Arhive lunare: mai 2009

Un hirlaoan in Parlament

Aseara, 16 mai la Muzeul viei si vinului din Hirlau, cu ocazia „Noptii albe a muzeelor” m-am reintalnit cu domnul Musei Ioan, un nume cunoscut in lumea colectionarilor din toata tara. Colectia de medalii, plachete omagiale si aniversare despre Marele nostru poet Mihai Eminescu are  acum o noua destinatie de expunere: Parlamentul Romaniei.

Este o mare cinste pentru cineva care isi vede pasiunea de o viata recunoscuta.

Personal ii doresc mult succes, atata la expozitie cat si la sesiunea de examene pe care urmeaza sa o sustina la facultate.

100_0314100_0315

Reclame

2 comentarii

Din categoria Uncategorized

O CLADIRE DE PATRIMONIUL NATIONAL IN RUINE.

Pe lista nationala a monumentelor istorice al Ministerului Culturii la nr.crt. 1399, figureaza Casa de cultura a orasului Hirlau, str.Doja Gheorghe nr.3.  avand codul IS-II-m-B-04168.

In anul 1994, domnul profesor Alexandru-Dan Todiras, in lucrarea ORASUL HIRLAU, Ghid turistic, ed. A.D. Todiras 1994, pg.50 spunea despre aceasta cladire ca a fost construita in 1930 de dr. Ion Agapi, medic si fost primar al orasului Hirlau , este construita intr-un autentic stil romanesc avand pe latura de NE un turn. Aceasta casa a avut oaspeti de seama printre care si Mihail Sadoveanu. Acesta in desele lui drumuri de vanator impatimit, dar si in cautare de subiecte pentru cartile sale, in compania lui G.Toparceanu si D.Botez, a poposit deseori si la proprietatea dr. Ion Agapi.

Din anul 1950 in aceasta cladire a functionat Casa de Cultura a orasului Hirlau. Aici au avut sediul formatii de teatru, de muzica usoara, folclorice, teatru de papusi, diferite cercuri ( literar, arta plastica, filatelic, de invatare a unor instrumente, de dansuri).

Persoanele mai in varsta isi amintesc cu placere de evenimentele culturale ce au avut loc aici. O parte au fost preluate de noua Casa de Cultura a orasului Hirlau, printre care si renumita formatie de dansuri populare “Sarba cu naframa”, constituita sub indrumarea fostului sef al Casei de Cultura, dl. Paul Iancu, cu sprijinul domnului profesor Viorel Vatamaniuc care a semnat coregrafia. Din 31 iulie 2007, dl. Profesor Viorel Vatamaniuc este cetatean de onoare a orasului Hirlau.

Proprietarului i sau facut mai multe propuneri de rascumparare a acestei cladiri inclusiv de Ministerul Culturii si Primaria Harlau, insa pretentiile financiare a fost considerate exagerate.

Ca si in alte orase, retrocedarea acestei cladiri de patrimoniu mostenitorilor a dus la lasarea ei in parasire si in decurs de catva ani au ajuns o ruina. Singurul corp de cladire care mai este in picioare este turnul. Nici acesta nu are zile multe, partea inferioara este afactat de intemperii si sustragerea de caramizi.

Nu am gasit inca o fotografie cu cladirea veche a Caminului Cultural, insa atasez una recenta.

Comentarii închise la O CLADIRE DE PATRIMONIUL NATIONAL IN RUINE.

Din categoria Uncategorized

O invitatie in Hirlau, la Noaptea muzeelor

100_0324A intrat in obisnuinta ca anual, la 16 mai, sa descoperim cu ocazia Noptii Muzeelor Deschise, o surpriza. In acest an la Muzeul Viei si Vinului Hirlau cu sprijinul Protopopiatului Hirlau si a Bisericii Sf.Gheorghe suntem invitati la vernisajul unei expozitii sub denumirea de „Penticostarul”. Cu aceasta ocazie se poate vizita si muzeul.
Deci pe 16 mai 2009 la orele 17.00 incep activitatile din cadrul Noapte muzeelor deschise. O buna ocazie pentru locuitorii orasului Hirlau de a vizita muzeul.

Comentarii închise la O invitatie in Hirlau, la Noaptea muzeelor

Din categoria Uncategorized

CATE CEVA DESPRE ZAGAVIA

Pădurea din Zagavia este pentru orășenii pietoni din Hârlău, precum și pentru activitățile practice ale școlarilor care colecționează plante pentru ierbar, un loc de recreere, căutarea de ciuperci (bureți) comestibile si fructe de pădure. Locul este foarte frumos, iar pădurea pe malul drept al Bahluiului, este curățată de arbuști si în unele porțiuni seamană cu un parc. De aici se vede peste valea Bahluiului, orașul Hârlău, precum și pantele de sud ale dealului Mare, cu o parte a orașului, o parte a satului Maxut, pe Dealul Mare se vede locul numit Foișor  cu cota 320, unde orașenii Hârlăului de altă dată ieșeau pe vremuri la iarba verde. Se vede și  partea de vest a livezii în mijlocul căreia se afla în satul Maxut – ansamblul boieresc Polizu-Micșunești, retrocedat împreuna cu câteva sute de hectare de pădure, din care se pare ca s-a început deja exploatarea lemnului. Satul Zagavia în vechime făcea parte din domeniul curții domnești din Hârlău, care cuprindea și satul Maxut. Numele de Zagavia vine de la numele călugărului Zagaveu, care a avut un schit într-o poiană din pădurea care îmbrăca tot dealul unde acum este satul, ajungând pănă la Bahlui, și era strabătută de cărări care duceau din târg la schit și apoi la mânăstire. Cat despre Bahlui este , afluent al Jijiei. Bahluiul este un toponim de origine cumana numele acestuia semnificând un „pârâu mocirlos” Din hrisoavele domnești și scrierile unor cărturari dar și a unor călători străini care au poposit cu treburi la curtea domneasca de la Hârlau, rezulta ca Bahluiul avea vaduri pentru mori de măcinat grâu și mei (Panicum miliaceum) o plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescenţa ramificată şi cu flori albe-gălbui din care acum se confecționează măturile, însa la acea vreme se făcea un fel de mămăliga accesibilă mai ales săracilor). Pe domeniul domnului Moldovei, prea cucernicii slujitori ai Domnului Ceresc, au avut un schit, care prin secolul XVII s-a transformat în mânăstire de călugari. Biserica cu hramul “Nașterea Maicii Domnului” din fosta mânăstire a rămas si astăzi. Biserica construită în jur de 1624, refăcută 1830. Este înregistrata ca făcând parte din Patrimoniul cultural al României, find trecuta în evidențele Ministrului Culturii la nr.51538 IS-II-m-04271. Biserica Zagavia În anul 1673, schitul primește din domeniul Domnitorului Moldovei, Ștefan Petriceicu, 20 de pământuri, 12 fălci fânețuri precum și un vad de moara la Bahlui. ( conf. Alexandru-Dan Todiras în lucrarea Orașul Hârlău, ghid turistic, Editura AD Todiraș 1994. Aceasta mânăstire este cunoscută în Moldova ca având o prima școala primară, doi din elevii acestei școli sunt găsiți ca fiind înmatriculați în evidența din anii 1429 si 1490 a Universității poloneze din Cracovia. La Schitul din Zagavia a activat si părintele AMFILOHIE (Hotiniul) care potrivit Dicționarului Teologilor romani acesta a fost episcop. N. c. 1730 – Decedat c. 1800, în schitul Zagavia, mormântul aflându-se în curtea bisericii din Zagavia. Călugărit la secus, probabil a studiat la Academia duhovniceasca din Kiev ; face călătorii de studii la Roma. Episcop la Hotin din 1767 pana în 1770. Intâlnit apoi la Iași, dar mai ales la Schitul Zagavia.

episcopul Amfilohie Zagavia

Lucrări: – Traduce si adaptează lucrări didactice: Gramatica teologhicească, Iași, 1795 (72 p.) – După Catehismul mitropolitului Platon Levsin al Moscovei – De obște gheografie, Iași, 1795 (230 p.), prelucrata, prin intermediul unei ediţii italiene, după Geografia universala a iezuitului Claude Buffier (cu informaţii istorice și geografice asupra Moldovei) ; – Elemente aritmetice, Iași, 1795 (168 p.), după Aritmetica italianului Alessandro Conti (cu menţionarea unităţilor de măsură folosite în Moldova). – In manuscris a rămas Gramatica fizicii, lucrare de știinţele naturii, prelucrata tot din limba italiana (Bibl. Acad.,ms.1627, editata in 1990). – In manualele sale a introdus o serie de termeni noi, care au rămas în uz pana în zilele noastre. Schitul si apoi Mânăstirea au vețuit pană în anul 1860 când sa închis, și toate bunurile fiind mutate la Mânăstirea Coșula din județul Botoșani. Călugari de la Schitul Zagavia sunt pomeniți la “târnosirea” bisericii Sf. Nicolae din cartierul Munteni din Hârlău care pe la 1797 refăceau fosta capela din lemn a cimitirului orașului, transformând-o ân biserica. Pe locul fostului schit sa găsit un gros (monedă moldovenească)  de tipul al II-lea (var. 1) bătut de domnul Moldovei, Ștefan cel Mare. Aceasta moneda 13.3 mm diametru, ~0.5 g, argint avea: Avers: Într-un cerc perlat stema Moldovei: cap de bour având între coarne stea cu cinci raze, cu raza impară în jos, flancat la stânga heraldică de o roză cu cinci petale, cea impară în jos, și la dreapta o lună în creştere. avers Stema familiei Muşat (?) în cerc perlat: scut în care se află o cruce dublă patriarhală, formată din două cruci de Malta unite; cercul perlat exterior vizibil numai pe o mică porţiune Este regretabil ca în programa școlara nu sunt ore destinate istoriei si geografiei localităților unde se afla școala. Sau măcar obligarea elevilor în a prezenta referate cu aceste subiecte care le-ar permite prin studiu dobândirea de cunoștințe privind locurile unde sau născut și trăiesc. (Poate mă însel, nu cunosc programa de studii la geografie și istorie a elevilor din prezent).

3 comentarii

Din categoria Uncategorized