Arhive pe etichete: primul razboi mondial

Acum 100 de ani! Un discurs regal în plin război, care a zguduit țara.

România din martie 1917, era o țară în pragul catastrofei. Căderea guvernului țarist, ideile bolșevismului care au penetrat puternic armata rusă. Epidemia de tifos exantematic care secera zilnic sute de militari și civili, foametea care s-a instalat deoarece armata de un milion de soldați a Rusiei consumau pe datorie rezervele de hrană ale României. Pe plan extern, marile puteri aflate în conflict, mai pe căi ascunse, mai la lumina zilei, hotărau sacrificarea Poloniei și României pentru o pace separată cu Austro-Ungaria. Regele se confrunta la Iași cu imixtiunea nedisimulată a Rusiei în treburile interne, iar pe străzile Iașului și marile orașe din Moldova, adunările sovietelor de soldați ruși, care nu mai erau controlați de superiori, făceau adunări și instigau la revoluție pe români. In această situație grea pentru țară și Casa Regală, regele a găsit prezența în mijlocul trupelor de pe front, liniște și loialitate.

regele-ferdinand

In tranșeele soldaților aflați pe frontul din sudul Moldovei, regele Ferdinand a  făcut public mesajul care va zgudui clasa politică (mai ales a marilor latifundiari din partidul Conservator) și a ridicat moralul trupei, în majoritate proveniți de la țară, că au pentru ce lupta. Promisiunea regală era cea mai bună garanție că se va înfăptui! Veți primi pământ și drepturi civile (votul universal). Din calculul guvernului Brătianu, erau necesare 2 milioane de hectare. Majoritate venind din domeniile regale, din confiscarea unor părți din moșiile latifundiarilor români și cumpărarea de către stat a 500.000 de hectare.

Mai jos redau mesajul regelui, care este un exemplu de document crucial, ce a influințat istoria:  simplu și concis, un angajament direct. Reforma agrară va începe cu domeniile regale.

discursul regelui

Ostaşi, cu inima plină de nădejde vă salut azi pe voi, ostaşi din armata II-a care de mai multe luni aţi opus o rezistenţă nebiruită tuturor încerărilor vrăjmaşilor de a rupe liniile noastre. Voi staţi aici la un post de onoare păzitori neobosiţi ai hotarului Ţării, expuşi la atacurile unui vrăjmaş care în trufia lui crede că toţi trebuie să se închine lui, că toate drumurile, toate uşile sunt deschise lăcomiei sale de stăpânire, prin vitejia voastră bărbătească l-aţi învăţat să priceapă „pe aci nu se trece”.

Am venit azi între voi să vă aduc prinosul meu de recunoştinţă pentru modul cum v-aţi luptat până acuma şi să împart acelor care s-au distins îndeosebi, răsplăţile lor, dar mulţumirea mea vă îmbrăţişează pe voi toţi care v-aţi condus ca nişte ostaşi vrednici de dragostea ce Ţara vă poartă , şi de la care Ţara şi Regele vostru mai aşteaptă multe fapte eroice.

Dincolo de ţinuturile bogate dar pustiite acuma stau fraţii noştri şi suferă sub jugul nemilos al unui vrăjmaş care fără cruţare a cotropit o mare parte a iubitei noastre Ţări şi care suge până la cea din urmă picătură de viaţă a unei populaţii chinuite şi batjocorite în cele mai sfinte sentimente ale ei. Acolo zic sub ţarinele sfinţite de sângele lor mii de viteji care şi-au dat viaţa pentru mărirea patriei, ei toţi vă cheamă, ei toţi aşteaptă de la voi să goniţi din pământul românesc armatele vrăjmaşe, să înfigeţi drapelele voastre victorioase iarăşi în pământul strămoşesc.

Vă mai aşteaptă lupte grele, căci drumul este lung, dar cu ajutorul lui Dumnezeu îl veţi străbate ca biruitori.

Vouă fiilor de ţărani care aţi apărat cu braţul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun Eu, Regele vostru că pe lângă răsplata cea mare a izbândei care vă asigură fiecăruia recunoşinţa neamului nostru întreg, aţi câştigat totodată dreptul a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-aţi luptat. Eu, Regele vostru, voi fi întâiul a da pildă. Vi se va da şi o largă participare la treburile statului. Arătaţi – scumpii mei ostaşi –  demni de încredere ce Ţara şi Regele vostru pun în voi şi împliniţi-vă ca până acuma datoria voastră cu sfinţenie.

Să trăiască scumpa noastră Ţară şi viteaza ei armată, nădejdea şi fala ei!

Cum s-a ținut de cuvânt regele și guvernul după război, am scris pe acest blog aici:

https://harlau625.wordpress.com/2016/09/15/cum-au-fost-sparte-marile-mosii-din-zona-harlaului-in-1919/

Referință: Constantin Kirițescu Istoria Războiului pentru întregirea României 1916-1919, vol.II, Editura Științifică și Enciclipedică, 1989 București, p. 19-20 (Soldatul revanșei).

Comentarii închise la Acum 100 de ani! Un discurs regal în plin război, care a zguduit țara.

Din categoria istorie

Restructurarea și refacerea Diviziei 13 Infanterie Ploiești în perioada ianuarie-iunie 1917 la Hârlău.

Divizia 13 Infanterie, făcea parte din Corpul 3 Armată (D.5 I, D.13 I, D.14 I)

P1080303

Comandamentul Diviziei 13 Infanterie: comandant general Ioan I. Popescu, dispus din februarie 1917 la conacul Ghica din Deleni.

La 29 ianuarie 1917 prin aplicarea ordinului Marelui Cartier General, nr.1014/1916, Divizia 13 Infanterie Ploiești, în refacere în Hârlău, Deleni și Maxut, este restructurată.

Regimentul 48 Infanterie, din 15 ianuarie, este contopit cu Regimentul 49 Infanterie, unitatea rezultată având titulatura de Regimentul 48/49 Infanterie. Din februarie 1917 comandant de regiment a fost Ioan Gavrilescu, iar din martie 1917 locotenent colonel Alexandru Rotaru. Acesta era dispus în satul Maxut, comuna Deleni.

Regimentul 72 Infanterie, la 29 ianuarie 1917 prin aplicarea ordinului Marelui Cartier General, nr.1014/1916 Regimentul 72 Infanterie se contopește cu Regimentul  47 Infanterie, noua unitate având titulatura de Regimentul 47/72 Infanterie. Pentru refacere a avut dispunerea în  satul Deleni.

In Hârlău, Bădeni și Buhalnița se găseau R.5 Călărași, unitățile de divizie, trenul divizionar (unitatea de depozite, transport și asigurarea cu materiale) în zona Munteni (lângă gară), compania de transmisiuni în vecinătatea Poștei (Actualul Muzeu al Viei și Vinului).

Divizia 13 Infanterie, prin subordonarea regimentelor 50 și 64 Infanterie, dispuse la Frumușica și Copălău, are următoarea organizare:

Brigada 26 Infanterie cu Regimentul 47/72 Infanterie (3 batalioane de infanterie); Regimentul 48/49 Infanterie (3 batalioane de infanterie).

Brigada 25 Infanterie cu Regimentul 50 Infanterie Focșani (3 batalioane infanterie) și Regimentul 64 Infantarie Tecuci.(3 batalioane de infanterie)

Brigada 13 Artilerie Ploiești

Regimentul 23 Artilerie Buzău (9 baterii de 75 mm)

Regimentul 28/3 Artilerie Obuziere Ploiești (2 baterii obuziere de 105 mm și 120 mm) 8 piese, 2 baterii de 58 mm, 2 escadroane de cavalerie din Regimentul 5 Călărași Ploiești, Batalionul 13 Pioneri Ploiești.

TOTAL UNITĂȚI COMBATANTE totalizau 12 batalioane de infanterie, 21 de baterii de artilerie. ( lt.colonel Alexandru Ioanițiu Războiul României 1916-1918, București 1928.)

Cu toate că efectivele sunt mai mici decât la începutul războiului, de exemplu compania de infanterie avea numai 180-190 de militari față 260 la începutul războiului, de prin dotarea cu puști mitralieră 8 la o companie, și mitraliere (24 la un regiment, față de 6 la începutul războiului), puterea de foc a regimentelor a crescut.

Spre front

De asemenea și artileria a primit din Franța prin Rusia, tunuri și obuziere de mare calibru ( tunuri de câmp lungi și scurte calibru 120 mm, obuziere și mortiere de tranșee) cu o mai mare putere de foc și cu o cadență de tragere mai mare.

Militarii au primit căști de oțel cu care era dotată și armata franceză, grenade de mână, măști contra gazelor de luptă.

tun 120 mm

După cum arată Constantin Kirițescu în “Istoria Războiului pentru Întregirea României (1916-1919)” Editura Științifică și Enciclopedică, 1989 București, p.17,  Corpul III Armată, care avea în compunere și Divizia 13 Infanterie, a fost prima reorganizată, la începutul lunii iunie era gata de luptă.

Trupa era supusă unui program intensiv de instrucție. Instructori francezi atașați diviziei au instruit întâi instructorii în școli divizionare, care au funcționat la Hârlău peste linia de cale ferată în dreptul gării Hârlău. Gradații care terminau școala divizionară mergeau la regimente și instruiau militarii instructori de la companii în școlile regimentare. Aceștea la rândul lor instruiau trupa de la companii și batalioane. Se punea accent pe instruirea cu noile modele de armament intrate în dotare ca de exmplu puștile mitralieră. Instrucția se făcea în teren deluros acoperit, cu păduri, pe dealul Lupăriei din Zagavia, iar pentru câmpie pe dealul Gurguieta și  în câmp dincolo de dealul Cireșului.

Vizita rege la Harlau

Au fost aplicații ce au inclus marșuri, apărare și ofensivă de zi și noapte, culminând cu marea aplicație tactică cu folosirea munției reale din 15 mai 1917 pe dealul Gurguieta, unde au participat cele 4 regimente ale diviziei, regimentul de artilerie, și aviația care a experimentat și aplicat conducerea focului artileriei. Învățămintele din această aplicație au fost folosite în marile lupte din august 1917 de la Mărășești, unde timp de 21 de zile, Divizia 13 Infanterie a ținut piept la 5 divizii inamice.

La aplicația de verificare a capacității de luptă a diviziei au participat Regele Ferdinand, generalul Henri M. Berthelot, generali din Marele Cartier General, comandamentul Armatei 1, ofițerii din comandamentul Corpului 3 Armată.

Rezultatul aplicației a fost încurajator pentru conducerea militară română și aliați.

Comentarii închise la Restructurarea și refacerea Diviziei 13 Infanterie Ploiești în perioada ianuarie-iunie 1917 la Hârlău.

Din categoria istorie

Evenimentul cel mai important din istoria Hârlăului din 2017 – 100 de ani de la constituirea Corpului Voluntarilor Ardeleni.

Nu am așteptări prea mari de la autoritățile locale, județene sau naționale, însă cu sprijinul Primăriei Hârlău, primăriei Deleni, Primăriei Scobinți, Protpopiatului Hârlău, Colegiului Național „Ștefan cel Mare” din Hârlău, Liceului Tehnologic din Hârlău, Casei de Cultură, Bibliotecii Orășenești Hârlău, a unor persoane care iubesc acest oraș, sponsori, propun organizarea unor activități aniversare. Hârlăoanii pot să-și exprime recunoștința și să aniverseze,  această mare unitate dislocată la Hârlău acum 100 de ani, unde s-a pregătit pentru lupta cea mare: Dezrobirea Transilvaniei și realizarea Marei Uniri.

In 1919, militarii acestui Corp al Voluntarilor Ardeleni, au făcut parte din Diviziile Ardelene care au luptat în pusta ungară ajungând la Budapesta.

Mă gândesc că ar putea fi invitate personalități, istorici din Alba Iulia, Iași, Chișinău și Kiev, localități, care au marcat istoria acestui Corp de Voluntari.

Pentru comentarii, propuneri și inițiative, vă stă la dispoziție pagina de facebook:

https://www.facebook.com/voluntari1917/

Comentarii închise la Evenimentul cel mai important din istoria Hârlăului din 2017 – 100 de ani de la constituirea Corpului Voluntarilor Ardeleni.

Din categoria istorie

Documente din arhive despre Hârlăul de acum 100 de ani.

La arhivele statului Botoșani, documentele prefectului, am găsit câteva documente ce fac referire la situația Hârlăului în timpul primului război mondial, (ianuarie-februarie 1917). În Hârlău se găseau subunități și unități ale Diviziei 13 Infanterie Ploiești, aflată în refacere.

Mai jos voi prezenta câteva documente, și comentariile la acestea, așa cum au fost publicate în lucrarea Divizia 13 Infanterie Ploiești – cronica a 10 luni în anticamera morții, editura PIM Iași, 2014, p. 73-75.

La Deleni, primar era Neculai Negură. Acesta trimite la 24 ianuarie 1916 către administrația plasei Hârlău și la prefectură Botoșani, bugetul pe anul 1916 și 1917.

La Hârlău, primar este Eugen Totoescu, acesta trimite la prefectură bugetul pe 1916. Secretarul primăriei era C.I. Șerban.

Pentru 1917, primăria Hârlău, trimite bugetul extraordinar de război la prefectură Botoșani. Bugetul este semnat de ajutorul de primar Gheorghe Suditu, deoarece primarul Eugen Totoescu (PNL) și-a dat demisia. Din document rezultă că trei din consilierii locali au murit, iar 2 consilieri lipseau.

Spre surpinderea mea, din ianuarie până în martie, nu au fost raportate cazuri de tifos exantematic, febră tifoidă și febră recurentă, ci de holeră și anghină difterică.

La 10 ianuarie 1917, serviciul sanitar de pe lângă prefectura Botoșani, trimite circulara nr. 1903 din 14 ianuarie 1917 prin care se declară carantină ca urmare a depistării unor bolnavi de anghină difterică și holeră la Frumușica și Hârlău.

Medicul orașului Hârlău, dr. Abels Leon, trimite o telegramă la prefectură prin care raportează 13  cazuri de holeră la Hârlău, din care au decedat  nouă. Dintre militari, au murit 3 soldați și doi prizonieri de război. (Rezultă că la acea dată în Hârlău erau și prizonieri de război, fară a se preciza numărul acestora și cărei armate aparțineau).

Mai face cunoscut că la Hârlău sunt 10 spitale și că urmează a se mai înființa încă 4.

Prin telegrama nr. 366 din 7 martie 1917 poliția urbei Hârlău comunică primul caz de tifos exantematic în rândul populație.

Cu adresa nr. 20842 din 27.02.1917 comandantul Diviziei 13 Infanterie din Hârlău, solicită ajutor autoritaților locale pentru instalarea de bărăci metalice destinate spitalelor militare. Prin adresa nr. 2298 din 08 martie 1917, medicul șef al orașului Abels Leon,  aduce la cunoștința serviciului medical a prefecturii că la 25 februarie 1917 s-a declarat epidemia de tifos exantematic. Se solicită de la prefectură fonduri, var și petrol pentru măsurile sanitare, atât pentru militari cât și civili.

spital-de-campanie

Cu adresa nr. 140 din 24 aprilie 1917, prefectura se plânge comandamentului militar că rechizițiile făcute au lăsat populația civilă fără hrană, semințe pentru semănăturile de primăvară. Oamenii sunt slabi, slab nutriți și bolnavi de tifos.

Cu adresa nr. 747 din 11 iunie 1917, conducerea de plasă Hârlău, trimite un raport prefectului prin care se arată situația dezastroase a populației: Bolile nu se mai ispravesc în rândul populației. Se solicită trimiterea de urgență de petrol pentru dezinsecție și var pentru igienizare.

Spitalul nr. 144 Hârlău, cu adresa nr. 664 din martie 1917, solicită primăriei Hârlău sprijin în lucrători și unelte pentru a se săpa în dealul din spatele Spitalului Pulcheria Ghica gropi comune pentru înhumarea a 10-15 militari morți de febră tifoidă și tifos exantematic în fiecare groapă.

Dispoziția nr.175 din 30.02.1917 a prefecturii Botoșani, care transmite Primăriei și comandamentului Diviziei 13 infanterie, prevederea Comandamentului General al etapelor și comunicațiilor, prin care se obligă unitățile militare să asigure hrănirea copiilor orfani de mamă, ai căror tată este pe front.

Dispoziția pe linie de apărare antiaeriană transmisă de Ministerul de Război,  prefecturile iar acestea, la primării:

Liniile telefonice se vor pune la dispoziția exculsivă pentru transmiterea zborului planoarelor și zepelinelor spre localitate. Orice persoană care folosește telefonul îi va fi întreruptă comvorbirea pentru transmiterea semnalului de alarmă antiaeriană. La primirea semnalului de pericol de atac aerian, se vor lua măsuri de alarmare a populației și de adăpostire.

Aeroplanele sau zepelinele doborâte de aviația proprie sau artileria anti-aeriană vor fi puse spre pază. Se interzice intrarea în aeronavă, sau luarea de materiale din acestea.

2 comentarii

Din categoria istorie, Uncategorized

Un document de acum 100 de ani. Ordonanța nr.13 dată de comandantul Diviziei 13 Infanterie la Hârlău.

La începutul lunii februarie, atât medicul șef a comune urbane Hârlău, medicul Abel Leon, cât și autoritățile medicale ale Diviziei 13 Infanterie Ploiești, aflată în refacere în raionul Buhalnița, Bădeni, Hârlău, Maxut, Deleni au semnalat autorităților civile (prefectura Botoșani) și militare (Marele Cartierul General al Armatei Române din Iași) despre epidemia de febră tifoidă și febră recurentă care măcina zilnic zeci de suflete din rândul civililor și militarilor.

Public un ordin al comandandantului Diviziei 13 Infanterie, dat prin ordonanța nr.13 din 17 februarie 1917, prin care se vor executa măsuri stricte de igienă colectivă:

ordonanta-d13i

Ordonanța nr.3 din 17 februarie 1917, dată de la Cartierul Diviziei 13 Infanterie, semnată de comandantul diviziei colonel I. Popescu.

Noi colonel I. Popescu comandantul Diviziei 13.

Având în vedere că timpul începe a se încălzi. Având în vedere necesitatea măsurilor de igienă indispensabile pentru prevenirea bolilor molipsitoare, de care trebuie păzită atât de armată, cât și populația civilă, ordonăm următoarele:

  1. Toate gunoaiele din curți de la caii armatei, vor fi strânse grămadă, de către soldații care au în îngrijire caii.
  2. Ordonanțele ofițerilor și ordonanțele de la cai, cu ajutorul populației civile, vor curăți curțile caselor în care locuiesc, precum și strada în fața casei și 100 de metrii de ambele părți ale casei.
  3. Ofițerii vor fi personal răspunzători de executarea acestor măsuri.
  4. In curțile unde nu sunt soldați, populația civilă este obligată să adune toate gunoaiele gramadă pentru a fi cărate de serviciul de curațenie a primăriei.
  5. Curațatul latrinelor se va face de serviciul de ecarisaj (?n.n.) al comunei (urbane Hârlău n.n.).
  6. Curațatul malurilor Bahluiului și Nicolinei, se face de autoritatea locală cu forțe proprii:
  7. Comandantul pieței, în înțelegere cu comandantul coloanelor vor stabili modul de transportare a gunoaielor:
  8. Comandantul pieței Hârlău în unire cu polițaiul orașului se însărcinează cu aducerea la îndeplinire a acestei ordonanțe.

Dată de cartierul general al Diviziei 13 Infanterie, la Hârlău, azi 17 februarie 1917.

Semnează: colonel I. Popescu

Referință: col.ret. Miron Dumitru în lucrarea „Divizia 13 Infanterie – cronica a 10 luni în anticamera morții”. Editura PIM Iași,2014, p. 88-89.

Notă: Se pare că ordonanța a fost tipărită la o tipografie din Hârlău. Apare la măsura 5 „serviciul de ecarisaj” care să curățe latrinele – este probabil o eroare de redactare.

 

Comentarii închise la Un document de acum 100 de ani. Ordonanța nr.13 dată de comandantul Diviziei 13 Infanterie la Hârlău.

Din categoria istorie

Aniversările anului 2017 la Hârlău

525 de ani de la zidirea bisericii Sf.Gheorghe din Hârlău (1492)

520 de ani de la marea adunare a oștirii moldovenești de la Hârlău, pentru a sărbători victoria de la Codrii Cozminului împotriva oștilor regatului Poloniei (6 decembrie 1497).În documentele din acea dată, se scrie despre cetatea Soroca (prima atestare documentară).

500 de ani (1517) – Cutremur puternic de suprafață (crustal) în Hârlău (epicentrul în zona Darabani – Botoșani) urmat de un incendiu, care a provocat avarii la Curtea Domnească. Ștefaniță Vodă, dispune reparații atât la Curtea Domnească cât și la biserica Sf. Gheorghe, afectată de cutremur.

490 de ani (1527, 20 ianuarie), Petru Rareș, este ales  la Hârlău, de boierii Moldovei, domn al Moldovei.

460 de ani (1557), de la urcarea pe tron a lui Alexandru Vodă Lăpușneanu la Hârlău. În același an s-a căsătorit cu fiica lui Petru Rareș voievod, Ruxandra.

250 de ani (1767), episcopul la Episcopie de Rădăuți, devenit sub ocupația austriacă și rusească episcopat al Hotinului, Amfilohie, care după ieșirea din episcopat ajunge la Iași și către sfârșitul vieții la mănăstirea Zagavia, unde stareț era Daniil. Episcopul Amfilohie a scris o  Gramatica teologhicească, Iași, 1795 (72 p.) – După Catehismul mitropolitului Platon Levsin al Moscovei – De obște gheografie, Iași, 1795 (230 p.), prelucrata, prin intermediul unei ediţii italiene, după Geografia universala a iezuitului Claude Buffier (cu informaţii istorice și geografice asupra Moldovei) ; – Elemente aritmetice, Iași, 1795 (168 p.), după Aritmetica italianului Alessandro Conti (cu menţionarea unităţilor de măsură folosite în Moldova). – In manuscris a rămas Gramatica fizicii, lucrare de știinţele naturii, prelucrata tot din limba italiana (Bibl. Acad.,ms.1627, editata in 1990).

183 de ani (1834) de la desființarea ținutului Hârlăului.

sc-baieti

 

 

160 de ani de școală primară și gimnazială la Hârlău (1857).

 

140 de ani de la Războiul de independență (1877, 10 iulie). Primăria Hârlău și cetățenii din localitate fac o colectă în bani pentru ajutorarea armatei de pe frontul din Bulgaria. Primăria dă 50 de lei iar cetățenii, în majoritatea evrei donează 201 lei. Primarul Hârlăului, Spiridon Ștefan contribuie cu 4 lei. 1877, 4 noiembrie. Dr. Capșa directorul general al Serviciului Sanitar anunță prin telegramă primăria, poliția  și spitalul din Hârlău că vor primi o parte din cei 56 de militari răniți sau bolnavi veniți în județul Botoșani de pe frontul războiului de independență din Bulgaria. Din Hârlău sunt mobilizați rezerviști și se achiziționează de către armată cai, boi, căruțe, care și fân.

Acum 130 de ani (1887). Primarul Hârlăului, Grigore Rozen, mută osemintele din cimitirele ortodoxe ale orașului (de la biserica Sf.Nicolae din Munteni și Sf.Gheorghe) pe dealul Cireșului, în cimitirul Eternitatea.

130 de ani de la sfințirea târnosirii reconstruirii catedralei mitropolitane din Iași (1887). Printre marii donatori și boierul Ghica – Deleni.

Acum 125 de ani (1892)  Se înființează la Hîrlău  judecătoria de pace a plasei Coșula-Miletin. Localul judecătoriei se afla în parcul de lângă primăria Hârlău.

Acum 125 de ani, apărea la Iași la editura „Fraților Șaraga” o culegere de poezii populare în volumul „Doine, culese și publicate așa cum se zic” de Mihail Cănianu (Moritz Cahana) din Hârlău.  Moritz Cahana este născut la  1867 în  Hârlău, judeţul Iaşi a decedat la 28 septembrie 1933 în  Bucureşti)

Acum 120 de ani:

1897, 4 octombrie este târnosită biserica Sf. Nicolae, fostă capelă de lemn din cimitirul târgului Hârlău. Lucrare făcută mai ales cu banii și munca bucovinenilor stabiliți în Hârlău, în cartierul Munteni.

1897, încep lucrările de restaurare a bisericii Sf. Gheorghe sub coordonarea  arh. francez E. A. Lecompte și  arh. C. Băicoianu. Se acoperă picturile exterioare și capătă înfățișarea pe care o vedem în prezent. Au fost făcute modificări regretabile!

1897, 17 decembrie s-a născut la Hârlău, Lișman Vasile, învățător, prozator, fost primar al orașului Hîrlău în anii 1930-1933. Este autorul unei monografii a orașului Hîrlău, apărută în 1972. Moare la Hîrlău la  23 martie 1996.

Acum 110 ani:

1907 până în 1914 apare în Hârlău, sporadic publicația “Lumina”, condusă de C.V. Gheorghiu, fost primar al Hârlăului. În paginile ziarului, articole despre viața economică, politică, socială și culturală și despre administrația locală din Hârlău.

1907 o răscoală a țăranilor pornită de pe moșiile arendașului Ficher, din Flămânzi, ajunge și la Hârlău. Nu se produc însă daune sau vărsări de sânge.

1907, lângă biserica Sf. Gheorghe era groapa de gunoi a orașului și târgul de vite. Un tânăr primar și un preot fac ordine. Cumpără o sinagogă aflată langă biserica, o dărâmă și fac posibil accesul creștinilor în biserică. Se începe curățirea de gunoaie a ruinelor Curții Domnești.

Acum 100 de ani.

1917, 10 mai . De Ziua Națională, în prezența regelui Ferdinand,  a lui I.G. Brătianu – primul ministrul, a lui I.G.Duca, generali din Marile Cartier General, împreună cu generalul Henri Mathias Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze în România, și Albert Thomas, ministrul francez al armamentului, asistă în Hârlău la defilarea trupelor Diviziei 13 Infanterie “Ploiești” comandant colonel Popescu Ion-Sanitaru . Sunt impresionați de gradul de pregătire pentru luptă și mai ales de moralul ridicat al trupei.

1917, 15 mai, personalitățile menționate mai sus participă la o aplicație tactică de mare amploare a Diviziei 13 Infanterie Ploiești pe dealul Gurguieta. Se verifică gradul de pregătire pentru luptă a diviziei. Se utilizează aviația pentru observare și conducerea focului artileriei. Dupăamiază boierul Ghica -Deleni invită regele și persoanele care-l însoțesc la un prânz vănătoresc la cabana de vânătoare din pădurea Pârcovaci.

1917, 17 august, se naște la Iași, doctorul Agapi Nicolae Gheorghe. Între 1917-1937 a domiciliat în Hârlău, în casa Agapi, care a fost după 1945 naționalizată devenind sediul securității, apoi sediul de comitet raional de partid și casă de cultură. În prezent casa (vecina cu Muzeul Viei și  Vinului) este o ruină. Doctorul Agapi, a fost în perioada 1940-1945 pe front. A publicat numeroase lucrări științifice și  de specialitate.

1917, 28 noiembrie, ia ființa la Hârlău din soldați și ofițeri voluntari transilvaneni, aflați în prizonierat în Rusia, Corpul Voluntarilor Ardeleni. Sunt dislocate trei regimente de voluntari, Regimentul 1 Turda la Scobinți, Regimentul 2 “Alba Iulia” la Deleni și Regimentul 3 “Avram Iancu” la Hârlău. Comandantul Corpului Voluntarilor Ardeleni, este numit colonelul Olteanu Marcel, ajuns general în 1919, va participa la luptele din Ardeal (Detașamentul general Olteanu din Maramureș)  și Ungaria contra armatei bolșevice a lui Bela Kun. A fost numit guvernator militar a Budapestei (august-noiembrie 1919).

Probabil sunt și alte aniversări, pe care le voi adăuga pe parcurs.

Comentariile la articol se pot face pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/Miron51/

 

Comentarii închise la Aniversările anului 2017 la Hârlău

Din categoria istorie, Uncategorized

O dramă a primului război mondial, exodul în Moldova

La sfârşitul lunii septembrie, în Transilvania, trupele germane şi austro-ungare au trecut la contraofensivă, reuşind să spargă frontul românesc, mai întâi pe Jiu, apoi şi prin trecătorile Carpaţilor. Armatele bulgare şi turceşti au ocupat Dobrogea, iar, la 10 noiembrie, mareşalul Mackensen a trecut, pe la Zimnicea, Dunărea, îndreptându-se spre Bucureşti.

coloana-militara

Cuprinsă de panică, populaţia din Oltenia, Muntenia şi Dobrogea a luat drumul exilului. Mii de români – femei, copii, bătrâni, sănătoşi sau bolnavi – au pornit în bejenie, cu căruţa sau pe jos, pentru a nu cădea în mâna invadatorilor. Toţi se îndreptau spre Moldova, fără să ştie către ce localitate anume. Imaginea acelor nefericiţi, hălăduind prin ploaie, prin zloată şi noroi, fără hrană, fără îmbrăcăminte adecvată i-a impresionat pe mulţi contemporani. Ministrul I.G. Duca recunoştea că guvernul a dispus retragerea în Moldova a tinerilor, dar nu le-a pus la dispoziţie niciun mijloc de transport. Mulţi „nu aveau haine, alţii erau desculţi, cerşeau de mâncare, cădeau de oboseală, se îmbolnăveau de frig, mureau pe la porţile hanurilor“.

Au plecat şi mulţi oameni politici, bancheri, comercianţi, industriaşi etc. Dar în cu totul alte condiţii. Constantin Argetoianu constata: „Pe când tinerii recruţi şi cercetaşi – până şi copii de 10-12 ani – erau transportaţi pe jos în Moldova (ca să nu-i poată utiliza inamicul în teritoriul ocupat) şi mureau de-a lungul şoselelor, de foame, de frig, de molimă, căci nu se găseau vagoane, Alecu Constantinescu-Porcu (PNL n.n.), ministrul Agriculturii, încărca şi transporta la Iaşi 17 (şaptesprezece) vagoane îmbâcsite cu tot ce avea în casă. Pe lângă cele necesare unui trai comod, Excelenţa Sa (Ion I.C.Brătianu n.n.) a evacuat la Iaşi obiecte ca: butoaie goale, mese şi scaune albe de brad pentru bucătărie, putini cu murături – până şi lemne de foc. Brătienii au expediat şapte vagoane încărcate cu butoaie cu vin. Bibicescu de la Banca Naţională a încărcat în vagoanele ce i s-au pus la dispoziţie până şi ficuşii doamnei Bibicescu“. Poate că unele relatări au fost exagerate, dar este cert că cei care au avut bani şi relaţii au putut să-şi transporte, cu trenul, o bună parte din avere, mai ales alimentele necesare în acele vremuri pline de incertitudini.

Refugiaţii au început să sosească la Iaşi pe la mijlocul lunii octombrie, iar la începutul lui decembrie au ajuns şi numeroşi militari, ale căror unităţi fuseseră răvăşite sau desfiinţate. Primarul oraşului, George Mârzescu, a depus eforturi supraomeneşti pentru a rezolva situaţia, recurgând la rugăminţi adresate proprietarilor de case, dar şi la rechiziţii, construind barăci, amenajând grajduri şi magazii, pentru a nu-i lăsa pe oameni sub cerul liber. Unii s-au  instalat la hotel, dar, din cauza aglomeraţiei, era greu de păstrat curăţenia. Renumitul hotel Traian a ajuns rapid într-o accentuată stare de degradare, WC-urile devenind neutilizabile, iar instalaţia de baie se defecta mereu; de săpun nu putea fi vorba, astfel că  locatarii alergau „cu limba scoasă după săpun şi fericiţii care posedau câte o bucată o purtau toată ziua în buzunar, de frică să nu le-o fure cineva“.

Regina Maria, împreună cu patru copii (Nicolae, Marioara, Elisabeta şi Ileana) au locuit timp de două săptămâni într-un vagon de tren, până le-a fost amenajată o locuinţă la Comandamentul Corpului IV Armată. Regele Ferdinand a rămas la Zorleni, lângă Bârlad, până la sfârşitul lunii ianuarie 1917, când s-a putut stabili în Palatul Cuza Vodă, din strada Lăpuşneanu, în care funcţiona Creditul Financiar Urban.

La 9 decembrie 1916 s-a deschis, în sala de spectacole a Teatrului Naţional din Iaşi, sesiunea ordinară a Parlamentului

Referință: http://www.ioanscurtu.ro/1916-1917-viata-cotidiana-in-iasi/

 

Comentarii închise la O dramă a primului război mondial, exodul în Moldova

Din categoria istorie, Uncategorized