Târgurile Hârlău și Târgul Frumos la 1845.

Catagrafiile Moldovei din 1845 prezintă o situație cu birnicii adăugați în evidența Visteriei Moldovei. Din situație se vede aportul adus de noii contribuabili.

Interesant că peste 50 la sută din cei luați în evidență provin din alte localități.

Birnici la 1845

Astfel în târgul Hârlău, trecut la ținutul Botoșani ca urmare a desființării ținutului Hârlăului, erau în evidență 149 de birnici. La aceștia se adaugă 26 de persoane.

Din cifrele de mai sus, vedem la Hârlău o creștere a numărului birnicilor. In catagrafiile visteriei Moldovei din 1820, erau în evidență 83 de birnici, 122 de oameni fără bir (slugile unor boieri), precum și personalul protopopiatului și slujitorii bisericilor din târg, total 205 persoane.

In Târgul Frumos, fostă reședință a ispravnicului de Cârligătura și capitală de ținut, trecut la Iași după desființarea din 1834 a ținutului, avea în evidența Catagrafiilor visteriei Moldovei 397 de birnici, iar luați în evidență, au fost 222 de persoane. Un aflux deosebit de persoane. Majoritatea fiind evreii care au căpătat hrisov de așezare în localitățile Moldovei.

Un comentariu

Filed under Uncategorized

Ispravnici de Hârlău în documentele familiei Callimachi.

In “Documentele familiei Callimachi” vol.II, publicate de Nicolae Iorga la București în 1903, găsim date despre ispravnicii de Hârlău din timpul domniei lui Ioan Nicolae Mavrocordat voievod (1741-1743), Constantin vodă Racoviță (1756-1757), Grigore Ghica vodă (1764-1767), și Grigore vodă Callimachi (1761-1764).

In acest volum găsim și o Condică de socoteli pe 1763 a lui Grigore – Vodă Callimachi, unde se găsesc informații interesante privind târgul și ținutul Hârlău.

Ispravnici:

1.La 1743, Ioan Nicolae Vodă (Mavrocordat n.n)., trimite poruncă scrisă lui Ioan Iamandi postelnic, ispravnicul Hârlăului, să cerceteze o pricină de hotar la moșia Comănești, ca urmarea a jalbei privitoare la Dumitrașcu Calmașu, biv vel clucer.

  1. La 29 decembrie 1749, Constantin Vodă Racoviță trimite carte lui Lupu Crupenschi, vel medelnicer, ispravnic al ținutului Hârlău și Dorohoi(v. nota de mai jos), să cerceteze împreună cu Ioan Izmană, biv vel șatrar și Adam Pancul biv vel pitar, jalba trimisă domniei de “Manoli Neguțitorul” de împresurare din partea banului Călmașul. Porunca este și pentru dumnealui vel banul Dumitrașco Călmașul ca să fie acolo sau să trimită vechilul cu scrisorile Stânceștilor. Actul este semnat de Constantin Vodă Racoviță și este datat 11 septembrie 1798.

Cum ar apărea această poruncă dacă ar fi dată în zilele noastre?

  • Constantin Vodă Racoviță printr-o adresă către Lupu Crupenschi, ispravnic de Hârlău și Dorohoi, mare medelnicer, solicită să se facă o cercetare, împreună cu Ioan Izmană fost (biv) mare (vel) șătrar, și Adam Pancu fost mare pitar, a jalbei trimise domniei de Manole Negustorul, care reclamă intenția de a pune stăpânire, fără drept (împresurare) din partea marelui (vel) ban Dumitrașco Călmașul.

Satul Stâncești fost în ținutul Hârlău, se află pe fosta moșie a boierilor Callimachi sec.XVIII – XIX, în prezent sat în comuna Mihai Eminescu. În anul 1729, Teodor Călmașul, vornic de Câmpulung, a cumpărat moșia de la Stâncești de la Dumitrache Stroici, pentru suma de 150 de lei. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Maria Callimachi, văduva banului Dimitrie (Dumitrașcu) Callimachi (1705-1758), a început construirea conacului din Stâncești, care a fost finalizat de fiul ei, paharnicul Ioan Callimachi (1750-1786). Acest lucru este precizat în testamentul ei din 5 martie 1794: „Iar fiului meu Ianachi i-am dat moșia Stâncești, baștina tătâne-său. Iar casele dintâiu au fost făcute cu osteneala și cheltuiala mea, iar pe urmă le-au făcut Ianachi, cu cheltuiala și osteneala sa”.

In sat există o capela „Sf. Teodor Sicheotul” (Capela Callimachi), o capelă ortodoxă ctitorită în anul 1837 de vornicul Alexandru Callimachi în satul Stâncești. Inițial a îndeplinit rolul de capelă privată a familiei princiare Callimachi. Ea se află pe un loc mai ridicat din partea de nord a satului Stâncești. (pagina web a protopopiatului Botoșani – parohia Stâncești).

  1. La 6 martie 1765 Grigore Ghica vodă trimite o poruncă ispravnicului de Hârlău, vel stolnic Manole, să cerceteze o jalbă către domnie a jicniceroaiei Maria (soția jicnicerului Manole), cu o pricină de hotar a moșiei și o partea a satului Comăneștilor cu un anume Savin Luțschie.
  2. In condica de socoteli pe 1763 a lui Grigore Vodă Callimachi, apare ca ispravnic de Hârlău, medelnicerul Ghiorghii.
  3. La 17 iunie 1767, Grigore Ioan vodă, trimite ispravnicului de Hârlău, biv vel medelnicer Ghiorghii și altor doi boieri: Constantin Vârnav biv medelnicer, Ion Arbure biv vel șătrar să cerceteze o pricină de hotar a moșiei Rușii.
  4. In condica de socoteli pe 1763 a lui Grigore Vodă Callimachi, apare ca ispravnic de Hârlău, medelnicerul Ghiorghii.

Boieri_cu_iflic

Notă (1) A se vedea și articolul privitor la biv vel stolnicul Constandin Kogălniceanu, ispravnic de Hârlău și Botoșani. Nu este o noutate că ispravnicul de Hârlău era ispravnic  de Dorohoi.

https://harlau625.wordpress.com/2014/01/31/din-surete-si-izvoade-despre-stramosii-din-harlau-ai-lui-mihail-kogalniceanu/

Comentariile sunt închise pentru Ispravnici de Hârlău în documentele familiei Callimachi.

Filed under istorie

Domni, doamne, cneaghine, boieri și boieroaice.

În documentele domnești ale Moldovei (hrisoave, ispisoace, urice și zapise)  vom găsi formula domn, domnului și gospod, privitor la Voievod.

Exemplu: Cu mila lui Dumnezeu, noi, Bogdan voievod, domnul Țării Moldovei. Sau: Aceasta este credința Domniei mele Alexandru Voievod, a boierilor noștrii pan Braevici vornic (…).

Domnul se intitula voievodul (Irimia Moghilă voievod), boierii erau pan (cuvânt de origine poloneză) , sau prin rangul boieresc pe care-l aveau:  armaș, stolnic, logofăt, armaș, paharnic, vistiernic etc.

Kir (Chir) de origine neogreacă, înlocuiește în perioada fanariotă apelativul de pan.

Exemplu: La 1772, 14 februarie, Mihai Cantacuzino, într-o scrisoare către cumnata sa Smaragda, spune: “Cinstită și a mea tocmai ca o soră din cumnată Smaragdo spătăreasă, cu multă sănătate și cu “frăccească”, dragoste mă închin Dumitale. Cu venirea lui kir Zamfirachi, și a lui kir Diamant, nu lipsi și cerceta de sănătate (…).”

Sau o scrisoare din 2 decembrie 1736 din Iași, a lui Anghelușa, fiica Neagului beșliul, către părintele Kir Antonie, arhiepiscopul și mitropolit al Sucevei.

Apelativul Doamnă era utilizat pentru soția voievodului.

De exemplu: La 14 decembrie 1501, Ștefan (cel Mare) voievod dă un uric de danie pentru sănătatea și mântuirea Doamnei noastre Maria, către mănăstirea cu hramul Uspenia, două sate din Cârligătura, Sinești și Onicicani.

Pentru soțiile boierilor, se folosea femininul de la funcția soților: stolniceasa, logofăteasa, postelniceasă, paharniceasa, isprăvniceasă, cneaghină etc.

In Dex-online, cneaghina este denumită soția cneazului sau țarului. Insă în numeroase documente medievale moldovenești, apelativul de cneaghină era dat atât soției voievodului cât și soțiilor unor mari boieri:

De exemplu:

Suceava 1429, februarie 10, Alexandru (cel Bun) voievod, dăruiește soției sale cneaghina Marena, mănăstirea de la Vâșnevăț, sate, o prisacă (…).

Ștefan Voievod la 5 iunie 1470, într-un uric de danie în folosul mănăstirii Bistrița, amintește de bătrâna cneaghină a lui Stețco și  ginerele acesteia pan Petrașco.

La 1474, 26 august Ștefan (cel Mare) voievod, dă un ispisoc de judecată și întărire ca urmare a unei cărți de pâră la domnie a boierului Ivan, contra cneaghinei panului Andreico Șerbici .

Boierii erau denumiți după rangul boieresc. Dumnelui postelnicul, vistiernicul, stolnicul, logofatul etc.

De exemplu: Dumnealui, Iordache Roset vel visternic, să dea cercetarea dumnealui Neculai Dimache, biv vel vornic, dimpreună cu vornicii din Botoșani, și a egumenului de Popăuți (…).

Biv și vel alăturate rangului boierului, arătau că este biv (fost), vel (mare). Astfel textul de mai sus trebuie intepretat că Iordache Ruset, mare (vel) vistiernic, iar Neculai Dimache era  (biv) fost, (vel) mare vornic.

Sub influiența turcească, în secului XVIII se mai utiliza și particula baș înaintea funcției. Basy – în turcă înseamnă cap.

De exemplu: „Buluc-bașa  Cerchez, împușcă un rotmistru, și au apucat seimenii să închidă poarta cu mare năvală de leși” (Letopisețul Țării Moldovei a lui Ion Neculce p.77). Buluc-bașa era comandantul de buluc, formație militară ce forma garda Domnului Moldovei.

Alt exemplu : bașceauș (comandant al ceaușilor), sau  In catagrafia visteriei Moldovei din 1774, când se prezint leafa dregătorilor, apare și un funcționar Sarai bașa (comandantul gărzii saraiului domnesc, clădirea unde locuia Doamna voievodului și suita acesteia.

Mai recent bașcanul Găgăuziei (ținut autonom din Republica Moldova) este un cuvânt compus din turcă (tătară) baș – cap iar can – ar putea fi khan-han, deci șeful, mai marele han.

Insă prin alegerea lui Irina Vlah, bașcan al Găgăuziei, cred că este o noutate și pentru ei. Irina (nume de origine greacă ce înseamnă pace) iar Vlah (nu cred că mai are nevoie de interpretare) ar fi bașcană?

Referitor la bisericile domnești, se folosea expresia: Biserica gospod Sfântul Gheorghe, ce trebuie înțeles că biserica Sf.Gheorghe era domnească.

Birul domnesc era denumit gospod etc.

Comentariile sunt închise pentru Domni, doamne, cneaghine, boieri și boieroaice.

Filed under Uncategorized

Istorie: Domeniul coroanei regale a României la 1884.

In „Revista pentru istorie, archeologie și filologie”, volumul 13, partea 1-2, din 1912, p.218, într-un articol „Schitul Bălteni”, scris de Ioan Popescu Băjenaru, la o notă de subsol, se prezintă moșiile din „Domeniul coroanei” așa cum sunt prezentate în „Monografiile domeniilor Coroanei” din 1884.

Domeniul coroanei la 1884, cuprindea 12 moșii, ce totalizau: 129.829 hectare, din care 49.319 hectare câmp, și 80.509 hectare pădure, 63 de sate în Moldova și Țara Românească.

Ce să înțelegem din acest document istoric. In 18 ani de la urcarea pe tronul României, (10 mai 1866) a principelui și viitorul rege Carol I, acesta avea aceste moșii importante? Domeniile erau ale statului şi nu puteau fi vândute decât prin lege. Administrarea şi uzufructul lor reveneau Coroanei. Domeniile Coroanei nu plăteau impozite statului, ci numai comunelor şi judeţelor. Administratorul lor era numit de rege.

Care este sursa moșiilor din Domeniul Coroanei?

În anul 1866, o dată cu alegerea și urcarea pe tronul României a Principelui Carol, era normal ca Parlamentul să-i voteze o listă civilă (o sumă de la buget), suficientă pentru reprezentare. În fiecare an, la discutarea bugetului se exprimau păreri contradictorii referitoare la suma alocată de buget, și așa foarte mică. Carol I era econom, protocolul era riguros controlat de monarh, însă, din fericire, Principele era vlăstarul unei familii bogate, astfel încât construcția Peleșului și constituirea colecției de tablouri au reprezentat cheltuieli însemnate suportate din averea proprie. Iată care era lista civilă anuală a monarhilor europeni în anul 1910. Austro-Ungaria era cea mai generoasă cu Franz-Iosif, acordându-i 26 de milioane de corone, urmată de sultan, de Regele Prusiei, de țar, de Regele Italiei, al Angliei, pe locul al doisprezecelea aflându-se Regele Carol I cu 1.400.000 coroane, urmat doar de Principele Muntenegrului.

Principele Carol I solicita adesea bani șefului Casei de Hohenzollern, pentru a completa nu doar nevoile Palatului, ci și operele de binefacere pe care Principele le subvenționa, ca și reparațiile și restaurările de biserici sau mănăstiri. Din aceste motive, în Adunarea Deputaților din 4 ianuarie 1871, se propune acordarea unei donații anuale de 300.000 lei și a venitului de 30.000 lei al unei moșii a statului, Măriei Sale Doamna Elisabeta. Cu delicatețea și modestia ce o caracterizau, Principesa va declina oferta.

domeniile coroanei

Comentariile sunt închise pentru Istorie: Domeniul coroanei regale a României la 1884.

Filed under Domeniile coroanei, istorie, Rege

Noaptea muzeelor, ziua a doua.

De fapt, mai corect ar fi seara, din ziua a II-a a „Nopții Muzeelor” la Muzeul Viei și Vinului din Hârlău. O seară plăcută de vară autentică, caldă, fără vântul din ziua precedentă. In parcul impecabil îngrijit al muzeului, în chioșcul acoperit cu stuf, care are butuci din lemn pe post de scaune, o muzică de fanfară, îmi răscolește amintiri din tinerețe. Melodii din repertoriul fanfarei Regimentului 36 Mecanizat din Mihail Kogălniceanu județul Constanța. Stând la un pahar de vin, cu persoanele venite la acea oră, am depănat amintiri și bârfe, ca orice pensionar care se respectă. Se pare că este deja o tradiție, un alai de nuntă cu mireasă, mire, nași, nuntași, dar și fotografi, intră pe poarta muzeului. Se fac fotografii, vizitează muzeul, se fac urări de cei prezenți, de multă fericire și casă de piatră tinerilor căsătoriți. Noapte mezeuII 019 Noapte mezeuII 020 Deja soarele era la asfințit, ne luăm rămas bun de la gazde și din poarta muzeului fac o ultimă fotografie. Noapte mezeuII 022 Regretabil este că populația Hârlăului nu  a răspuns la invitația de a petrece o seară minunată, la un muzeu deosebit, care este Muzeul Viei și Vinului. Au fost prezente ca de obicei,  persoane nelipsite la activitățile muzeului, cum s-ar spune „fanii” muzeului.

Comentariile sunt închise pentru Noaptea muzeelor, ziua a doua.

Filed under Uncategorized

Noaptea muzeelor 2015, prima zi.

Prima zi a activităților dedicate festivităților  ocazionate de „Noaptea muzeelor” ediția 2015, tocmai s-a desfășurat la Muzeul Viei și Vinului din Hârlău. Publicul, încă de la intrarea pe poartă, a avut ocazia să observe pe peluza muzeului o interesantă expoziție, cu cele mai noi lucrări ale sculptorului Mircea Mihăilescu din Hârlău

Noapte_muzeu 004

In sala de expoziții a muzeului, s-a lansat o carte de istorie, a autorului Miron Dumitru: „Ținutul Hârlău, sate, târguri, mănăstiri”, publicată în editura PIM Iași – 2015. Cu această ocazie moderatorul activității, domnul muzeograf Paul Iancu, a făcut o scurtă prezentare a cărții, amintind că în acest local, mulți ani a fost muzeul de istorie al orașului Hârlău. Autorul a făcut o prezentare a cărții, și a recomandat publicului să citească această carte, este un fragment din istoria multiseculară a Hârlăului  și a ținutului Hârlău. O surpriză plăcută,  pentru autorul cărții, dar și pentru public, a fost lecturarea  unor fragmente din carte, de către doi elevi de la Liceul Tehnologic.

Gina_poze_flori 081

Un alt moment apreciat de public, a fost programul artistic prezentat de ansamblul „Rapsodia Hârlăului” al Liceului Tehnologic din Hârlău. Evoluția soliștilor vocali, instrumentiști, a formației de dansurile populare, ce are în componență  elevi, a fost impecabilă, parcă era un ansamblu profesionist. Cum elevii sunt în ultimul an de liceu, le doresc mult succes la bacalaureat.

Noapte_muzeu 022

Fotografie de grup, formația de dansuri  populare a liceului tehnologic din Hârlău.

Gina_poze_flori 090

In curtea Muzeului Viei și Vinului, public, invitați, formația de dansuri, o atmosferă de adevărată sărbătoare. Felicitări organizatorilor. Activitățile au fost filmate de reporteri ai televiziunii regionale BitTV Pașcani, emisiuni ce pot fi urmărite și pe internet la adresa:   http://bittv.info/.

Rog la comentarii, cineva din fotografia de grup, să scrie numele tuturor celor fotografiați. Peste ani, fotografia va fi o amintire plăcută pentru elevii liceului.

Aduc și cu acest prilej mulțumiri domnului muzeograf Paul Iancu, care mi-a oferit posibilitatea de a face cunoscută cartea și publicului prezent care a asistat la un frumos program.

Comentariile sunt închise pentru Noaptea muzeelor 2015, prima zi.

Filed under Uncategorized

Mănăstirea Balș, revedere după 4 ani.

Astăzi, după patru ani, am revenit la mănăstirea Balș, județul Botoșani. Mănăstirea este așezată pe 6 hectare, la capătul unui drum cu porțiuni serios deteriorate de utilajele care au lucrat (și lucrează) în parchetele de exploatare a lemnului.

Nu am găsit lucruri deosebite față de acum 4 ani. Fiind duminică era slujbă la biserica mănăstirii cu hramul Sfânta Treime. Naosul și pridvorul era pline de credincioși, multă lume la slujbă, veniți pe jos din localitățile din vecinătatea mănăstirii, dar și cu mașinile pe drumul forestier dinspre Pârcovaci.

Balș_monastir 001

Balș_monastir 003

Am fost întâmpinați de protosinghel Isidor Bucatariu, care cu amabilitate ne-a prezentat istoricul mănăstirii.

Balș_monastir 006

Balș_monastir 009

Un grup de tineri veniți în pelerinaj la mănăstire.

Balș_monastir 022

Tot drumul, de la ieșirea din Pârcovaci, până la mănăstire, are multe locuri cu material lemnos depozitat lângă drum, drumul arată pe unele porțiuni, ca în fotografie.

Starețul mănăstirii era supărat pe firmele de exploatare forestieră că au deteriorat drumul de acces spre mănăstire. Speră că va găsi înțelegere la primarul comunei Deleni, care să-l ajute să croiască o altă cale de acces spre est, către satul Deleni. Mai spera la o contribuție financiară a urmașilor boierilor Balș. Soția unui urmaș al familiei boierilor Balș, Ion Balș, ce locuiește în Elveția, este sora  soției primarului sectorului 1 București, Andrei Chiliman. Starețul a apelat la ei pentru o danie pentru sfânta mănăstire însă nu a primit nici un răspuns până acum.

Este păcat că nu se găsesc oameni de bine care să ajute mănăstirea să iasă din greutățile pe care le întâmpină din cauza drumului de acces. Speranța starețului este „la primarul Prigoreanu de la Deleni și șeful ocolului silvic Hârlău, care și de această dată vor fi luminați de bunul Dumnezeu, și vor ajuta mănăstirea, care cu utilaje, care cu piatră pentru drum”.

Mănăstirea așteptă și în aceste condiții mai vitrege pelerinii. Peisajul, aerul curat, sunt  încă un motiv de a urca până la mănăstirea Balș.

Comentariile sunt închise pentru Mănăstirea Balș, revedere după 4 ani.

Filed under Uncategorized