, când un domn urcat pe tron, anula o danie făcută anterior de un alt domn și o trecea la o altă mănăstire.

Referințe:

Documente privind Istoria României,  veacul XVII, vol.V, A.Moldova, (1621-1625), editura Academiei Române, 1957 București. doc. 308, p.230-231.

Documenta Romaniae Historica A.Moldova sec.XVII, vol.II, A.Moldova doc.60.  Ed.Academia Română, 1980 București.

Miron Dumitru Ținutul Hârlăului – târguri, sate, mănăstiri, ed. PIM 2015 Iași, p.176 – 177.

http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/de-ce-manastirile-erau-numite-de-voievozii-ctitori-sfanta-noastra-ruga

Foto: http://www.blogprinvizor.ro/2009/10/18/biserica-solca-judetul-suceava/

 

 

Comentariile sunt închise pentru “Sfânta noastră rugă”, în uricele de danii ale domnilor Moldovei

Filed under istorie, Uncategorized

Hârlău, orașul de sub oraș.

Cu ocazia lucrărilor de reabilitare a rețelei de apă – canal, în centrul orașului, sub trotuarul din fața Parcului Tineretului din Hârlău, s-au găsit fundații de case și două beciuri. Unul din piatră și unul din cărămidă. Lucrările au fost sistate și se așteaptă ca arheologi din Iași să facă descărcarea arheologică a sitului.

In locul respectiv trecea o stradă paralelă cu strada Ștefan cel Mare ce făcea parte din cartierul Burdujeni, din vechiul târg al Hârlăului, care după 1975 a fost demolat ca să facă loc clădirilor din centrul orașului, respectiv Parcul Tineretului.

Din documentarea făcută, aici era o sifonărie, prăvălii și ateliere ale evreilor din târg. Iată câteva fotografii de la fața locului.

descoperiri_arh 001

descoperiri_arh 003

 

 

Nu știu ce vor decide arheologii, posibil ca cercetarea să fie extinsă. Deja au apărut unele comentarii că s-a găsit tunelul care vine de la Curtea domnească și biserica Sf.Gheorghe ce duce spre Deleni. Aceasta fiind una din legendele urbane, care susțin existența unor tunele medievale care ar duce pe sub Bahlui la Dealul lui Vodă, sau fosta mănăstire Zagavia.

În lucrardescoperiri_arh 006ea arhitect Stela Cheptea „Un oraș medieval Hârlău”, editura Centrul de Istorie și civilizație Europeană, 2000, Iași, la p.47, autoarea cărții, care a (participat) și la unele situri arheologice a coordonat cercetarea, afirmă că au fost făcute cercetări pe cele două străzi paralele cu albia râului Bahlui, respectiv strada Logofăt Tăutu și strada Ștefan cel Mare, citez: „ne îngăduie să sugerăm ipoteza comform căreia, cele două străzi principale ale orașului din epoca modernă ,(…) s-au conturat în vremea pe care o cercetăm (sec. XV-XVI n.n.), desigur la o altă scară și cu un traseu sinos, căci numai așa putem explica lentilele  de chirpic descoperite cu ocazia lucrărilor edilitare pe străzile respective sau imediat pe marginea lor”. Autoarea afirmă că s-a făcut descărcarea arheologică a acestor situri, probabil documentația cu fotografiile respective, se găsesc în arhive.

 

 

Comentariile sunt închise pentru Hârlău, orașul de sub oraș.

Filed under istorie, Uncategorized

Orașul asediat

Cam de la inceputul lunii mai, orașul a căpătat aspectul unui oraș asediat. Zilnic locuitorii sunt supuși unui stres continuu din cauza deselor întreruperi ale apei potabile, curentului electric, semnalului de la firmele de distribuire a semnalului de televiziune prin cablu și internet.

Și nu este doar acest lucru, lucrările de reabilitare ale conductelor de apă-canal s-au făcut haotic mai ales în centru, orașul de multe ori a fost blocat pentru autovehicule și pentru pietoni.

La unele întreruperi ale apei potabile, pe situl societății au fost date unele explicații și anunțuri cu programul de distribuire, care nu a fost niciodată respectat. La întreruperile pe termen scurt, sau mai lung, al curentului electric nimeni nu dă nici o explicație. Oare instituțiile și firmele care au nevoie de curentul electric pentru a funcționa nu protestează? Oare ANAF-ul nu face calculul cam ce valoare au mărfurile și serviciile ce se dau fără bon fiscal (și așa nu se obosesc mulți să dea, măcar la întreruperea curentului au un motiv).

Dinspre primărie, care teoretic ar trebui să reprezite interesele urbei în toată acestă perioadă, nu am auzit, văzut sau citit nici o reacție.

Ce ar trebui să facă cetățenii din orașul asediat pentru a protesta, a face ca totul să revină la normal și să scăpăm de stresul zilnic provocat de acest disconfort ce pare că nu se mai termină? Ce spuneți de o petiție de protest, ce spuneți de reclamații la protecția consumatorilor, de solicitarea sprijinul presei, al televiziunilor (nu cele plătite de primărie pentru informarea publicului cu activitățile primăriei)?

Ce spuneți de o ieșire în stradă la un protest?

O sugestie pentru domnul primar ales al Hârlăului. Actualizați pagina web a primăriei. Din aprilie 2015 nu s-a mai facut nici o actualizare. Vă mirați că nu ne întreabă nimeni de investiții? Unde să se informeze mai corect, decât pe situl primăriei.

http://primaria-hirlau.ro/

Mulțumesc cititorilor paginii H care au citit, apreciat și distribuit articolul.

H

 

 

Comentariile sunt închise pentru Orașul asediat

Filed under Uncategorized

Controverse privind atestarea documentară a orașului Pașcani.

Studiind documentele date de Radu Vodă Mihnea la Hârlău, după ce a mutat curtea de la Iași la Hârlău, în împrejurările știute (curtea de la Iași a ars într-un incendiu), am gasit un document despre Pașcani, pe Siret.

Curiozitatea m-a făcut să caut informații despre acest municipiu al județului Iași. Am avut surpriza de a găsi unele date controversate.

Pe portalul Enciclopedia României http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Pa%C5%9Fcani citesc că o primă atestare documentară este data de 8 aprilie 1419. Un ispisoc de danie dat la Suceava de Alexandru (cel Bătrân) Voievod. Aceste date se regăsesc pe toate documentele ce privesc istoria orașului Pașcani.

Caut documentul în lucrarea  lui Mihai Costăchescu, Documente Moldovenești, înainte de Ștefan cel Mare documente interne (1374-1437), vol.I, Editura Viața Românească 1931 Iași,  doc.44, p. 131-134 unde găsesc acest ispisoc de danie și întărire a trei sate, Borâlești, Pașcani și Drăgoești lui Dragomir și Ioanăș, fii lui Ștefan Borâlovici.

Surpriza vine la nota explicativă pe care o scrie la sfârșitul hrisovului Mihai Costachescu. Acesta la p.135 scrie următoarele:

“Pașcanii (din document n.n.) nu mai sânt azi. Era însă tot lângă Borlești, pe Bistrița. Despre acest sat (Pașcani n.n.) vorbește uricul din 6988 (1480) ianuarie 25. Satul a fost dăruit mănăstirii Tazlău, de Petru Rareș voievod, după cel confiscase de la boierul Sima, care se răsculase împotriva lui Ștefăniță Vodă. Satul era și în veacul al XIV-lea și vine de la  un Pașco.”.

Despre Pașcani pe Siret, am găsit date în lucrarea lui Alexandru I. Gonța, Documente privind Istoria României, A.Moldova, veacurile XIV- XVII (1384 – 1625) Indice nume de locuri, Editura Academieie Române, 1990 București, p.183,  care arată următoarele:

Pașcani pe Siret, ținutul Suceava documente se găsesc în DIR XVI, vol.III, doc.365, și vol.IV, doc. 238. deci apare în documente abia în în secolul al XVI-lea. La 1419 documentul citat  face referire la Pașcani pe Bistrița, ținutul Neamțului. Deci o regretabilă eroare.

Dacă tot scriu despre Pașcani, să redau ispisocul de întârire dat de Radu Vodă Mihnea la Hârlău la 23 iunie 1625. In hrisov Radu Vodă Mihnea întărește lui popa Mihul din Pașcani și ginerelui acestuia Ionașcu Grecul, dreapta ocină și cumpărătură, o a treia parte din jumătatea satului Pașcani , care este în ținutul Suceava, pe Siret. In hrisov se amintește că popa Mihul are un hrisov de întărire mai vechi de la Eremia Movilă (Moghilă în text) (1595-1600), și de pâră (deci a făcut obiectul unuei judecăți domnești) în vremea lui Ștefan Tomșa voievod (1563-1564). Ca majoritatea  documentele date la Hârlău de Radu Vodă Mihnea, și acest hrisov este contrasemnat de marele logofăt Dumitrașcu Ștefan (formula este Dumitrașco Ștefan mare logofăt a învățat)  și este scris de uricariul Toma.

Documente privind Istoria României, veacul XVII, vol.V, (1621-1625), Editura Academiei Române, 1957 București, doc. 465, p. 353.

Sate Pașcani sau Pășcani, sunt menționate în documentele domnești din Moldova, existând în ținutul Chigheci (lângă Cimișlia), un altul lângă Cahul (și sub numele de Păciciani), un Pășcani în ținutul Romanului; un altul lângă Criuleni, R.Moldova pe valea Ichelului; un Pașcani pe valea Cuțitna, lângă Mircești; un altul Pășcani, a boierului Pașco pe Miletin, ce a fost în ținutul Hârlăului, o siliște (vatră de sat) pe Ciulnic ce a aparținut până la 1812 de ținutul Iașilor, teritoriile de peste Prut, în raionul Lazovsk,  R.Moldova. (I.Gonța Op.c.p. 183-184).

pașcani_stradă

 

Strada Ștefan cel Mare din Pașcani, carte poștală 1919.

Foto: https://www.facebook.com/Fotografii-ale-orasului-Pascani-in-sec-XX-185089504838780/?fref=photo

 

 

Comentariile sunt închise pentru Controverse privind atestarea documentară a orașului Pașcani.

Filed under istorie