O enigmă în cimitirul de onoare a eroilor din Hârlău

In marginea de nord-est a cimitirului de onoare a eroilor din Hârlău, există o cruce de piatră, unde an de an, de Ziua Eroilor vin persoane din afara orașului care depun flori, coroane, aprind lumânări și țin un moment de reculegere.

Ziua eroilor 011

In dorința de a-l comemora la 100 de ani de la moarte pe acest erou, am mers la acest monument și am aflat câte ceva.

Pe crucea de piatră în partea superioară este o placă metalică cu următorul înscris:

” Geniu nefericit. RĂDOI MIHAIL, ns. 03.08.1893 Bogdana, județul Teleorman. Mort 07.11.1917 Hârlău. Erou – serg. MCC. CAV, V.AT – Botoșani.”

În partea inferioară este un epitaf greu lizibil.

P1080833

Acest militar nu poate fi din Divizia 13 infanterie Ploiești care a plecat pe front în iunie 1917.

Nu poate fi nici din instructorii detașați de Marele Cartier General pentru instruirea militarilor din Corpul Voluntarilor Ardeleni, ce au venit la Hârlău în baza ordinului 1948 al M.C.G. 19 febr./4 martie 1918.

Probabil militarul a făcut parte din permanența la depozitele Diviziei 13 Infanterie ce au rămas la Hârlău în zona gării Hârlău, aflate în subordinea Corpului V Armată, Botoșani.

Cum a murit (probabil în luptă) – deoarece scrie „Erou sergent RĂDOI MIHAIL”. Amintesc că în acea perioadă prin Hârlău au trecut trupe rusești care au părăsit  frontul, și care se deplasau spre Nord ( A se vedea bătălia de la Mihaileni, județul Botoșani și Pașcani- județul Iași, dintre unități ale armatei române și ruși).

Sper ca la Ziua Eroilor, preoții și autoritățile să nu uite acest erou.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Expoziție de grafică și pictură la Biblioteca Orășenească Hârlău.

Duminică, 1 octombrie orele 14.00, la Biblioteca Orășenească Hârlău, graficianul Nistor Mihai Dan, va expune câteva lucrări de grafică și pictură.

afiș Nistor Mihai Dan

În avanpremieră, voi reproduce câteva gânduri despre artist și opera sa, așa cum le-a transmis iubitorilor de frumos din Hârlău doamna Alina Petrescu, istoric de artă la Muzeul Național de Artă de României:

Iluzia morţii şi a vieţii în opera lui Dan Nistor

« Clopotul sunt eu, iar restul acţiunii imaginare apare odată  cu intervenţia semenilor în viaţa mea. » Dan Nistor.

Ultimul proiect de suflet al graficianului Dan Nistor « Mesagerul. Expoziție de grafică și pictură », căruia artistul i-a dedicat o mare parte din timpul său, va fi prezentat, pe 1 octombrie a.c., publicului restrâns din orașul Hârlău . Titlul proiectului, frapant prin simplitatea sa, este extrem de sugestiv și îi invită pe vizitatorii Bibliotecii Orașenești din Hârlău să descopere, treptat, semnificațiile ascunse ale lucrărilor expuse. Mesagerul, personajul principal din operele artistului, este de fapt un receptacul și un transmițător al unor adevăruri, un element tranzitoriu al acestei lumi și, nu în ultimul rând, se identifică cu artistul însuși. Acesta poate lua diferite forme – poate avea aparența unui personaj uman, poate fi un clopot sau chiar o apariție iluzorie a divinității – , dar, până la urmă, este doar o plăsmuire a minții artistului.

3-Trup si suflet - 100_125 - ulei panza

Dacă ar fi să vorbesc despre graficianul Dan Nistor, ar trebui să menționez faptul că pentru o perioadă scurtă de timp am avut același drum. Totuși, pot spune că am avut privilegiul să cunosc un om excepțional care frapează prin simplitate, spontaneitate controlată și un subtil simț al umorului. Ca artist, Dan Nistor este într-o veșnică căutare a perfecțiunii, și o încercare permanentă de autodepășire. Arta, după cum mărturisea artistul, devine: „acea tornadă plină de culoare și de semne care, în cele mai nepregătite momente – gol, bucuros, rece, flămând – mă lasă să-mi dau cu părerea, mă completează, îmi deschide o comunicare aparte. Nu de puține ori, uitându-mă la ceea ce mi-a șoptit printre cuvinte și formule alambicate cu o zi înainte, am crezut că m-a abandonat. Fals… întotdeauna a fost lângă mine, trebuia doar să deschid ochii minții și s-o văd. Insistențele mele în a rupe din tăcerea ei bucăți de carne și adevăr mă fac să fiu un egoist și asta tocmai pentru a observa, deține și transmite mesajele ce-mi sunt atribuite și nu numai. Acum că încă sunt aici, gândurile, nălucile ce mă asaltează mă ajută să-mi decantez crezul despre iubire, pământ, viață, despre trup și suflet, despre tot ce-mi aparține ca artist, despre tot ce vreau să transmit celuilalt.”.

Când ne referim la viziunea sa artistică, înţelegem de fapt moştenirea tradiţională clasică, pe care artistul o îmbogăţeşte prin regândirea, în interiorul universului său egocentric, a statutului artistului în societatea actuală.  Subiectele operelor sale, pendulând în jurul fiinţei umane, sunt de fapt trăirile sale contradictorii, conştientizate şi, ulterior, consemnate cu asiduitate pe pagina imaculată de hârtie.  În contextul  acesta al căutării şi regăsirii propriei sale identităţi, apare în creaţia artistului tema „clopotului”, nu ca un mesager al morţii, ci ca reprezentare a antitezei dintre viaţă şi moarte, dintre prezenţă şi absenţă, dintre spiritualitate şi corporalitate. Toate aceste concepte, opuse ca semnificaţie, fac trimitere la complexitatea existenţei umane, pun în discuţie existenţa/negarea divinităţii ca instanţă supremă şi subliniază ideea prelungirii vieţii după moarte.

Foarte puţini artişti români contemporani, asemenea lui Dan Nistor, sunt capabili să preia moştenirea tradiţională a predecesorilor săi, să-i dea o formă coerentă şi s-o adapteze la necesităţile artei contemporane în continuă evoluţie şi transformare. Mesajul extrem de personal, precum şi conţinutul ideatic al lucrărilor sale conferă originalitate demersului său artistic şi îl plasează printre reprezentanţii de frunte ai artei româneşti contemporane.

Câteva date despre artist:

Nistor Daniel – Mihai este născut la 19-ianuarie-1976 în BUCURESTI. A studiat la  „UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ de ARTE BUCUREȘTI” specializarea – GRAFICĂ, clasa Prof. NISTOR COITA.

A participat la numeroase expoziții personale și de grup. A obținut numeroase premii printre care: în 1992 – Premiul 1 la Concursul național de ilustrații “Zilele culturii nemțene “ Tg. Neamt;  1999, Premiul 1 la Concursul de afișe “Decizii pentru secolul XXI “  organizat de Fondul Națiunilor Unite pentru Populație.

Iubitorii de frumos și de artă sunt așteptați la Biblioteca orășenească Hârlău, intrarea fiind liberă.

 

Comentarii închise la Expoziție de grafică și pictură la Biblioteca Orășenească Hârlău.

Din categoria Uncategorized

Un mare general al armatei române la Hârlău: Marcel Olteanu, comandantul Corpului Volunterilor Ardeleni.

O biografie de excepție. Colonelul Olteanu Marcel, comandantul Corpului Voluntarilor Ardeleni și Bucovineni din Hârlău.

Generalul Olteanu Marcel s-a născut la  4 mai 1872 în Craiova  și a murit în 1943 la București.  Urmează cursurile şcolii militare şi Şcoala de Război din Bucureşti.

A fost decorat pe 17 septembrie 1920, cu Ordinul Militar Mihai Viteazul clasa a-III-a, pentru bravură. După război a devenit general în rezervă al Corpului I Armată.

  • A fost primul comandant al Liceului militar “Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu între 1912 – 1917 când liceul s-a refugiat la Dorohoi. La acea dată era căpitan de cavalerie.
  • A scris lucrările: Huzarul Negru”, Carte ostășească, ostașilor români „ apărută în editura Institutului de Arte grafice C. Steflea București 1915, „Deprinderi tactice pentru ofițerii de toate armele” (1910) și „Manevra de aripă” (1912), „Din amintirile unui luptător”, Editura  Cartea Românescă, 1926 – București, în ultima sunt memorii cu operațiunile militare ale anului 1919 din Maramureș și Ungaria bolșevică a lui Bela Kun.
  • Fiind comandant al Regimentului 2 Călărași, a condus unitatea în luptele grele pentru recucerirea și păstrarea dealului Cireșoaia, pe frontul de la Oituz, Coșna, Cireșoaia, în bătăliile toamnei anului 1917. Numele lui este scris pe monumentul de la Tg.Ocna, dezvelit în 1928 în prezența regelui Ferdinand și reginei Maria.
  • șef de stat major al Corpului I Armată, comandant al Brigăzii 3 Roșiori și comandant al Diviziei 6 Infanterie, remarcându-se pe timpul Bătăliei de la Oituz.
  • A fost numit în noiembrie 1917, având gradul de colonel, comandantul Corpului Voluntarilor Ardeleni de la Hârlău. Corpul având trei regimente de infanterie. Ajuns general de brigadă a fost comandant al Brigazii 3 Roșiori și apoi a Diviziei 1 Infanterie ( Regimentul 17 Dorobați “Stirbei Vodă” din Turnul Severin și Regimentul 31 Dorobanți Calafat) A comandat trupe în Basarabia în 1918, Maramureș și Ungaria în 1919.

Olteanu & Mărdărescu

 

 

Generalul Trăian Moșoiu și generalul Marcel Olteanu (cu caschetă), la trecerea peste Tisa pe un pod de pontoane construit de geniștii armatei române.

 

  • In aprilie – mai 1919 este comandantul Detașamentului Mixt din Maramureș, format din 3 divizii românești și două divizii ardelenești (diviziile 16 și 18 ardelene). Respinge atacurile maghiare și bolșevice ucrainiene, și apoi trece la ofensivă și eliberează nord vestul țării. Detașamentul Mixt făcea legătura cu în flancul drept operativ a armatei din Transilvania cu flancul stâng a noi create armate cehoslovace.
  • In 1919 în perioada august- noiembrie, generalul Marcel Olteanu a fost guvernatorul militar al Budapestei, după ce a fost ocupată de armata română. El este cel care a adus la cunoștința opiniei publice întâmplarea cu soldatul care a pus opinca pe steagul Ungariei de pe parlamentul ungar.

Generalul-Marcel-Olteanu-primul-comandant-al-liceului

  • In 1931 generalul Marcel Olteanu îndeplinea funcția de Inspector general al armatei.
  • A decedat în 1943.
  • In localitatea Cilieni, județul Olt, este o stradă ce poartă numele generalului: General Marcel Olteanu.

 

Generalul Marcel Olteanu în uniformă de serviciu.

Comentarii închise la Un mare general al armatei române la Hârlău: Marcel Olteanu, comandantul Corpului Volunterilor Ardeleni.

Din categoria Uncategorized

Paul Iancu, o mare personalitate culturală a Hârlăului, a trecut la Domnul

Paul Iancu, muzeograf la Muzeul Viei și Vinului din Hârlău, dramaturg, scriitor și istoric a decedat astăzi la domiciliul din Hârlău.

condoleanțe

Paul Iancu, născut la 29 iunie 1941 în Costești, județul Iași, este o personalitate cunoscută atât ca autor de cărți cât și pentru activitățile desfășurate ca fost director la Casa de Cultură din Hârlău, la Muzeul Viei și Vinului din Hârlău. Ca președinte a Fundației Culturale „Petru Rareș”, a fost inițiatorul și directorul teatrului popular „Petru Rareș”, ce a adus pe scenă în cele peste 600 de spectacole teatrale, mari actori și artiști ai României.

Paul Iancu este cetățean de onoare a orașului Hârlău.

Este o mare pierdere pentru mișcarea culturală a Hârlăului. A plecat dintre noi o mare personalitate, om de cultură, care a marcat cultura orașului în ultimii 50 de ani.

Dumnezeu să-l ierte. Condoleanțe familiei îndurerate.

 

 

2 comentarii

Din categoria Uncategorized

Înălțarea Sfintei Cruci, tradiții și obiceiuri

In popor, această sărbătoare, cu dată fixă, se mai numește și Ziua Crucii și este considerată data ce vestește sfârșitul verii și începutul toamnei. Conform tradiției populare, de Ziua Crucii se închide pământul, care ia cu sine insectele, reptilele și plantele ce au fost lăsate la lumina în primavară.

“In lumea satelor înca se mai crede că, în această zi, șerpii, înainte de a se retrage în ascunzișuri, se strâng mai mulți la un loc, se încolăcesc și produc o piatră nestemată, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor”, spun specialiștii în etnografie și folclor.

Tot în această zi, preotul sfințește via și butoaiele de vin, pentru ca și în viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeși astăzi. Ei trebuie păstrați ca ofrandă pentru păsările cerului și de aceea se numesc, în limbaj popular, “strugurii lui Dumnezeu”. în serile culesului, podgorenii fac focuri din vița uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură și muzică.

Cimitir-2

Pe 14 septembrie, la biserică se sfințesc busuiocul, menta, măghiranul și cimbru, considerate plante magice. Acestea îi apără pe credincioși de diverse boli, dar veghează și asupra păsărilor și animalelor din ogradă.

Monedele sfințite în aceasta zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliță aduc belșug și spor în muncă.

De asemenea, se spune ca nu este bine să se mănance usturoi, nuci, prune și peștele. Este recomandat să se țina post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului și a trupului.

Nu este voie, în ziua Inălțării Sfintei Cruci, să se lucreze, pentru a nu atrage primejdiile.

Marcel Lutic în lucrarea “Timpul Sacru – sărbătorile de altă dată”, p158, privitor la acestă mare sărbătoare a creștinătății, mai spune:

“Celor care , din varii motive, nu sunt dispuși să respecte această importantă sărbătoare, le amintim că făcând astfel, ies de sub protecția crucii. (…) Dacă tuna de după 14 septembrie, este semn de toamnă lungă”.

Referință:

Marcel Lutic în lucrarea “Timpul Sacru – sărbătorile de altă dată” Editura Fundația Academică AXIS, seria etnologie, 2006 Iași.

Comentarii închise la Înălțarea Sfintei Cruci, tradiții și obiceiuri

Din categoria Uncategorized

Câte ceva despre bulibașă

Zilnic, televiziunile ne povestesc ce mai spune, ce mai face, bulibașa. Numele de bulibașă este o altă moștenire din vrema stăpânirii turcești care a rămas doar în vocabularul țigănesc.

În perioada fanariotă, la domnie, erau demnitari sau militari, care aveau diferite funcții militare: buluc-bașa din turcescul bölúk-bašy,  care era un șef  (comandant) de companie. Bimbașa, comandant peste 1000 de militari (bim – 1000, bašy – comandant șef), echivalentul maiorului de mai târziu.

La țigani, bulibașa era și mai este un șef ales, sau mai bine spus recunoscut de colectivitățile de țigani, de obicei pe plan local. Acesta este reprezentantul recunoscut de colectivitate în raporturile cu autoritățile, alte grupuri (clanuri) de țigani, sau cu regii (împărații) recunoscuți de țiganii din întreaga țară și cei din străinătate.

satra 1911

Acești bulibași sunt în primul rând bogați, au autoritate și prestanță față de supușii din colectivitate, și aplanează diferite conflicte din colectivitate. Ei poat convoca staborul – tribunalul țigănesc, care judecă diferite pricini, după legea țigănescă.

 

In prezent oficial, țiganii sunt denumiți rromi (în vocabularul țigănesc rom – om). Însă nu vei auzi niciodată un etnic rrom să spună că sunt conduși de un bulibașa al rromilor ci bulibașa țiganilor din localitate.

Refrință: https://dexonline.wikitip.info/?s=buliba%C8%99a

Fotografie: Șatră de țigani, vedere care a circulat la începutul secolului al XX-lea, timbrul aplicat pe vedere are  valoarea de 5 lei,  și prezintă imaginea  regelui Carol I.

Comentarii închise la Câte ceva despre bulibașă

Din categoria Uncategorized

Note de lectură

Lansarea unei monografii, este o mare sărbătoare pentru autori, dar și pentru locuitorii din localitatea la care se referă lucrarea.

În ziua de 1 septembrie 2017, a fost lansată la primăria din Roești, județul Vâlcea, lucrarea “Monografia comunei Roești, județul Vâlcea” , autori fiind o familie de profesori din Hârlău: profesorul de geografie Gheorghe Burican, soția dumnealui, doamna profesor de istorie Ștefania Burican și fiul acestora profesor de informatică Bogdan – Alexandru Burican.

Parcurgând paginile monografiei simți de la capitol la capitol că autorul este altul, deoarece diferă stilul și fondul strict de specialitate (geografie, istorie, statistică, sociologie, istoria școlii, istoria bisericilor etc.)

P1080762

Apariția “Monografiei comunei Roiești, județul Vâlcea”, pentru mine nu a fost o surpriză! Încă de acum 2-3 ani, domnul profesor Burican Gheorghe, când mă întâlnea, după o expediție de documentare și fotografii pe meleagurile vâlcene, mă întîmpina radios: “Bă, dacă ai ști ce am găsit la arhivele statului”, sau “Dacă ai ști ce comoară de documente am găsit la arhivele episcopiei Râmnicului, etc”.

Cartea apărută în 2017 în editura PIM Iași, este amplă, 496 de pagini, structurată în 10 capitole, cu ilustrații color și multe copii de documente, multe publicate în premieră.

Mulți poate s-ar întreba, de ce să citească un moldovean  monografia unui sat din Oltenia subcarpatică? Pentru mine a fost curiozitatea. Fiind destul de familiarizat cu istoria veche și contemporană a ținutului Hârlăului, citind paginile acestei lucrări am găsit multe similitudini. In primul rând descrierea geografică a văii Cernei amintește de valea Bahluiului, cu terasele unde au fost așezări încă din neolitic, fiind locuite și în prezent, alunecările de teren frecvente, morile de pe cursul de apă, pădurile de stejar.

Chiar și istoria este asemănătoare. Ținutul subcarpaților getici era în vechime proprietatea unor obști de moșneni, adică răzeșii din ținutul Hârlăului. Găsim și acolo moșii boierești, mănăstirești, pârcălabi, vornici, căpitani de ținut, ispravnici. Ocupanți străini, la ei turci și austrieci, la noi turci și ruși. Dar și participarea la războaiele care au scris istoria contemporană a României este asemănătoare. Dacă Tudor Vladimirescu la 1821 suna adunarea “voluntirilor” și  pandurilor vâlceni pentru a lupta pentru drepturi sociale și eliberarea de sub turci, în ținutul Hârlăului, boierii adunau oastea la 1821 să lupte contra armatei fanarioților greci a lui Alexandru Ipsilanti, sătui de un secol de opresiune grecească.

Un capitol amplu este dedicat istoriei școlilor din comună, lucru de înțeles autorii fiind cadre didactice. Dacă ași fi scris eu monografia, poate puneam un accent mai mare pe latura militară.

Burican_lansare

Este o carte pe care o citești cu plăcere, este scrisă narativ, fără a se folosi în exces termeni prea tehnici. Doar în prima parte, descrierea geografică, caracterizarea morfologică și morfometrică a zonei, specialitatea domnului profesor Gheorghe Burican este adresată cu precădere celor de specialitate, amintind de o lucrarea anterioară a domniei sale “Bazinul hidrografic al râului Bahlui, în amonte de Cotnari” Editura PIM  Iași, 2014.

Având în vedere amploarea lucrării și costurile ridicate de tipărire, înțeleg de ce unele capitole de la sfârșit au fost tratate mai succint. Mă așteptam la o prezentare mai amplă a etnografiei și folclorului zonei, fotografii cu portul popular, frumoasele costume oltenești, obiceiurile tradiționale laice și religioase.

Din cele citite prin presă și rețelele de socializare, lucrarea a fost foarte bine primită de oficialitățile, cadrele didactice și locuitorii comunei Roești, localitatea de baștină a domnului profesor Burican Gheorghe.

Ii felicit pe autori, și pe această cale le mulțumesc pentru volumul dăruit, însoțit de un autograf care ma emoționat.

Pentru cei care sunt interesați de lucrare, probabil un exemplar se va găsi și la Biblioteca Orășenească Hârlău.

In fotografie, domnul profesor Burican Gheorghe  la lansarea monografiei la primăria Roești. Sursa fotografiei – Facebook.

Comentarii închise la Note de lectură

Din categoria Uncategorized