Astazi am aderat cu deosebita bucurie la un club deosebit unde pot schimba idei, pareri,opinii despre serialul Secretele de la palat.
Este vorba de blogul http://www.koreafilm.ro/ care a lansat un Fan-club pentru iubitorii acestui serial.
Daca doriti sa intrati in acest club select urmati indicatiile de pe site sus mentionat.
Orasul Hirlau a dat culturii din Romania ( si nu numai din tara) numeroase personalitati culturale cu renume international.
Lucia Tibuleac, solista a Operei Romane Bucuresti este originara din Hirlau. A fost membra a corului Gavril Muzicescu a Filarmonicii de Stat din Iasi, eleva a cunoscutei soliste si profesoare Arta Florescu.
In 2004, Presedintele Romaniei a decorat-o cu Ordinul Meritul Cultural, in grad de ofiter pentru intreaga activitate desfasurata pe scena.
Iata cateva fotografii facute in locurile copilariei artistei
Casa copilariei artistei Lucia Tibuleac, a apartinut tatalui doctorul Tibuleac, medic radiolog la Spitalul orasanesc Hirlau. A fost apoi sediu de banca, cativa ani scoala generala, sediul CAP Hirlau, iar acum este proprietatea unui patron care a renovat casa si a transformat-o in magazin si depozit de materiale de constructii.
Vecin cu familia doctorului Tibuleac, domnul Vasile Ferastraoaru, care a avut amabilitatea sa-mi dea cateva date despre familie si doamna Lucia Tibuleac.
Din pacate este putin cunoscuta publicului larg. Pe www.youtube.com am gasit doua videoclipuri cu soprana Lucia Tibulesc
http://www.youtube.com/watch?v=dkCwA4MAGzk
Daca cineva are mai multe date despre perioada cand artista a locuit in Hirlau sa scrie la comentarii. De asemenea voi posta fotografii si comentarii despre soprana Lucia Tibuleac.
Dupa mai multe rugaminti, si amanari, domnul muzeograf PAUL IANCU, imi imprumuta pentru a citi o carte rara in tara, fiind o donatie a unui fost hirlaoan, aflat peste mari si tari, MARCEL ( Marcovici) MERIDAN. Cartea „Hirlaul targusorul evreiesc al tineretii mele” cu subtitlul „oameni, credinte, obiceiuri”, tiparit la editura Minimum din Tel Aviv, 1993.
Pentru necunoscatorii localitatii (care practic este total schimbata fata de naratiunea din carte), este greu sa urmareasca insiruirea de oameni, fapte si locuri.
Prin anii 1960 cand am ajuns cu familia in Hirlau, centrul mai pastra inca cladirile vechiului oras. De aceea unele cladiri imi par cunoscute, de altele nu-mi amintesc.
Daca am lua masina timpului si ne-am teleporta in orasul vechi, am vedea principala strada STRADA MARE (actuala strada Stefan cel Mare), pe partea stanga si dreapa o sumedenie de case lipite una de alta, cu magazine (pravalii) in fata si locuinte in spate. Erau cu de toate. Un moll modern, desfasurat pe o strada. Articole din fier, pentru necesitatile gospodariei taranesti, incaltaminte, confectii, produse „coloniale”, chimicale, cofetarii, carciumi, chiar si un hotel micut cu doua camere, depozite de tot felul. Faptul ca afacerea era mostenita din familie, inca de mici, negutatorii evrei (insa si turci si romani si tigani), isi cunosteau meseria, se tocmeau la sange atat la cumpararea produselor cat si la vanzare, aduceau marfa care avea cautare. Ca sa ne facem o idee de forfota comerciantilor, putem sa-i privim pe micii comercianti din targul de duminica si marti din piata.
Activitatea comerciala a dus la un schimb puternic de produse intre targ si satele din vecinatate. Era benefic si pentru unii si pentru altii. Taranii aveau unde sa-si vanda produsele agricole si sa cumpere cele necesare productiei, insa si articole de imbracaminte, incaltaminte, alimente industralizate, paine, oale si tot ce trebuia la casa oamenilor. De asemenea sau deschis fabrici de sticla, tabacarie, abatoare, ateliere de confectionat incaltaminte, de confectionat oale de lut, dogarie, croitorie, cojocarie, curelarie (hamuri pentru animalele de tractiune), cuptoare de paine, sifoane, farmacii. Erau si banci comerciale. Si alte zeci de mici manufacturi care asigurau bunastarea locuitorilor orasului. Exploatarea lemnului din padurile din vestul orasului dadea de lucru multor locuitori. Lemnul era adus din padure cu carele cu boi pana pe rampa garii de unde era urcat in vagoane si mergea la fabrici de cherestea. Fara a gresi cred ca viata economica a Hirlaului era mult mai infloritoare decat in zilele noastre.
A-si putea insirui zeci de nume de proprietari de pravalii si mesteri evrei, turci, romani care faceau ca economia orasului sa mearga, insa nu cred ca pentru contemporani ar mai insemna ceva.
Poate ca nu va vine sa credeti, insa pe locul actualului hotel Raresoaia a fost un cinematograf micut, care a devenit mai tarziu o carciuma.
Strada Mare (actuala Stefan cel Mare) era pietruita cu cuburi din piatra, insa celelelte erau doar acoperite cu pietris. Cand ploua era un noroi greu suportat de incaltaminte. La intrarea dinspre Zagavia dincoace de pod, vedeai taranii (mai ales femeile) cum radeau cu bucati de lemn noroiul gros de pe incaltaminte si o spalau in balti.
Orasul a avut un parc, care cuprindea zona ingradita de zidul de piatra a bisericii Sf. Dumitru, cu banci si alee unde in zile de sarbatoare locuitorii veneau la promenada.
Daca veneai cu trenul, in spatele garii te asteptau (dupa buzunar si obraz) carute, dar si trasuri boieresti care te duceau pe strada Munteni pana in Strada Mare, si mai departe pe strada Deleni ( cea cu Casa de cultura si spitalul orasanesc), spre Deleni.
Si in viata comerciala a targului Hirlau de atunci era o concurenta crancena. Nu de putine ori afacerea de familie a dat faliment. Cei care au pierdut afacerea pierdeau pravalia si casa din vad comercial (din centrul) si ajungeau pe o strada periferica.
Sper sa fac rost de fotografii a targului Hirlau de alta data si sa le postez pe blog. Daca cineva are fotografii de epoca si doreste sa fie publicate, lasati mesaj aici si va voi cauta cu un e-mail!
Cartierul „Munteni” din orasul Harlau, are o istorie destul de recenta. Ca amplasare, acesta incepe imediat langa scoala generala „Petru Rares”, pe partea dreapta cum mergi la gara si aproximativ biblioteca orasului pe partea stanga.
Cartierul a inceput sa fie populat catre sfarsitul secolului XVII si constituit la inceputul secolului XIX-lea. Populatia este in mare parte refugiata din Bucovina, rapita samavolnic de imperiul habsburgic in anul 1775. Cele mai reprezentative familii fiind Corduneanu, Todiras, Cirlan,
Biserica aflata in acest cartier cu hramul sf. Niculaie este ctitorie a bucovinenilor asezati aici. Sufletul ctitoriei fiind parintele Gavriil, bucovinean si el de origine. Biserica fiind sfintita la 4 octombrie 1797. Prima renovare a bisericii sa facut la 1826 de Mihai Herescu, care a si inzestrat biserica cu cele necesare unei slujbe crestine. Turnul existent astazi pe latura de vest dateaza din anul 1975 fiind construit sub ingrijirea preotului Constantin Carlan.
Pe locul unde se afla actuala biserica, a fost inainte o capela din lemn, aflata in incinta unui cimitir. Osemintele fiind mutate in cimitirul de la Eternitate. Deci pe locul unde se afla casa parohiala, politia orasului Hirlau si casele din vecinatate, pana la malul raului Bahlui, era vechiul cimitir. De fapt cam acolo se termina targul Harlaului.
Dezvoltarea orasului pana la gara Hirlau si peste linia ferata, in zona industrala se datoreaza in mare parte bucovinenilor sositi si asezati aici, insa si evreilor care au avut in zona fabrica de sticla, mori, carciumi si pravalii. Acum 100 de ani prin darea in folosinta a garii Hirlau si a liniei ferate Podul Iloaiei – Hirlau, orasul a intrat intr-o puternica perioada de dezvoltare.
Acum la 213 ani de la sfintirea acestei bisericii, „Muntenii”,cunosc o perioada mai grea, ca si orasul Harlau. Rand pe rand sau inchis fabrica de otet, legume si fructe, de produse lactate, de mobila, silozul de cereale. Mai functioneaza o fabrica de confectii de imbracaminte. Vremuri grele pentru Hirlau, peste care au trecut doua razboaie, molime, incendii si inundatii si nu a fost ingenunchiat. Acum in anii pe care le traim in secolul XXI sa fie cap de line pentru Hirlau sau va renaste? Cine stie, doar urmasii nostrii vor cunoaste raspunsul.
Strada Stefan celMare, spre centru orasului!
Biserica sf.Nicolaie din cartierul “Munteni” din Hirlau.
In ultimele zile sunt asaltat de elevi de la Liceul Teoretic Hirlau pentru a da permisiunea de copy-paste, articole si fotografii de pe blogurile mele.
Accept oricui cu conditia sa-mi comunice pe ce adresa web sunt publicate si sa se mentioneze sursa, respectiv adresa blogurilor mele. Va doresc succes la concurs si nu incepeti cariera de realizatori de pagini web cu piratarea altor pagini!
Liceul Teoretic Hirlau, in iarna anului 2010. Brrrr. minus 29 de grade C.
O competare necesara:
Concursul de pagini Web, la care sunt chemati elevii Liceului Teoretic Harlau, are urmatorea adresa: http://hweb.hirlau.info/
Am dat adresa blogului meu organizatorilor, si am fost de acord ca este necesara respectarea unor norme minimale pentru a realiza o clasare corecta a concurentilor. Deci se va premia atat realizarea in sine a paginii cat si continutul. De aici necesitatea promovarii originalitatii si creativitatii concurentilor. In concluzie, la munca stimati elevi, creati pagini originale si atractive. Eu mi-am dat acceptul pentru preluarea de fotografii insa postarea lor pe pagina web creata cu care participati la concurs, va va costa puncte.
Daca nu ma credeti priviti fotografia de mai jos. Pe monitor este blogul meu, iar sala de informatica este a Liceului Teoretic Hirlau. Deci inca o data mult succes. Cei care vor lua premii, au o optiune pentru viitor, ce vor invata cu aceasta ocazie le va fi util mai tarziu cand vor avea serviciul in aceasta fascinanta lume virtuala!
Laboratorul de informatica a Liceului Teoretic Hirlau.
In curand indragitul sit YouTube.com va avea o fata noua.
Mai multe aici:
Cineva, in Harlau, nu uita istoria Romaniei, momentele deosebite sunt reamintite indeosebi copiilor.
In acest scop la biblioteca orasului Hirlau, a fost amenajat un stand aniversar, iar la Gradinita cu program prelungit un mic program educativ ce a avut copiii actori si spectatori!
Doamnele educatoare au explicat copiilor pe intelesul lor despre semnificatia zilei de 24 Ianuarie – Ziua Unirii Principatelor, trecand apoi la o activitate mai pe gustul celor mici, Hora Unirii.
Momente de la cele doua activitati in fotografiile de mai jos.
Ramurelele din mana doamnelor educatoare au avut scopul sa arate copiilor ca o ramurica este slaba si se rupe…un manunchi de ramurele nu pot fi rupt. De aici si ideea ca Tara Romaneasca si Moldova separate sunt slabe, insa unite devin mai puternice in lume.
Este iarna in Hirlau. Albul zapezii estompeaza culorile. Orasul arata ca un tablou pictat in acuarela. Un alb spalacit cu pete diluate de culoare.
Putini cunosc, insa pe aceasta strada mai vietuieste singura sinagoga din cele cateva zeci existente in perioada interbelica in Hirlau.
Din cand in cand, se mai deschid usile locasului de cult si uneori vad activitati cultice facute de evrei ( cred ca din afara orasului deoarece in oras au mai ramas putin evrei).
Iata cateva fotografii facute astazi. Mi-a placut jocul de culori si forme. Pentru evreii originari din Hirlau aflati peste mari si tari, poate le trezesc amintiri ale copilariei petrecute pe aceste meleaguri. Personal, in anii de scoala generala si liceu am avut multi colegi evrei pe care anul acesta a-si fi bucuros sa-i reintalnesc cu ocazia intalnirii de 40 de ani de la terminarea Liceului Teoretic Hirlau (promotia 1970).
Fatada de vest a sinagogii (click pe imagine pentru a mari!)
Astazi, prin intermediul unui bun prieten, dramaturgul PAUL IANCU, muzeograf la Muzeul Viei si Vinului Hirlau, am avut ocazia sa cunosc un artist tanar, talentat, insa putin cunoscut (din pacate), fiind la inceputul carierei de pictor.
Despre Casian Murarasu am mai scris pe blog, in articolul „Icoana din firida”.
Acesta a mai expus acum cativa ani la sala “Orest Tafrali” de la Palatul Culturii. Referinte : http://www.evenimentul.ro/articol/in-prag-de-craciun.html
Ce ma impresionat foarte mult, sunt cunostintele aprofundate de iconografie crestin-ordodoxa, viziunea personala in transpunerea in icoane a sfintilor din iconografia crestin-ortodoxa romanesca.
Personal am avut ocazia sa achizitionez un triptic, “Mantuitorul”, semnat de acest artist, pictat pe lemn de tei, direct din expozitie, si ma felicit pentru aceasta achizitie.
Pictorul Casian Murarasu inca expune in sala de expozitii a Muzeului Viei si Vinului. Inca o data recomand vizitarea acestei expozitii si daca sufletul dv. va face o chemare catre sacralitate, poate doriti sa plecati acasa cu un strop de sfintenie, o icoana minunata.
Icoana este fereastra catre cer spune Sfîntul Ioan Damaschin. Se spune ca ceea ce Evanghelia infatiseaza prin cuvînt, icoana vesteste prin imagine. Regasim în icoane toata istoria mîntuirii, precum si marturia concreta a sfinteniei, la care suntem cu totii, chemati.
Deci un apel! Cand vizitati Muzeul Viei si Vinului din Hirlau nu ocoliti expozitia de icoane, merita!
Pictorul Casian Murarasu, langa icoanele expuse in expozitie!
Sf.M.M. Gheorghe, icoana recent expusa in expozitie. (pictata pe lemn de tei, are aplicata folie de aur.) Nu va grabiti sa o cumparati este deja rezervata de un cumparator!
Am cunoscut la Clubul copiilor din Hirlau, la cercul de arta populara, indrumat de domnul profesor Bogdan Barzu, un tanar talentat care a obtinut premiul intai pe tara la Olimpiada Nationala : ” Mestesuguri artistice traditionale”.
Micul artist este Agheorghiesei Tudor, elev la Liceul Teoretic Hirlau, clasa a V-a.
Acesta tocmai lucra la finalizarea unei masti traditionale folosita la teatrul popular de Anul Nou.
L-am fotografiat la activitatea cercului, tocmai “mesterea” la o masca traditionala.
Sunt convins ca traditia populara va avea continuitate prin acesti tineri talentati.
Nu este singurul premiant al Clubului copiilor. Sper ca in scurt timp sa fac cunostinta cititorilor blogului si cu alti mici artisti talentati!
Faceti click pe imagini pentru a le mari!
