Lansare de carte „Ținutul Hârlău, sate, târguri, mănăstiri”

In programul primei zile a Zilelor orașului Hârlău – ediția 2015, a fost și lansarea cărții „Ținutul Hârlău – sate, târguri, mănăstiri” scrisă de autorul acestui blog: colonel (în retragere) Miron Dumitru.

Cu această ocazie am ținut un discurs de prezentare, pe care-l reproduc mai jos:

 Ținutul Hârlău, sate, târguri mănăstiri,

 (scurtă prezentare a cărții)

  Motto

Socot, că bun și frumos  lucru este, ca oricine poartă numele de român, să se intereseze de a cunoaște cât mai mult: istoria, trecutul neamului său, al țării sale și chiar al localității unde se află, oricare ar fi ea, știut fiind,că orice lucru cu cât îl cunoști mai  mult, cu atât îl prețuiești după adevărata lui valoare.

Preot iconom Nicolai Dărângă – “Monografia comune Tg.Frumos – 1916

 Cartea Ținutul Hârlău, sate, târguri, mănăstiri”, apărută în editura PIM Iași-2015, este rezultul a 8 luni de documentare, fructificând și cele aproximativ 150 de articole publicate în ultimii 6 ani pe blogul  personal http://www.hârlău625.wordpress.com.

Cartea are 176 de pagini, format B.5,, are 44 de capitole,  45 de pagini color, 7 hărți ale ținutului, din care 4 realizate de mine.

Dacă ar fi să descriu cartea în câteva cuvinte, a-și spune că este cartea hotărniciei în ținutul Hârlăului, din Moldova medievală.

Hotarul țării, ținutului, satului, târgului, moșiei  domnești, boierești, răzeșești și mănăstirești, constituia baza relațiilor de proprietate, sursa bogăției și a conflictelor politice și sociale dintre proprietarii din țară și a relațiilor cu vecinii țării.

Aceste hotare erau stabilite după reguli ancestrale, ce veneau din era precreștină și poartă numele de “dreptul moldovenesc”, sau “obiceiul pământului”, expresie ce se regăsește în actele domnești inclusiv pe timpul domniilor fanariote.

Hotarele o dată stabilite și acceptate de vecinii de hotar, erau înscrise în hrisoave, ispisoace și uricele de danie domnești.

Un alt aspect care este prezentat în carte, se referă la viața localităților. Când au apărut, când au fost atestate documentar, cine au fost stăpânii. Când au dispărut, cum s-au transformat din cătun în sat, din sat în târg (Botoșani, Frumușica, Sulița), sau din târg în comună urbană, cazul Hârlăului și Cotnariului.

Am tratat mai pe larg, statutul de oraș a Doamnei, soția voievodului, a târgului Botoșani, deoarece veniturile târgului erau ale Doamnei, din perioada domniei lui Petru Rareș (1528) și până în 1820, când târgul scapă de aceste obligații financiare (bezmen), veniturile fiind folosite în beneficiul târgului.

O atenție deosebită s-a acordat vieții târgurilor ținutului Hârlău. Respectiv reședința de ținut Hârlău, reședințelor de ocol domnesc din târgul Cotnari, târgul Botoșani, Coșula și Șipote.  In lucrare se prezintă pe scurt istoria acestora. Nu am dorit să extind prezentarea acestor târguri deoarece există monografii detaliate.

Am încercat să prezint istoria acestor târguri în corelație cu istoria Moldovei. De ce au decăzut târgurile Hârlău și Cotnari și a înflorit și dezvoltat târgul Botoșani, târg ce va deveni în secolul XVIII, capitală de ținut și care va prelua, teritorii de la ținuturile Hârlău, Dorohoi și Suceava?

Ținutul Hârlău, a fost unul din cele 22 de ținuturi ale Moldovei. A fost când mai mare, când mai mic. Evoluția ținutului reflectând istoria Moldovei. A fost mare pe timpul lui Ștefan cel Mare. A devenit mic în secolul XVIII, când i s-au luat în două etape 1757 și 1774, ocolul Botoșani și satele din nordul ținutului,  date la constituirea ținutului Botoșani, rămânând cu două ocoale. A mai crescut la 1803 când avea 5 ocoale, printre care și ocolul Prut de la est de Iași, până la Tomești inclusiv.

După ce imperiul țarist a luat Moldovei la 1812  ținuturile dintre Prut și Nistru, ținutul Hârlău este iarăși mic cu doar 4 ocoale.

La 1834, ținutul Hârlău după 425 de ani atestați documentar, este desființat, odată cu ținutul de la sud-vest Cârligătura, teritoriul ținutului fiind împărțit între ținutul Botoșani, care a luat 2 ocoale din nord (Miletin și Coșula) și ținutul Iași, care a luat cele două ocoale din sud (Bahlui și Jijia).

In cuprinsul cărții se vor mai găsi date despre mănăstirile și schiturile de pe teritoriul ținutului,  care au fost, care au dispărut, care mai există.

Se mai găsesc date privind moșiile domnești, boierești, mănăstirești și răzeșești, despre familiile marilor boieri care au avut moșii și curți boierești în ținutul Hârlău, despre cele 3 curți domnești din ținut: curțile de la Hârlău, Botoșani și Cotnari.

Un capitol este destinat populației ținutului Hârlău, un altul minoritaților naționale, care în 425 de ani de ființare a ținutului, au populat acest spațiu.

In această carte despre ținutul Hârlău,  pentru prima dată, se prezintă studiile  recente ale unor istorici cum ar fi: Valentin Trăian Poncea, Elena Greceanu, arhitect Stela Cheptea, Maria Magdalena Szekely, Mircea Ciubotaru (care într-un articol din publicația Analele Putnei nr.1 din 2005, deslușește soarta a peste 100.000 (alte izvoare istorice poloneze chiar 150000) de ruși și ruteni ortodocși, aduși de Ștefan cel Mare la 1498 din Polonia, și așezați în Moldova, mulți întemeind sau populând sate în ținutul Hârlău, și despre zestrea primei soții a domnului Ștefan cel Mare, cneaghina Evdochia (Eudochia) din Kiev, fiica principelui Olelko, care a adus ca dar de nuntă 100 de familii de ruși, fiind așezați pe o moșie dăruită Doamnei, de Ștefan cel Mare, lângă Belcești, în satul Ruși.

Un capitol distinct se referă la protopopiatul Hârlău. O istorie pe scurt a acestei instituții, singura care în zilele noastre, prin cele 88 de parohii, amintește de multisecularul ținut al Hârlăului.

Cartea este scrisă într-un limbaj accesibil, fără excese de arhaisme sau de limbaj strict științific. Este o carte de informare despre istoria mai puțin cunoscută a ținutului Hârlău.

Din câte cunosc, de la desființarea ținutului la 1834, deci acum 181 de ani, nu a fost scrisă o monografie sau lucrare dedicată ținutului Hârlăului.

Lansare Ținut 012

CAM00373

Cartea, prin bunăvoința domnului primar Constantin Cernescu, a consilierilor locali ai primăriei Hârlău, a fost tipărită în 150 de exemplare și se vor putea găsi 50 de exemplare și la Biblioteca Orășenească Hârlău.

Și pe această cale aduc mulțumiri domnului primar Constantin Cernescu și domnilor consilieri ai Consiliului Local Hârlău, pentru posibilitatea de a prezenta această carte.

Le doresc să le țină Dumnezeu obiceiul, ca în fiecare an, de Zilele Orașului Hârlău, să sprijine lansarea unei cărți despre Hârlău.

Voi dona câte un exemplar din cele 50 de cărți tipărite de mine, bibliotecilor comunelor Deleni, Scobinți, Cotnari, Coșula și Șipote.

Vă doresc o lectură plăcută a acestei cărți, în care am pus și un strop din admirația și pasiunea, pentru istoria târgului și ținutului Hârlău, unul din cele mai vechi al Moldovei, cu toate că am locuit relativ puțin în aceste locuri.

Hârlău, 18 aprilie 2015

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Un călător german la curtea măriei sale, Constantin Moruzi voievod

Dr. Andreas Wolf, medic din Sibiu, la 1805 publică un jurnal de călătorie, unde povestește impresii din Iași și de la curtea domnească a lui Constantin Moruzi voievod, unde a fost medic al domniței Sultana.

Acesta a fost în mai multe călătorii în Iași, între  anii 1780 – 1797, unde a și locuit câțiva ani.

Impresiile au fost publicate în lucrarea Contribuții la o descriere statistico-istorică a Principatului Moldovei, Sibiu 1805.

copertă Andreas Wolf.

De la acesta a rămas o descriere a Bahluiului de la sfârșitul secolului XVIII, din care citez mai jos în traducerea istoricului Mihai Costăchescu.

“Unul este Bahluiul, care de obicei, fără dreptate este numit fluviu. L-ar putea numi cineva, cu mai mult temei, o băltoacă cu broaște, care se întinde departe. El nu are un izvor propriu (sic!) din care să izvorască. Albia sa o formază două dealuri, care stau față în față și în mijlocul lor Bahluiul își hrănește broaștele sale.

Aceste dealuri le vezi, după ce ai trecut râul Siret, la Roman, spre miazăzi (când vrei să călătorești de aici spre Iași), se prelungesc pe lângă Târgul Frumos, și se tărăgănează până în porțile de sud ale Iașilor.

Dacă cumva plouă mai multe zile, se strânge mai multă apă pe o întindere de 7 până la 8 mile, de amândouă laturile albiei Bahluiului. Dacă în acest ținut vine o rupere de nori, atunci nu-i nici o minune (cum am vazut eu însumi în două rânduri), dacă duce cu dânsa și case de lemn, și oameni sărmani, care locuiesc atât de bucuroși în această mocirlă, alături de boi, cai, vaci și porci, ori îneacă chiar oameni.

In aceste împrejurări, Bahluiul poate fi socotit ca un mare lac, pe care se poate umbla câteva zile cu luntrile. Se scurge apa și el ia înfățișarea unui heleșteu, care nu (este n.n.) deloc peștele de la Dorohoi. Dacă vremea este secetoasă timp mai îndelungat, Bahluiul se schimbă într-o mocirlă plină de broaște, care din pricina orăcăitului grețos de broaște, de loc nu este neplăcut, care însă din cauza exalărilor urât mirositoare, nicăieri nu pot fi mai păgubitoare pentru sănătate, decât la Iași, vechiul oraș de reședință a principilor, unde Bahluiul pare cel mai adânc. Căci aici se oprește cea mai mare parte a apei, și numai puțină curge, în o scurgere foarte mică încă trei ceasuri departe de Iași, spre răsărit, până când se împreună cu o altă baltă, numită Jijia, și de aici la o depărtare de un ceas se varsă în Prut”.

In aceiași lucrare dr.Andreas Wolf, scrie despre experiența terifiantă la care a asistat pe timpul unui cutremur puternic ce a zguduit Iașul:

“La 1781 pe 26 septembie către miezul nopții, după o furtună care a ținut trei ceasuri, s-a cutremutar pământul foarte tare, și a facut nu puține pagube în Iași și multe alte localități.

Mai înspăimântător a fost însă cutremurul de pământ care a avut loc în anul 1795, ziua de 8 aprilie, cam la 10 ore trei steferturi seara în Iași. Atunci au căzut turnuri și hogeacuri, bolți de biserici, și case. Cucoana unui  de boier, de groază a căzut într-o manie fără leac: se temea într-una că va fi înghițită de pământ. (De fapt cutremurul a fost la 6 aprilie 1790 și a fost estimat de 7,1 grade pe scara Richter, considerat ca fiind intens. Iar cel din 1781, este de fapt din 1787, 18 ianuarie, estimat ca fiind distructiv și având 6,5 grade pe scara Richter).

“Inainte vreme, toți boierii cei mari, în Iași, își construiau casele lor, din temelie din bârne de stejar, prin care apoi își făceau păreții. Când îi întrebam pentru ce fac așa, ei îmi răspundeau: pentru că ne temem de cutremurele de pământ”.

După cum se vede cele două cutremure puternice au fost la interval de 3 ani și au avut epicentrul  tot în munții Vrancei (n.n).

(Un articol de Mihai Costachescu, apărut în revista Ioan Neculce, buletinul muzeului municipal Iași, fascicula 5, 1925, p.286-291).

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Biserica “Măicuța” din Târgu Frumos. O biserică construită cu lemn de la alte două biserici.

În satul Scobinţi, județul Iași, Mănăstirea Neamţ avea un schit, metoc al mănăstirii, numit „Schitul Dealul lui Vodă”

În documente la 1740 este amintit monahul Sofronie ca fiind ctitor. Din acest schit, astăzi există numai temelia din piatră a bisericii sub forma de navă, împrejurul căruia se află cimitirul parohial din Scobinți.

Aproape de acest schit, spre nord 100 m, în anul 1850 (1849 potrivit lui Nicolae Stoicescu  “Repertoriul bibliografic a localităților și monumentelor medievale din Moldova”, București, 1974 p.748), Mihail Cantacuzino Paşcanu a zidit din piatră şi cărămidă actuala biserică acoperită iniţial cu şindrilă (draniță), iar din 1935 cu tablă pusă de enoriaşi. Data construcţiei este înscrisă spre apus, deasupra uşii de intrare, cu Pisania în chirilică: „Leat 1850, 1 iunie Mihail Cantacuzino” Hramul bisericii fiind „Duminica Tuturor Sfinţilor”.

Biserica din Erbiceni a fost zidită în mijlocul satului la circa 200 de metri sud de fostul conac boieresc, fiind ctitoria din 1848, (potrivit lui Nicolae Stoicescu  “Repertoriul bibliografic a localităților și monumentelor medievale din Moldova”, București, 1974 p.284),  a boierilor Luca, Lascăr și Constantin Pașcanu și are hramul “Sfinții Împărați Constantin și Elena”.

Inainte de construirea bisericilor din zid, în Scobinți și Erbiceni, erau biserici din lemn. Cele două biserici după demolare, materialul lemnos a fost cumpărat de de târgoveți din Târgu Frumos și sub îndrumarea maicii Serafima, la 1853, pe un teren donat de familia Brânzeștilor de la Costești se ridică o biserică din lemn cu hramul “Pogorârea Sfântului Duh”.

La 1857,la  sfințirea acestei biserici din lemn aflată la vest de Târgu Frumos, lângă cimitir, a participat Ghenadie Sinadon, egumen al Bisericii Sf.Spiridon din Iași, cu binecuvântarea mitropolitului Moldovei, Sofronie Miclescu.

Bis.Măicuței_TgFrumos

În semn de recunoștință pentru maica Serafina,  prin osârdia căreia s-a înălțat acestă biserică, din acel moment a purtat numele de “Măicuța”, biserica Măicuței.

La 1906, s-a început ridicarea unei noi biserici, deoarece ce veche din lemn, se deteriorase foarte tare, însă nu s-a reușit decât temelia.

( Neculai  Dărângă Monografia comunei Târgu Frumos, 1916 Iași, p.71-72).

Biserica Măicuței, din păcate nu este pe Lista monumentelor istorice.

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Preot iconom Neculai Dărângă, autorul primei monografii a Târgului Frumos.

În curând se vor împlini 100 de ani de la apariția primei (și singure) monografii a orașului Târgu Frumos. preot Dărângă 002 Recent, am reușt să intru în posesia unei copii a acestei  lucrări, publicată cu mari sacrificii financiare, de preotul paroh al bisericii domnești cu hramul Sfânta Cuvioasa Paraschiva din Târgu Frumos, Neculai Dărângă. Am mai cautat și pe internet, am găsit puține date despre acest preot. Cu toate acestea, mi-am conturat un portret, este drept incomplet, a unui intelectual, filantrop, patriot, om de cultură și mai ales a unui om dedicat misiunii lui de preot paroh și preot militar.

Preotul Nicolae Dărângă, a fost preot paroh a bisericii domnești Sfânta Cuvioasa Paraschiva din Târgu Frumos în perioada 1908 – 1944.

CuvioasaTgFrumos

Biserica gospod (domnească) Sfânta Cuvioasa Paraschiva din Târgu Frumos la 1915. (Monografia comunei Târgu Frumos p.61)

Acesta a avut un adevarat crez privind rolul preotului,  crez cu  care începe singura monografie a localitații Târgu Frumos, tipărită pe banii preotului la 1916 la Iași: “Socot, ca bun și frumos lucru  este, că oricine poartă numele de român, să se intereseze de a cunoaște cât mai mult: istoria, trecutul neamului său, al țării sale și chiar al localității unde se află, oricare ar fi ea, știut fiind, cu atât îl prețuiește după adevărata lui valoare”.

În îndelungata lui activitate de preot paroh, Neculai Dărângă a lăsat urmașilor multe lucrări ce i-au asigurat eternitatea în conștiința concetățenilor săi și în istoria țării. In primul rând a publicat cărți și articole. În afara monografiei sus amintite, a mai publicat în 1928, un articol despre Biserica “Coborârea Sf.Duh” (Măicuța) din Târgu Frumos, în  ACMIB (Anuarul Comisiei Monumentelor Istorice), p.158, un alt articol în Anuarul din 1930, privitor la biserica domnească Sf.Cuvioasă Paraschiva (Nicolae Stoicescu – Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova, 1974, București p.857, 858). A organizat cu forțele proprii și cu puținii bani dați de donatori, în casa parohială, un mic muzeu unde au fost păstrate cărți sfinte vechi, obiecte de uz liturgic. Potrivit unui procesului-verbal încheiat pe 20 noiembrie 1980, preotul paroh de la biserica domnească Sf.Parascheva din Târgu Frumos, a predat 17 icoane aflate în stare de conservare mediocrã și 11 cãrți de cult, dintre care unele erau deja foarte deteriorate. Acestea sunt singurele obiecte mai valoroase păstrate dintre cele care au aparținut bisericii și menționate de preotul Neculai Dărângă în monografie. Jumãtate de secol mai târziu, unele dintre ele au fost mutate în depozitul de la mănăstirea Golia, unde se gãsesc și acum,  restul au dispărut. A organizat în casa parohială care era și veche și cu nevoi de reparații, prima școală primară din Târgu Frumos. Aceasta casă parohială a servit și ca spital. A organizat o mică bibliotecă, care la 1916 avea 600 de volume. (Monografia comunei Târgu Frumos, p.66-67).

S-a implicat în înființarea și administrarea unor organizații de binefacere,culturale, filantropice (ajutorarea familiilor sărace care aveau bărbații mobilizați și participanți la război, a orfanilor, a copiilor din familii sărace ce nu puteau urma cursurile școlii primare).  La jumătatea lunii august 1916, factorii de decizie politică a țării, hotărăsc intrarea Armatei Române în război. In toamna și iarna anului 1916, după pierderile militare și teritoriale, casa regală, administrația și armata română se retrăgeau în Moldova. Mulți preoți au fost mobilizați în armată. Într-un tren sanitar îl găsim pe Iconomul Neculai Dărângă în funcția de preot militar respectiv în Trenul Sanitar nr.6. Trenul sanitar era în compunerea serviciilor medicale a  diviziei de infanterie. Acesta,  într-un raport către conducerea Inspectoratului Clerului Militar, semnala colaborarea fructuoasă cu ofițerii și personalul sanitar: ,,…în unire cu domnii ofiţeri de la această formaţie, precum şi cu sergentul cu termen redus, C.Tomescu, licenţiat în teologie, am înfiinţat cu soldaţii trenului o şcoală de ambulanţă la care predau zilnic cursuri”. Acestea nu erau simple cursuri de alfabetizare, căci ,,obiectele ce se predau sunt: religia, aritmetica, scris-citit, istoria, geografia şi higiena”  ( Arhivele Militare Române, fond Inspectoratul Clerului Militar, dosar 5, f.11) Sărăcia datelor despre preotul iconom Neculai Dărângă nu mi-a permis mai multe date. Insă și acestea conturează o personalitate puternică, ce s-a implicat cu multă sârguință și cu folos în viața târgului, dar și a țării ca preot militar.

preot Dărângă 003

Monografia comunei Târgu Frumos (copertă), de Neculai Dărângă

2 comentarii

Filed under Uncategorized

Lansare de carte de Zilele Orașului Hârlău

In ziua de 18 aprilie 2015, orele 13.00 la Conacul Polizu – Maxut va avea loc lansarea cărții de istorie a ținutului Hârlău: „Ținutul Hârlău, sate, târguri mănăstiri”. Cartea aparține autorului acestor rânduri, Miron Dumitru. Primăria și consiliul local m-au onorat prin achiziționarea la preț de tipar a 150 de exemplare care vor fi distribuite gratuit bibliotecilor din Hârlău și localitățile învecinate.

Lansarea cărții va avea loc în cadrul manifestărilor ocazionate de Zilele orașului Hârlău din 18 și 19 aprilie 2015.

Organizatorul activității sunt Primăria Hârlău și Consiliul Local Hârlău. Accesul la lansare, este pe bază de invitație, primită din partea organizatorilor.

lansare carte_ținut 004

2 comentarii

Filed under Uncategorized

Mănăstirea Coșula, catastihul cu sama din 1742

Mănăstirea Coșula la 1742, era în ocolul Coșula din ținutul Hârlău. Periodic – aproximativ la 7 ani, se întocmeau Catagrafiile visteriei Moldovei, prin care se stabileau prin recensământ, care sunt contribuabilii la visterie, pe categorii de persoane. Mitropolia Moldovei, în paralel, cerea și ea de la mănăstiri și schituri “sama”, o dare de seamă, prin care se stabileau creșterile și descreșterile bunurilor mobile și imobile ale acestor așezăminte. Protopopiatele dădeau și ele o “samă” pentru parohiile din subordine. Iată care era „sama” din catastihul mănăstirii Coșula al 1742.

  • Mănăstirea avea o moară cu roată lângă mănăstire,
  • un sfert dintr-o poiană, Corneciul,
  • Un sfert din satul Costini (sat medieval Costeni, pe r.Bistrița, la 1606 era întărit de Constantin Movilă voievod lui Golâiaș, fost jicnicer). In prezent Costina județul Suceava.)
  • Jumătate din satul Iacobini pe Jijia (actualul sat Slobozia, comuna Deleni, județul Iași).
  • Jumătate din satul Itești (lângă hotarul moșiei mănăstirii Putna)

Bucate (animalele domestice ale mănăstirii)

  • 2 boi mari,
  • 4 boi gonitori (?)
  • 2 tăurași din anul respectiv
  • 1 junică
  • 40 de stupi, intr-o prisacă

Cheltuieli ale egumenului (starețul) mănăstirii:

  • 2,6 lei pentru bucate de hramul mănăstirii
  • 1 leu ciubote
  • 2 lei sucman (suman?) pentru un argat
  • 5 lei simbrie pentru un preot (bani din simbria egumenului)
  • 1 leu pentru un scuman unui țircovnic.
  • 1,4 lei pecete unui argat holtei(?)

Suma totală lipsește din catastih (catastif). Sama M-rii Coșula 1742 După cum se vede și mănăstirile aveau un catastif unde se treceau cheltuielile egumenului. Este drept că am gasit documente unde egumenul lua din mănăstire bani și-i folosea în scopuri personale. Mulți aveau moșii, sate și vii proprii, sau odăi și câșle unde aveau vite, oi și cai. Acest lucru nu era interzis în acele timpuri, condiția era că după moarte, acele bunuri erau trecute la averea mănăstirii. Referințe: Buletinul comisiei istorice 1915, vol.I, p.286 M-rea Coșula 1900

Mănăstirea Coșula, fotografie din anul 1900. Foto din Fototeca ortodoxiei române

Cu această ocazie, aduc la cunoștința cititorilor acestui blog, că lucrarea „Ținutul Hârlău, sate, târguri, mănăstiri” a ieșit de la tipar. Lansarea va avea loc la 18 aprilie, de Zilele orașului Hârlău. Programul se va afișa de primărie.

Comments Off on Mănăstirea Coșula, catastihul cu sama din 1742

Filed under Uncategorized

O ipoteză interesantă. Întemeietorul Moldovei, Bogdan I, s-a refugiat la Hârlău?

Un interesant articol de pe blog de istorie veche:   http://istoriefurata.istorieveche.ro/transilvania-intre-anii-1342-1382-si-regele-ludovic-de-anjou/ de pe platforma wordpress.com

In articolul “Transilvania între anii 1342-1382 și regele Ludovic de Anjou”, descrie împrejurările în care Basarab I în 1342 a părăsit Maramureșul istoric, după ce a intrat în conflict cu regele Ungariei, Ludovic de Anjou.

Citez un fragment care mi se pare interesant și pentru istoria Hârlăului:

Situația din Moldova însă nu era pe deplin liniștită. Lipsa documentelor nu ne permite stabilirea ținutului unde s-a “autoexilat”, Bogdan. Unii istorici opinează în privința nordului Moldovei, susținând că voievodul își stabilise reședința la Hârlău. Cert este că nu avem o dovadă sau atestare istorică. In decursul timpului curtea acestuia avea să se mărească prin desele migrații ale maramureșenilor în Moldova, permițându-i crearea unui mic voievodat, independent de coroana maghiară. Este mai mult ca sigur că atât tătarii cât și lituanienii îl percepeau ca pe un aliat împotriva coroanei maghiare, dovadă că documentele timpului nu prezintă nici un conflict  între acesta și cei doi puternici vecini.

Câteva ipoteze interesante pentru Hârlău:

  • dacă se vor găsi documente de atestare a prezenței lui Bogdan I și a curții sale, formate din fugari din Maramureș la Hârlău, istoria Hârlăului, atestată documentar, va fi mai veche decât cea recunoscută în prezent: 1 mai 1384.
  • documentul din 1384, dat de Patru I Mușat către mama acestuia Margareta Mușata, ar întări existența la Hârlău a curții voievodale, unde  la 1384 se găsea mama acestuia.
  • descoperirile arheologice din campaniile arheologice din secolul trecut și descoperirile accidentale de monede, ceramică efectuate la săparea fundațiilor blocurilor de pe strada Ștefan cel Mare, strada Logofăt Tăutu și hotelul Răreșioaia în deceniul în anii ’70 al secolului trecut, atestă locuirea Hârlăului încă din a doua parte a secolului XIV.
  • dacă documentar se va stabili că Hârlăul a fost prima reședință voievodală, acest lucru ar marca Hârlăul  ca locul unde s-a întemeiat Moldova și nu Siretul și ulterior Baia.

Cum este o poveste, neatestată documentar ci doar o ipoteză, din patriotism local semnalez pe acest blog un aspect mai puțin cunoscut de istorie veche a Moldovei și implicit a târgului, acum oraș Hârlău

Bogdan I la Hârlău

Articolul integral poate fi citit aici:  http://istoriefurata.istorieveche.ro/transilvania-intre-anii-1342-1382-si-regele-ludovic-de-anjou/

Comments Off on O ipoteză interesantă. Întemeietorul Moldovei, Bogdan I, s-a refugiat la Hârlău?

Filed under Uncategorized