Arhive pe categorii: istorie

Acum 100 de ani! Un discurs regal în plin război, care a zguduit țara.

România din martie 1917, era o țară în pragul catastrofei. Căderea guvernului țarist, ideile bolșevismului care au penetrat puternic armata rusă. Epidemia de tifos exantematic care secera zilnic sute de militari și civili, foametea care s-a instalat deoarece armata de un milion de soldați a Rusiei consumau pe datorie rezervele de hrană ale României. Pe plan extern, marile puteri aflate în conflict, mai pe căi ascunse, mai la lumina zilei, hotărau sacrificarea Poloniei și României pentru o pace separată cu Austro-Ungaria. Regele se confrunta la Iași cu imixtiunea nedisimulată a Rusiei în treburile interne, iar pe străzile Iașului și marile orașe din Moldova, adunările sovietelor de soldați ruși, care nu mai erau controlați de superiori, făceau adunări și instigau la revoluție pe români. In această situație grea pentru țară și Casa Regală, regele a găsit prezența în mijlocul trupelor de pe front, liniște și loialitate.

regele-ferdinand

In tranșeele soldaților aflați pe frontul din sudul Moldovei, regele Ferdinand a  făcut public mesajul care va zgudui clasa politică (mai ales a marilor latifundiari din partidul Conservator) și a ridicat moralul trupei, în majoritate proveniți de la țară, că au pentru ce lupta. Promisiunea regală era cea mai bună garanție că se va înfăptui! Veți primi pământ și drepturi civile (votul universal). Din calculul guvernului Brătianu, erau necesare 2 milioane de hectare. Majoritate venind din domeniile regale, din confiscarea unor părți din moșiile latifundiarilor români și cumpărarea de către stat a 500.000 de hectare.

Mai jos redau mesajul regelui, care este un exemplu de document crucial, ce a influințat istoria:  simplu și concis, un angajament direct. Reforma agrară va începe cu domeniile regale.

discursul regelui

Ostaşi, cu inima plină de nădejde vă salut azi pe voi, ostaşi din armata II-a care de mai multe luni aţi opus o rezistenţă nebiruită tuturor încerărilor vrăjmaşilor de a rupe liniile noastre. Voi staţi aici la un post de onoare păzitori neobosiţi ai hotarului Ţării, expuşi la atacurile unui vrăjmaş care în trufia lui crede că toţi trebuie să se închine lui, că toate drumurile, toate uşile sunt deschise lăcomiei sale de stăpânire, prin vitejia voastră bărbătească l-aţi învăţat să priceapă „pe aci nu se trece”.

Am venit azi între voi să vă aduc prinosul meu de recunoştinţă pentru modul cum v-aţi luptat până acuma şi să împart acelor care s-au distins îndeosebi, răsplăţile lor, dar mulţumirea mea vă îmbrăţişează pe voi toţi care v-aţi condus ca nişte ostaşi vrednici de dragostea ce Ţara vă poartă , şi de la care Ţara şi Regele vostru mai aşteaptă multe fapte eroice.

Dincolo de ţinuturile bogate dar pustiite acuma stau fraţii noştri şi suferă sub jugul nemilos al unui vrăjmaş care fără cruţare a cotropit o mare parte a iubitei noastre Ţări şi care suge până la cea din urmă picătură de viaţă a unei populaţii chinuite şi batjocorite în cele mai sfinte sentimente ale ei. Acolo zic sub ţarinele sfinţite de sângele lor mii de viteji care şi-au dat viaţa pentru mărirea patriei, ei toţi vă cheamă, ei toţi aşteaptă de la voi să goniţi din pământul românesc armatele vrăjmaşe, să înfigeţi drapelele voastre victorioase iarăşi în pământul strămoşesc.

Vă mai aşteaptă lupte grele, căci drumul este lung, dar cu ajutorul lui Dumnezeu îl veţi străbate ca biruitori.

Vouă fiilor de ţărani care aţi apărat cu braţul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun Eu, Regele vostru că pe lângă răsplata cea mare a izbândei care vă asigură fiecăruia recunoşinţa neamului nostru întreg, aţi câştigat totodată dreptul a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-aţi luptat. Eu, Regele vostru, voi fi întâiul a da pildă. Vi se va da şi o largă participare la treburile statului. Arătaţi – scumpii mei ostaşi –  demni de încredere ce Ţara şi Regele vostru pun în voi şi împliniţi-vă ca până acuma datoria voastră cu sfinţenie.

Să trăiască scumpa noastră Ţară şi viteaza ei armată, nădejdea şi fala ei!

Cum s-a ținut de cuvânt regele și guvernul după război, am scris pe acest blog aici:

https://harlau625.wordpress.com/2016/09/15/cum-au-fost-sparte-marile-mosii-din-zona-harlaului-in-1919/

Referință: Constantin Kirițescu Istoria Războiului pentru întregirea României 1916-1919, vol.II, Editura Științifică și Enciclipedică, 1989 București, p. 19-20 (Soldatul revanșei).

Comentarii închise la Acum 100 de ani! Un discurs regal în plin război, care a zguduit țara.

Din categoria istorie

Restructurarea și refacerea Diviziei 13 Infanterie Ploiești în perioada ianuarie-iunie 1917 la Hârlău.

Divizia 13 Infanterie, făcea parte din Corpul 3 Armată (D.5 I, D.13 I, D.14 I)

Imagini pentru general ioan popescu sanitarul
Comandantul Diviziei 13 Infanterie: Ploiești, general Ioan I. Popescu

Comandamentul Diviziei 13 Infanterie: comandant general Ioan I. Popescu, dispus din februarie 1917 la conacul Ghica din Deleni.

La 29 ianuarie 1917 prin aplicarea ordinului Marelui Cartier General, nr.1014/1916, Divizia 13 Infanterie Ploiești, în refacere în Hârlău, Deleni și Maxut, este restructurată.

Regimentul 48 Infanterie, din 15 ianuarie, este contopit cu Regimentul 49 Infanterie, unitatea rezultată având titulatura de Regimentul 48/49 Infanterie. Din februarie 1917 comandant de regiment a fost Ioan Gavrilescu, iar din martie 1917 locotenent colonel Alexandru Rotaru. Acesta era dispus în satul Maxut, comuna Deleni.

Regimentul 72 Infanterie, la 29 ianuarie 1917 prin aplicarea ordinului Marelui Cartier General, nr.1014/1916 Regimentul 72 Infanterie se contopește cu Regimentul  47 Infanterie, noua unitate având titulatura de Regimentul 47/72 Infanterie. Pentru refacere a avut dispunerea în  satul Deleni.

In Hârlău, Bădeni și Buhalnița se găseau R.5 Călărași, unitățile de divizie, trenul divizionar (unitatea de depozite, transport și asigurarea cu materiale) în zona Munteni (lângă gară), compania de transmisiuni în vecinătatea Poștei (Actualul Muzeu al Viei și Vinului).

Divizia 13 Infanterie, prin subordonarea regimentelor 50 și 64 Infanterie, dispuse la Frumușica și Copălău, are următoarea organizare:

Brigada 26 Infanterie cu Regimentul 47/72 Infanterie (3 batalioane de infanterie); Regimentul 48/49 Infanterie (3 batalioane de infanterie).

Brigada 25 Infanterie cu Regimentul 50 Infanterie Focșani (3 batalioane infanterie) și Regimentul 64 Infantarie Tecuci.(3 batalioane de infanterie)

Brigada 13 Artilerie Ploiești

Regimentul 23 Artilerie Buzău (9 baterii de 75 mm)

Regimentul 28/3 Artilerie Obuziere Ploiești (2 baterii obuziere de 105 mm și 120 mm) 8 piese, 2 baterii de 58 mm, 2 escadroane de cavalerie din Regimentul 5 Călărași Ploiești, Batalionul 13 Pioneri Ploiești.

TOTAL UNITĂȚI COMBATANTE totalizau 12 batalioane de infanterie, 21 de baterii de artilerie. ( lt.colonel Alexandru Ioanițiu Războiul României 1916-1918, București 1928.)

Cu toate că efectivele sunt mai mici decât la începutul războiului, de exemplu compania de infanterie avea numai 180-190 de militari față 260 la începutul războiului, de prin dotarea cu puști mitralieră 8 la o companie, și mitraliere (24 la un regiment, față de 6 la începutul războiului), puterea de foc a regimentelor a crescut.

Spre front

De asemenea și artileria a primit din Franța prin Rusia, tunuri și obuziere de mare calibru ( tunuri de câmp lungi și scurte calibru 120 mm, obuziere și mortiere de tranșee) cu o mai mare putere de foc și cu o cadență de tragere mai mare.

Militarii au primit căști de oțel cu care era dotată și armata franceză, grenade de mână, măști contra gazelor de luptă.

tun 120 mm

După cum arată Constantin Kirițescu în “Istoria Războiului pentru Întregirea României (1916-1919)” Editura Științifică și Enciclopedică, 1989 București, p.17,  Corpul III Armată, care avea în compunere și Divizia 13 Infanterie, a fost prima reorganizată, la începutul lunii iunie era gata de luptă.

Trupa era supusă unui program intensiv de instrucție. Instructori francezi atașați diviziei au instruit întâi instructorii în școli divizionare, care au funcționat la Hârlău peste linia de cale ferată în dreptul gării Hârlău. Gradații care terminau școala divizionară mergeau la regimente și instruiau militarii instructori de la companii în școlile regimentare. Aceștea la rândul lor instruiau trupa de la companii și batalioane. Se punea accent pe instruirea cu noile modele de armament intrate în dotare ca de exmplu puștile mitralieră. Instrucția se făcea în teren deluros acoperit, cu păduri, pe dealul Lupăriei din Zagavia, iar pentru câmpie pe dealul Gurguieta și  în câmp dincolo de dealul Cireșului.

Vizita rege la Harlau

Au fost aplicații ce au inclus marșuri, apărare și ofensivă de zi și noapte, culminând cu marea aplicație tactică cu folosirea munției reale din 15 mai 1917 pe dealul Gurguieta, unde au participat cele 4 regimente ale diviziei, regimentul de artilerie, și aviația care a experimentat și aplicat conducerea focului artileriei. Învățămintele din această aplicație au fost folosite în marile lupte din august 1917 de la Mărășești, unde timp de 21 de zile, Divizia 13 Infanterie a ținut piept la 5 divizii inamice.

La aplicația de verificare a capacității de luptă a diviziei au participat Regele Ferdinand, generalul Henri M. Berthelot, generali din Marele Cartier General, comandamentul Armatei 1, ofițerii din comandamentul Corpului 3 Armată.

Rezultatul aplicației a fost încurajator pentru conducerea militară română și aliați.

Comentarii închise la Restructurarea și refacerea Diviziei 13 Infanterie Ploiești în perioada ianuarie-iunie 1917 la Hârlău.

Din categoria istorie

Un sfânt rus trăitor în grotele Voronei. O poveste de acum de 300 de ani.

Comuna Vorona, aflată la 15 kilometri de municipiul Botoşani, este renumită pentru codrii ei seculari întinşi pe sute de hectare. Totodată, aici se află şi două mănăstiri faimoase în lumea ortodoxă pentru vechimea şi frumuseţea lor: Vorona şi Sihăstria Voronei. Anual, în jur de 1.500 de oameni vin aici pentru a-şi găsi liniştea. Totuşi, mănăstirile sunt doar loc de popas.

Ţinta finală a pelerinilor este, o grotă, pierdută în mijlocul sălbăticiei. De la mănăstiri până la grotă este un drum de patru kilometri, printre copaci, hăţişuri, pe pante abrupte.

Schit Vorona3
Grota lui Onufrie

Peştera pe care o caută se află în vârful unui pisc greu accesibil, într-un bloc masiv de calcar. Locul este cunoscut în lumea iniţiaţilor ordodocşi drept „grota lui Onufrie“. Istoric vorbind, lucrurile sunt neclare în privinţa pustnicului.

N.Iorga în Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor vol.II, editura Ministerului Cultelor și a Instrucțiunii Publice, 1939 București, p. 179, scrie despre un călugăr rus, Agafton care a întemeiat schitul Vorona în pădurile Botoșanilor, “schit de Sloveni, din Malorusia și Bucovina, Moldoveni și Români strânși din toate părțile (…)”.

Schit Vorona1
Drumul prin pădure spre grota lui Onufrie

O legendă transmisă din generaţie în generaţie de localnici şi de oamenii bisericii, spune că este vorba despre un călugăr rus singuratic, care s-ar fi aciuat la Vorona pe la jumătatea secolului al XVIII-lea. Ceea ce-l face cu adevărat atractiv pentru ortodocşi este credinţa că pustnicul a înfăptuit minuni.

Sihastrul rus şi-a căpătat faima de sfânt după ce ar fi vindecat-o, după moarte, pe fata unui voievod al Moldovei. S-a întâmplat, spun monahii de la Vorona, după 1789, an în care se crede că Onufrie a murit în chilia sa, după 25 de ani de pustnicie.

Schit Vorona2
Mormântul sihastrului Onufrie din mănăstirea Vorona

A fost înmormântat la rădăcina unui măr de la mănăstirea Sihăstria Voronei. Se spune că voievodul Moldovei, Mihail Sturza, care îşi avea moşiile la Botoşani, se afla la vânătoare în pădurile Voronei. Era însoţit de fiica sa, bolnavă de epilepsie.

„Voievodul a ajuns şi la mănăstirea Sihăstria Voronei, populată atunci de călugări greci şi ruşi. A rupt un fruct din mărul lângă care se afla mormântul Sfântului Onufrie şi i l-a dat fiicei sale. Fata, după nici o lună, s-a însănătoşit. Atunci, tânăra l-a visat pe Sfântul Onufrie. Mihail Sturza l-a dezgropat cu mâinile sale pe sfânt. L-a găsit neputrezit şi a dat ordin să fie canonizat“, spune maica Evghenia, de la Mănăstirea Vorona.

Moaştele Sfântului Onufrie au fost puse de voievod într-o raclă de argint şi depuse la schitul Sihăstria Voronei. Mărul făcător de minuni face rod şi astăzi în curtea mănăstirii. Traseul pelerinajului iniţiatic presupune trecerea pe la mărul din curtea mănăstirii, la moaşte şi, în final, la grotă.

Iniţial, despre peştera la Botoşani ştia puţină lume, dar astăzi tinde să devină un nou cult. Sfântul Onufrie este celebrat în calendarul creştin-ortodox, la data de 9 septembrie. „Merg pe jos cât trebuie, numai să ajung la grotă. Parcă îmi ia totul cu mâna. Pe mine m-a vindecat de un reumatism care mă termina“, spune Anastasia, o femeie venită din judeţul Bacău la grota lui Onufrie. La mediatizarea minunilor sfântului contribuie şi maicile de la Mănăstirea Voronei. „Vin mulţi oameni, din toată ţara şi nu în grupuri mari. Vin pe rând, singuri, sau câte doi-trei.

La sfânt ajung oamenii cu probleme, se roagă fiindcă nu-şi găsesc altundeva alinarea“, adaugă maica Evghenia. Călugării de la Sihăstria Voronei spun că noaptea, în apropierea grotei, se văd flăcări aprinse şi se aud cântări îngereşti, mai ales în preajma sărbătorilor.

Despre Onufrie se ştie doar ce au transmis călugării ruşi care au stat la început cu el la Sihăstria Voronei înainte să plece în pustnicie. Se spune că a venit din Rusia la Sihăstria Voronei în anul 1749, că s-a născut în Rusia ţaristă în jurul anului 1700 şi că ar fi făcut parte dintr-o mare familie nobiliară, fiind chiar rudă îndepărtată al ţarului Petru I.

Mulţi ani ar fi fost şi guvernator al unei provincii ruseşti. Nu se ştie de ce a apucat calea pustniciei. „S-a retras în sălbăticie. Acolo mânca, dormea, se ruga. A trăit 25 de ani în pădure singur. Mânca doar o singură dată pe zi, după apusul soarelui şi dormea doar trei ore“, spune maica Evghenia. Înainte de a muri, Onufrie ar fi apărut în vis unui preot din Tudora care ar fi plecat în toiul nopţii către peşteră unde l-a găsit căzut la pat pe Onufrie. L-a dus la Sihăstria Voronei unde a şi murit la aproape 90 de ani.

Pe acest blog, despre complexul mănăstiresc Vorona aici:

https://harlau625.wordpress.com/2014/08/10/astazi-complexul-monahal-vorona-judetul-botosani/

Dacă ajungeți la Sihăstria Voronei, nu uitați să vă reculegeți la mormântul sfântului Onufrie și să mergeți 4 kilometri spre sud, prin pădure, pentru a ajunge la schitul călugărului Onufrie.

Referințe:

Comentarii închise la Un sfânt rus trăitor în grotele Voronei. O poveste de acum de 300 de ani.

Din categoria istorie, Uncategorized

O surpriză la Muzeul de Istorie al Moldovei din Complexul Muzeal Național Moldova din Iași.

Astăzi a venit rândul Muzeului de Istorie a Moldovei din Compexul Muzeal Moldova din Iași să-l vizitez. Am mai vizitat cu altă ocazie Muzeul de Etnografie al Moldovei din acest complex muzeal. Nu doresc să comentez nimic despre sărăcia exponatelor (comparativ cu Muzeul de istorie din Botoșani sau P.Neamț). Doresc doar să remarc  prezența printre exponate în sala medievală, existența într-o vitrină, a unei cămăși din zale medievală (în partea inferioară destul de deterioarată), a unei mănuși din zale și a unei săbii drepte, pentru două mâini, toate, după cum scria pe o notiță explicativă ce arată provenența, din Deleni, județul Iași. Nu am găsit în documentările mele referințe la această descoperire. Unde, când, a avut loc această cercetare arheologică și locația sitului. Am găsit ceva aici:

Dă clic pentru a accesa 2004_03_08.pdf

Bonus, vizitatorii muzeului au avut permisiunea să viziteze o excelentă expoziție de ie românescă, replici excelente de pe unele vechi, din colecții particulare , ce au fost expuse printrea altele la Paris, Sankt Petersburg, New York, Chicago – Ilinois și alte locații. Excelentă expoziție, o cascadă de cusături, de modele antropomorfe, zoomorfe, geometrice în culori, într-o combinație și forme infinite, din toate zonele geografice ale țării și R.Moldova.

http://palatulculturii.ro/expozitii-si-evenimente/semne-cusute-prezint-ia-aidoma-68

Comentarii închise la O surpriză la Muzeul de Istorie al Moldovei din Complexul Muzeal Național Moldova din Iași.

Din categoria istorie, Uncategorized

Evenimentul cel mai important din istoria Hârlăului din 2017 – 100 de ani de la constituirea Corpului Voluntarilor Ardeleni.

Nu am așteptări prea mari de la autoritățile locale, județene sau naționale, însă cu sprijinul Primăriei Hârlău, primăriei Deleni, Primăriei Scobinți, Protpopiatului Hârlău, Colegiului Național „Ștefan cel Mare” din Hârlău, Liceului Tehnologic din Hârlău, Casei de Cultură, Bibliotecii Orășenești Hârlău, a unor persoane care iubesc acest oraș, sponsori, propun organizarea unor activități aniversare. Hârlăoanii pot să-și exprime recunoștința și să aniverseze,  această mare unitate dislocată la Hârlău acum 100 de ani, unde s-a pregătit pentru lupta cea mare: Dezrobirea Transilvaniei și realizarea Marei Uniri.

In 1919, militarii acestui Corp al Voluntarilor Ardeleni, au făcut parte din Diviziile Ardelene care au luptat în pusta ungară ajungând la Budapesta.

Mă gândesc că ar putea fi invitate personalități, istorici din Alba Iulia, Iași, Chișinău și Kiev, localități, care au marcat istoria acestui Corp de Voluntari.

Pentru comentarii, propuneri și inițiative, vă stă la dispoziție pagina de facebook:

https://www.facebook.com/voluntari1917/

Comentarii închise la Evenimentul cel mai important din istoria Hârlăului din 2017 – 100 de ani de la constituirea Corpului Voluntarilor Ardeleni.

Din categoria istorie

Alexandru cel Bun, 585 de ani de la moarte. Hârlăul în vremea voivodului.

Acum 85 de ani, profesorul P.P.Panaitescu a scris o carte, „Alexandru cel Bun, la 500 de ani de la moartea lui”.

alexandru-cel-bun

În acest articol doresc să punctez doar câteva descoperiri, ce atestă existența târgului Hârlău și curții domnești, încă din vremea domniei lui Alexandru cel Bun,  așa cum rezultă din lucrările pe care am reușit să le citesc.

În lucrarea sus amintită, la pagina 19, amintește de participarea unei delegații moldovene la Konstansz, Elveția, cu ocazia unui Conciliul papal. Delegația era condusă de Grigore Țamblac, mitropolit al Kievului și era trimisă de regele Poloniei și marele duce al Lituaniei. Din delegație făceau parte și boieri din Moldova și Țara Românescă, dar și reprezentanți a unor orașe și târguri. Din Moldova erau din târgurile întemeiate de sași și care în vremea lui Alexandru cel Bun, aveau o importantă populație de credință catolică și de etnie ungurească și săsească, originară din Transilvania, stabilită la Baia, Suceava, Roman, P.Neamț, Bârlad, Siret și Hârlău.

Cercetarea arheologică din secolul trecut la curtea domnească din Hârlău și în subsolul bisericii domnești Sf.Gheorghe din Hârlău, au evidențiat lucrări și artefacte datate ca fiind din timpul domniei lui Alexandru cel Bun.

În lucrarea arhitect Stelea Cheptea: „Un oraș medieval Hârlău”, editura Centrul de Istorie și Civilizație Europeană, 2000 Iași, capitolul– Curtea Domnească, primele curți domnești, la pag.129-134, se arată că în urma cercetărilor arheologice sistematice efectuate în perioada 1969-1977, s-a descoperit un strat de cultură din prima jumătate a sec. XIV și prima jumătate a secolului al XV-lea. Concluzia este că a existat o curte domnească anterioră refacerii Curții Domnești de către Ștefan cel Mare (1486), respectiv a unei construcții ce ar putea fi o casă domnească din timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Datarea fiind făcută studiind materialele ceramice găsite în acest nivel și a unei monede (un gros de argint), emis de monetăria domnului Moldovei, Alexandru cel Bun.

Cu ocazia săpăturilor din subsolul bisericii domnești, s-au identificat două temelii a unor biserici anterioare, mai mici. Concluzia fiind că o primă biserică ar fi fost ridicată de boierul Bârlă ce apare în actul de danie de la 1 mai 1384, dat de unchiului din partea tatălui, Petru I Mușat voievod, și o alta, mai mare, zidită în timpul domnei lui Alexandru cel Bun, care ar fi avut hramul Sf.Dumitru (opinie a preotului paroh doctor Dumitru Tincu).

Recomand pe acest blog: https://harlau625.wordpress.com/2011/07/02/lumina-de-sub-pamant-se-intampla-acum-10-ani/

Comentarii închise la Alexandru cel Bun, 585 de ani de la moarte. Hârlăul în vremea voivodului.

Din categoria istorie

Documente din arhive despre Hârlăul de acum 100 de ani.

La arhivele statului Botoșani, documentele prefectului, am găsit câteva documente ce fac referire la situația Hârlăului în timpul primului război mondial, (ianuarie-februarie 1917). În Hârlău se găseau subunități și unități ale Diviziei 13 Infanterie Ploiești, aflată în refacere.

Mai jos voi prezenta câteva documente, și comentariile la acestea, așa cum au fost publicate în lucrarea Divizia 13 Infanterie Ploiești – cronica a 10 luni în anticamera morții, editura PIM Iași, 2014, p. 73-75.

La Deleni, primar era Neculai Negură. Acesta trimite la 24 ianuarie 1916 către administrația plasei Hârlău și la prefectură Botoșani, bugetul pe anul 1916 și 1917.

La Hârlău, primar este Eugen Totoescu, acesta trimite la prefectură bugetul pe 1916. Secretarul primăriei era C.I. Șerban.

Pentru 1917, primăria Hârlău, trimite bugetul extraordinar de război la prefectură Botoșani. Bugetul este semnat de ajutorul de primar Gheorghe Suditu, deoarece primarul Eugen Totoescu (PNL) și-a dat demisia. Din document rezultă că trei din consilierii locali au murit, iar 2 consilieri lipseau.

Spre surpinderea mea, din ianuarie până în martie, nu au fost raportate cazuri de tifos exantematic, febră tifoidă și febră recurentă, ci de holeră și anghină difterică.

La 10 ianuarie 1917, serviciul sanitar de pe lângă prefectura Botoșani, trimite circulara nr. 1903 din 14 ianuarie 1917 prin care se declară carantină ca urmare a depistării unor bolnavi de anghină difterică și holeră la Frumușica și Hârlău.

Medicul orașului Hârlău, dr. Abels Leon, trimite o telegramă la prefectură prin care raportează 13  cazuri de holeră la Hârlău, din care au decedat  nouă. Dintre militari, au murit 3 soldați și doi prizonieri de război. (Rezultă că la acea dată în Hârlău erau și prizonieri de război, fară a se preciza numărul acestora și cărei armate aparțineau).

Mai face cunoscut că la Hârlău sunt 10 spitale și că urmează a se mai înființa încă 4.

Prin telegrama nr. 366 din 7 martie 1917 poliția urbei Hârlău comunică primul caz de tifos exantematic în rândul populație.

Cu adresa nr. 20842 din 27.02.1917 comandantul Diviziei 13 Infanterie din Hârlău, solicită ajutor autoritaților locale pentru instalarea de bărăci metalice destinate spitalelor militare. Prin adresa nr. 2298 din 08 martie 1917, medicul șef al orașului Abels Leon,  aduce la cunoștința serviciului medical a prefecturii că la 25 februarie 1917 s-a declarat epidemia de tifos exantematic. Se solicită de la prefectură fonduri, var și petrol pentru măsurile sanitare, atât pentru militari cât și civili.

spital-de-campanie

Cu adresa nr. 140 din 24 aprilie 1917, prefectura se plânge comandamentului militar că rechizițiile făcute au lăsat populația civilă fără hrană, semințe pentru semănăturile de primăvară. Oamenii sunt slabi, slab nutriți și bolnavi de tifos.

Cu adresa nr. 747 din 11 iunie 1917, conducerea de plasă Hârlău, trimite un raport prefectului prin care se arată situația dezastroase a populației: Bolile nu se mai ispravesc în rândul populației. Se solicită trimiterea de urgență de petrol pentru dezinsecție și var pentru igienizare.

Spitalul nr. 144 Hârlău, cu adresa nr. 664 din martie 1917, solicită primăriei Hârlău sprijin în lucrători și unelte pentru a se săpa în dealul din spatele Spitalului Pulcheria Ghica gropi comune pentru înhumarea a 15-25 militari morți de febră recurentă și tifos exantematic în fiecare groapă.

Regina Maria a fost în ziua de 23 aprilie/6 mai 1917 la deleni și Hârlău. La Hârlău a vizitat spitalele din oraș și ” o baracă imensă în care erau adăpostiți exantematicii (…)”. Maria regina României Jurnal de război (1916-1917) Editura Humanitas 2014 p. 456.

Dispoziția nr.175 din 30.02.1917 a prefecturii Botoșani, care transmite Primăriei și comandamentului Diviziei 13 infanterie, prevederea Comandamentului General al etapelor și comunicațiilor, prin care se obligă unitățile militare să asigure hrănirea copiilor orfani de mamă, ai căror tată este pe front.

Dispoziția pe linie de apărare antiaeriană transmisă de Ministerul de Război,  prefecturile iar acestea, la primării:

Liniile telefonice se vor pune la dispoziția exculsivă pentru transmiterea zborului planoarelor și zepelinelor spre localitate. Orice persoană care folosește telefonul îi va fi întreruptă comvorbirea pentru transmiterea semnalului de alarmă antiaeriană. La primirea semnalului de pericol de atac aerian, se vor lua măsuri de alarmare a populației și de adăpostire.

Aeroplanele sau zepelinele doborâte de aviația proprie sau artileria anti-aeriană vor fi puse spre pază. Se interzice intrarea în aeronavă, sau luarea de materiale din acestea.

Din documente rezultă că într-o perioadă scurtă, 25 februarie 1917 când este anunțat primul caz de tifos exantematic și după câteva zile se declară epidemia de tifos, până în 15 iunie 1917 când se declară terminarea epidemiei (deci în aproximativ 100 de zile) epidemia a făcut sute de victime. Armata a declarat că la Hârlău au decedat 689 militari și prizonieri de război, iar primăria într-o adresă către prefectura Botoșani comunică pierderile datorită bolii ca fiind de un sfert din populația civilă a orașului incluzând și refugiați de război ( în jur de 850 de persoane). Apreciez că în zilele de maxim a epidemiei (aprilie – 15 mai) erau între 25-50 de decedați pe zi).

Pierderile din rândul populației sunt raportate și de preoții din parohiile din Hârlău Mitropoliei Moldovei și Sucevei în rapoarte solicitate în 1919. Ei comunică pierderile din parohii (creștini) și precizează că un sfert din populația orașului a decedat.

Mai citiți pe acest blog :

https://harlau625.wordpress.com/2016/03/09/harlau-pagini-din-primul-razboi-mondial/

https://harlau625.wordpress.com/2012/04/08/pagini-din-istoria-orasului-harlau-acum-95-de-ani/

https://harlau625.wordpress.com/2016/08/24/marturii-despre-razboiul-de-acum-100-de-ani/

2 comentarii

Din categoria istorie, Uncategorized

Carte – Orașele Moldovei, o dezamăgire.

Recent am cumpărat pe internet o carte „Orașele Moldovei” (Towns of Moldovia) apărută în Editura Muzeul Național de Istorie a României, 2014, București.

orasele-moldovei

Las la o parte țeapa cu taxa piparată pretinsă de firma de curierat care mi-a adus cartea, ce a costat nepermis de mult, doresc să mă refer la conținut.

In carte sunt mici note în limba română și engleză pentru 38 de orașe medievale ale Moldovei. In cuprinsul lucrării sunt menționate și orașe apărute (atestate documentar) abia în secolul XVIII și nu apare un oraș cu cea mai veche atestare documentară într-un document intern de cancelarie a voievozilor Moldovei, mă refer la Hârlău sau de secol XV, Târgul Cotnari.  In schimb apar orașe cu o istorie modestă: Solca, Vijnița, Vâlcov, Herța și altele.

Scurta notă de prezentare a localităților, în marea majoritate, sunt luate probabil de pe net, și nu se fac trimeteri la documentele de atestare. Explicarea denumirii unor orașe, ține mai mult de legende locale, cum ar fi de exemplu numele orașului Târgu Frumos, nume explicat prin legenda cu frumosa hangiță care ar fi fost pe placul lui Ștefan cel Mare și de aici numele de „Târgul Frumosei”.

Hârlăul este amintit ca fiind un târg vechi,  în corelație cu alte  orașe cum ar fi Botoșani, Tg.Frumos, Roman sau Vaslui, sau ca ținut, în corelație cu ținutul Cârligătura și Botoșani.

Ce are interesant lucrarea, sunt ilustrații pentru fiecare oraș, cu cărți poștale, gravuri, fotografii, hărți ce aparțin colecțiilor  Muzeului Național de Istorie.

Dezamăgitor. Nu cred că merită să mai cumpăr cărți de la Muzeul Național de Istorie.

 

3 comentarii

Din categoria istorie

Ținutul Botoșanilor, file de istorie.

Recent am cumpărat din Iași o carte, Catagrafiile Visteriei Moldovei (1820-1845) VII.Ținutul Botoșanilor (Partea I (1820). Casa Editorială Demiurg Plus, Iași 2014.

Aici găsim o primă descriere a ținutului Botoșani, dată de catagrafia ținutului Botoșani.

Ținutul Botoșani, este ultimul și cel mai recent ținut al Moldovei medievale. La acea dată în Moldova erau 11 ținuturi. Acest ținut apare atestat documentar la 1741 într-un act de goștină (darea , birul în oi, datorat domniei). Ținutul a fost înființat din teritorii luate de la ținutul Dorohoi aflat la nord și de la ținutul Hârlău aflat la sud.

tinutul-botosani-1820

La 1820 ținutul avea trei ocoale: Ocolul Târgului, Ocolul Câmpului și Ocolul Siretului și un târg: Botoșani.

Ocolul Târgului avea satele: Draxineni, Crâstești, Stăncești, Coșuleni, Pitulușăni, Săucinița. Copălău a mănăstirii Coșula, Popăuți a mănăstirii Sf.Neculai, Stăuceni, Răchițîli a mănăstirii Sf.Neculai (Popăuți), Tăucescu a mănăstirii Sf.Neculai, Băiceni, Curteștii, Cișmeaua, Drăgomănești, Levorda, Găureana, Cocorănii, Zăicești (sat de răzeși condusă de un vornic), Rușii, Târgul Sulicioaiei (Sulițoaiei).

Ocolul Trușăști avea satele: Trușăști, Șoldănești, Gurbănești,Brândeștii Crâstii, Brândești, Cecheșănii, Nicșănii, Teișorii, Cordărenii lui Gafencu, Cordărenii mănăstirii Doljăști, Șipoteni,Căcăcenii, Tomeștii, Mănăstirenii.

Ocolul Siretului avea satele: Lozna, Hănțășeștii din Deal, Hănțășeștii din Vale, Bucecea, Ionășeni, Berhoișești, Mândrești, Bursuceni, Hrișcani – sat răzeșesc, Șerbăneștii, Slobozie Șerbănești, Cornii, Icușănii, Vorona a spătarului Vasile Krupenschi din familia Krupenschi (în catagrafie Crupenschi) din Feredeni (Deleni), Vorona Ciorii, Poiana Lungă a mănăstirii Vorona, Călineștii, Grigoreștii, Vorona a boierului Costache Musteață, schitul Vorona a mănăstirii Vorona (probabil actuala Sihăstria Voronei).

Pentru cei care doresc să cunoască mahalalele Botoșanilor la 1820:

Mahalaua Morăreștii, Mahalaua Târgul Nou, mahalaua Vrăbienii, Mahalaua Sfete Gheoghie.

In catagrafie mai ales a târgului Botoșani, există interesante date despre  boierii cu reședința în târg, despre meseriașii târgului, slugile boierilor, beșleaga (sărăcimea, prostimea) târgului, despre haimanalele (oamenii fără căpătâi, pribegi, emigranți, nestatornici) care lucrau cu hac (argați, zilieri cu plată) la boieri, negustori sau meșteșugari), despre străinii hrisovari sau hrisovoliți (aveau aprobare de ședere cu hrisov domnesc), despre meșteșugari, clerul creștin ortodox și de alte culte. Numele persoanelor recenzate le arată originea etnică, starea lor, originea lor, meseria pe  are o au.

Este o lucrare interesantă ca și celelalte catagrafii pe care le dețin: a ținutului Hârlăului, ținutul Iași, ținutul Cârligătura.

Zilele următoare sper să găsesc sau să fac o hartă a ținutului Botoșani la 1820.

 

Comentarii închise la Ținutul Botoșanilor, file de istorie.

Din categoria istorie, Uncategorized

Un document de acum 100 de ani. Ordonanța nr.13 dată de comandantul Diviziei 13 Infanterie la Hârlău.

La începutul lunii februarie, atât medicul șef a comune urbane Hârlău, medicul Abel Leon, cât și autoritățile medicale ale Diviziei 13 Infanterie Ploiești, aflată în refacere în raionul Buhalnița, Bădeni, Hârlău, Maxut, Deleni au semnalat autorităților civile (prefectura Botoșani) și militare (Marele Cartierul General al Armatei Române din Iași) despre epidemia de febră tifoidă și febră recurentă care măcina zilnic zeci de suflete din rândul civililor și militarilor.

Public un ordin al comandandantului Diviziei 13 Infanterie, dat prin ordonanța nr.13 din 17 februarie 1917, prin care se vor executa măsuri stricte de igienă colectivă:

ordonanta-d13i

Ordonanța nr.3 din 17 februarie 1917, dată de la Cartierul Diviziei 13 Infanterie, semnată de comandantul diviziei colonel I. Popescu.

Noi colonel I. Popescu comandantul Diviziei 13.

Având în vedere că timpul începe a se încălzi. Având în vedere necesitatea măsurilor de igienă indispensabile pentru prevenirea bolilor molipsitoare, de care trebuie păzită atât de armată, cât și populația civilă, ordonăm următoarele:

  1. Toate gunoaiele din curți de la caii armatei, vor fi strânse grămadă, de către soldații care au în îngrijire caii.
  2. Ordonanțele ofițerilor și ordonanțele de la cai, cu ajutorul populației civile, vor curăți curțile caselor în care locuiesc, precum și strada în fața casei și 100 de metrii de ambele părți ale casei.
  3. Ofițerii vor fi personal răspunzători de executarea acestor măsuri.
  4. In curțile unde nu sunt soldați, populația civilă este obligată să adune toate gunoaiele gramadă pentru a fi cărate de serviciul de curațenie a primăriei.
  5. Curațatul latrinelor se va face de serviciul de ecarisaj (?n.n.) al comunei (urbane Hârlău n.n.).
  6. Curațatul malurilor Bahluiului și Nicolinei, se face de autoritatea locală cu forțe proprii:
  7. Comandantul pieței, în înțelegere cu comandantul coloanelor vor stabili modul de transportare a gunoaielor:
  8. Comandantul pieței Hârlău în unire cu polițaiul orașului se însărcinează cu aducerea la îndeplinire a acestei ordonanțe.

Dată de cartierul general al Diviziei 13 Infanterie, la Hârlău, azi 17 februarie 1917.

Semnează: colonel I. Popescu

Referință: col.ret. Miron Dumitru în lucrarea „Divizia 13 Infanterie – cronica a 10 luni în anticamera morții”. Editura PIM Iași,2014, p. 88-89.

Notă: Se pare că ordonanța a fost tipărită la o tipografie din Hârlău. Apare la măsura 5 „serviciul de ecarisaj” care să curățe latrinele – este probabil o eroare de redactare.

 

Comentarii închise la Un document de acum 100 de ani. Ordonanța nr.13 dată de comandantul Diviziei 13 Infanterie la Hârlău.

Din categoria istorie