Tertulian, De cultu feminarum (despre imbracamintea femeii).
Tertulian http://ro.wikipedia.org/wiki/Tertulian , intre anii 203-204, face o antiteza intre virtutile, imbracamintea si morala femeilor romane ( nu rrome si nici române). Este interesant modul cum este vazuta emanciparea femeii in Roma imperiala!
Citez din lucrarea “Estetica antichitatii târzii” , a scriitorului rus V.V. Bâcicov, aparuta in Editura Meridiane, colectia Mica biblioteca de Arta, Bucuresti 1984, pp.111 si urmatoarele.
… daca in vechea Roma, femeile se imbracau modest, divorțurile erau interzise, nu li se permitea femeilor sa bea vin, acum – se plange Tertulian- corpul femeilor se indoaie sub greutatea aurului, sarutarile se izbesc de mirosul de vin, iar divortul este acum o dorinta ca un fruct al casatoriei…. Femeile si fecioarele merg acum cu placere si fara rusine la baile comune si daca ele insele nu au ganduri de adulter, starnesc prin corpurile lor dezgolite, pasiuni nesanatoase la barbatii de acolo…
… Sa lepezi copii, scria un alt invatat crestin, Iustin http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_Martirul_%C8%99i_Filozoful … sa lepezi copii, este ceva ce nu place lui Dumnezeu. Copii sunt de obicei luati si crescuti, atat baietii cat si fetele, de oameni depravati, de cele mai multe ori in scopuri sexuale. Depravarea din Roma imperiala a fost un punct de referinta pentru apologetii crestini din acele vremuri si de mai tarziu.
Cat despre moda si frumusetea feminina, apologetii crestini din antichitatea tarzie aveau cuvinte de lauda. Ei nu negau frumusetea naturala a chipului si trupului omenesc. Dimpotriva, prin frumusetea omului si a naturii ei au cucerit un ideal estetic vechi, care era interpretat intr-un mod nou. Ei sau pronuntat cu indignare contra “dezmatatilor” si “pederastilor” care injosesc si necinstesc “trupurile atat de venerabile si de frumoase”, de adolescenti, care “infrumusetau” in mod artificial trupul folosindu-se de vesminte luxoase, podoabe de pret si cosmetice. Aceste practice nu fac altceva decat sa duca la exacerbarea patimilor, iar pe de alta parte la diminuarea si denaturarea frumusetii firesti a trupului si a chipului…
Tertulian, face apel la femeile crestine sa renunte la podoabe, sa lase frumusetea naturala… Degeaba o femeie urata va folosi nenumatate podoabe din aur. Nu a o va face mai frumoasa, va fi tot o femeie urata, insa cu podoabe bogate.
Oprindu-se asupra viclesugurilor cosmetice, coafuri moderne, perucilor, impletirea parului strain la parul propriu (mese), asupra diferitelor podoabe ale parului si ale fetei, Tertulian demonstreaza ca aceste “tertipuri”nu marturisesc decat repudierea operei divine, adica a trupului gol-golut, al omului, tendinta care-l face de rusine pe Dumnezeul-creator in actul de creere a frumusetei. Zadarnice si fara rost sunt aceste incercari, afirma el, “caci ei considera frumos, ceea ce este frumusete pangarita ( inquinant)…”
Aceste randuri nu au nici un scop critic. Doar constat ca in ultimii 20 de ani, frumusetea feminina are alte valente. Ca in vremurile trecute ( nu mai departe de 1990).Acum se impune o alt fel de frumusete feminina, o alta estetica. Privesc la “frumusetele” vazute mai ales la televiziunile zilelor noastre, si imi vine sa le dau dreptate aplologetilor crestini de acum aproape 2000 de ani. Ce admiram la o femeie frumoasa? Frumusetea naturala, sau cea facuta cu bisturiul, cu silicon, botox, tatuaje, piercinguri etc. ?
